(poem ivit la miez de noapte, din rugăciunea unui pastor)
Trimite, Doamne, pe cineva mîine
Să spună un cuvînt cu înțeles din Cuvînt
Trimite, Doamne, pe cineva mîine
Cu inimă de tată, să simtă ce simte-un tată frînt
Nu pastori cu lozinci și cu formule,
Ci păstori de suflete, cu alinări destule
Tu ai pregătit deja mîngîieri și mustrări
Pune-le mîine în vorbe și îmbrățișări
Tu ai pregătit deja cuvinte şi teologia de mîine
Fă, Doamne, pentru toți, din ele, pește și pîine
Dă insomnii celor ce va fi să vorbească
Nu după vorbe tînjim, ci după mană cerească
Gînduri de noapte, întunecate căi
Străpunge-le mîine, nu le lăsa călăi
Lumină divină dă-ne în dar
Să fie iar pace, să fie iar har
6 iunie 2009 la 07:33
––
3 Piese favorite: BWV578, BWV574, BWV531. Iata-le:
1. BWV 578 aici:
2. BWV 574 aici:
3. BWV 531 aici:
Numea peste 50 din lucrarile de orga ale lui Bach dupa numarul de catalog (BWV) sau dupa titlul in germana al coralului; nici cantatele nu-i erau deloc straine, iar ca desert servea Die Kunst der Fuge. Asculta cu partitura in fata si dezbatea pertinent intre variate interpretari (Schweitzer, Walcha, Fagius, Behrens, Rubsam, Marie-Claire Alain, Koopman, etc …) despre alegerea tempo-ului, precizia ritmica, registratura, frazare, tehnica…
Pina si cind citea sau juca sah, degetele de la miini si picioarele ii framintau claviaturile si pedalierul orgii pe care o purta in mintea lui pretutindeni. Visa in culori de Sighisoara …
I se parea ca toata muzica (nu doar Bach, Buxtehude sau Boellmann, ci de la Cabezon pina la Arvo Part si muzica contemporana) are un farmec aparte cind e ascultata la casti de pe laptop-ul sau pe care si-a instalat Slackware ca pe-un exercitiu de evadare din ‘la facile’…
3 piese de ascultat si 3 paragrafe scurte ca imagine in completare a celui ce … s-a stins.
7 iunie 2009 la 04:03
Lucian ….nu l-am cunoscut de cand era mic dar in putinul timp petrecut impreuna a reusit sa ma uimeasca .Avea o legatura extraordinara cu muzica lui Bach. Imi povestea adesea despre noile lucrari pe care le asculta.
Avea un simt al calitatii si al stilului extraordinar de bine dezvoltat.Cand eram in colectiv ne convingea usor sa fredonam cu el lucrarile compozitorului – ne invatza pe rand cate o linie melodica iar apoi el fredona in cele din urma bassul care contura armonia … bineinteles era cea mai grea voce :)
In ultima vreme iubea sa asculte Simfonia a IX- Ludwig van Beethoven
8 iunie 2009 la 15:14
[…] https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/06/06/ruga-de-noapte/#comments […]
6 iunie 2017 la 18:48
A republicat asta pe RoEvanghelica.