Archive for 8 iunie 2009

Lucian Bartoș

8 iunie 2009

Sîmbătă, 6 iunie 2009, a avut loc la Timișoara înmormîntarea tînărului Lucian Bartoș, al doilea din dreapta în imaginea pe care am ales-o acum un an ca frontispiciu pentru blogul România Evanghelică. Mulți oameni au dorit să fie prezenți pentru a fi alături de familia îndurerată, în aceste momente de suferință inimaginabilă, iar mulți alții au transmis mesaje de condoleanțe.

Cîteva cuvinte despre înmormîntare se găsesc pe site-ul Bisericii Baptiste Providența din Oradea, unde în perioada 2000-2005, cea mai frumoasă din istoria scurtă, dar febrilă, de 13 ani a bisericii, a fost pastor Emil Bartoș, și unde Lucian, Titus și surorile lor, Rebeca, Matilda, Ana, Tania, și-au petrecut adolescența.

“Au participat o mulţime de pastori din Banat, Crişana, Transilvania şi Bucureşti, credincioşi din Timişoara şi Oradea, colegi de catedră şi studenţi de-ai fratelui Emil, colegi de facultate şi prieteni de-ai lui Lucian.”

În mod paradoxal, dar providențial, cei prezenți la aceaste funeralii am avut ocazia să fim întăriți în credință, prin modul decent în care Lucian a fost petrecut pe ultimul drum, prin cuvintele potrivite adresate familiei și asistenței, în ritul tradițional în care credincioșii evanghelici obișnuiesc să se închine lui Dumnezeu pînă și în aceste momente cumplit de dureroase.

Dacă acum 8 ani Emil Bartoș predica la înmormîntarea lui Lucian, întîiul născut al pastorului Gigi Cosman din Cluj – Mănăștur, acum pastorul clujean a predicat la înmormîntarea lui Lucian Bartoș. Extraordinar, mi-am spus de cîteva ori, cum parcă eram electrizați de mesajul simplu și clar pe care Dumnezeu ni-l transmitea prin versete și metafore biblice atît de cunoscute, și totuși parcă atît de necunoscute pînă acum, cînd tînjeam după alinare, după un semn providențial.

A fost citită o scrisoare trimisă de Radu Gheorghiță, un prieten din Statele Unite al familiei, pe care, providențial, o regăsim pe blogul lui Dănuț Mănăstireanu, un alt prieten al tatălui îndurerat:

“Pe această cale a lui Iov te vedem pe tine, Emil, un veritabil Iov al zilelor noastre. Încercat în ultimii ani cât o sută dintre noi o viaţă întreagă, ai trecut prin dificultate peste dificultate, cu o credinţă în Dumnezeu neştirbită, ba dimpotrivă, cu ea întărită; nu fără mii de întrebări, nu fără zdrobitoare durere; dar cu acea hotărâre că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare.”

Una dintre provocările acestor zile pentru cei care sîntem încă pe tărîmul terestru al trudei zilnice și al angoasei cotidiene este referitoare la modul în care Lucian va rămîne în memoria noastră. Într-un cadru intim al unei întîlniri de seară, plină de durere, la biserică, am menționat că ultima mea amintire cu Lucian este cea a unui tînăr care s-a oferit, într-o discuție pe Messenger, să mă ajute la ultima mutare, dintr-un bloc în celălalt, acum doi ani. Nimic din ce a prezentat, inoportun și fără deontologie, mass media în ultimele zile nu mă poate face să rămîn cu o altă imagine.

Au început să apară în spațiul public amintiri despre Lucian.

“Vreau să mi-l amintesc mereu acel copil bălai, mereu vesel, mereu pus pe șotii, acel copil mereu pasionat de computere, primul la cântat și primul la mers pe munte. Azi am încercat să îmi aduc înaintea ochilor toate acele momente plăcute petrecute cu el: pe trasee în Munții Apuseni, în corul bisericii, în cele câteva plimbări prin oraș alături de el, în vizitele lui la mine acasă.”

http://blog.jugariu.ro/?p=140

“Numea peste 50 din lucrările de orgă ale lui Bach după numărul de catalog (BWV) sau după titlul în germană al coralului; nici cantatele nu-i erau deloc străine, iar ca desert servea Die Kunst der Fuge. […] Pînă și cînd citea sau juca șah, degetele de la mîini și picioarele îi frămîntau claviaturile și pedalierul orgii pe care o purta în mintea lui pretutindeni. Visa în culori de Sighișoara…”

“Avea un simț al calității și al stilului extraordinar de bine dezvoltat. Când eram în colectiv ne convingea ușor să fredonăm cu el lucrările compozitorului [Bach].”

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/06/06/ruga-de-noapte/#comments

Copleșiți de această tragedie, dar și de convingerea că Dumnezeu este Domnul Istoriei, tulburați peste măsură de durerea cu care familia îndoliată trebuie să-și continue viața, dar netulburați în credința că Dumnezeu este Dragoste și că a ne închina Lui este datoria fiecărui om, ne luăm rămas bun de la Lucian, dar rămînem cu amintiri prețioase.

Știm că țărîna se întoarce în țărînă, dar bogăția spirituală pe care o adunăm în scurta noastră călătorie pe pămînt poate depăși cu mult imensa cantitate de nemulțumiri și mofturi pe care, uman, egoist, ni le exhibăm aproape zilnic.

În astfel de momente avem prilejul să ne reamintim ce prețioasă e viața, ce minune e ființa umană creată de Dumnezeu și ce glorie e pregătită pentru urmașii lui Hristos.

S-ar putea ca modul în care ne luăm acum rămas bun de la Lucian să ne hotărască destinul veșnic și felul în care ne vom dedica zilele vieții noastre bunului Părinte ceresc. Se poate, deși cu durere, ca dincolo de tristețe să vedem, totuși, Cerul.

Harul și pacea lui Dumnezeu să ne fie înmulțite!

Pe scara Cerului: chemare sau dorință?

8 iunie 2009

„Am folosit si eu termenul “Chemare” în mod abuziv… Și mi-am dat seama că era pur și simplu însușirea unui șablon verbal, un slogan, o mostră de limbă de lemn care dădea bine, avea spoială, dar nu și substanță! Era un fard lingvistic. Și asta știam doar eu. […]

Impactul și mărturia unor biserici locale este eclipsată de prevalarea dorințelor unor lideri cărora le place doar să vorbească. Și aici reiterez o idee mai veche (câțiva ani): după cum nu orice sportiv are chemarea de a fi antrenor, și nu orice actor are chemarea de a fi pedagog, tot așa nu orice predicator are și chemarea de pastor; sau prin extensie: nu orice manager are chemarea de pastor, și nu orice cântăreț are chemarea de predicator.”

http://blog.punctul.com/2009/06/07/tu-ce-ai-chemare-sau-dorinta

Chestiuni: What would Jesus do

8 iunie 2009

„What would Jesus do eșuează ca întrebare ajutătoare tocmai pentru că adevăratul răspuns la întrebarea asta este de fapt ce cred eu că ar fi făcut Iisus sau mai degrabă ce aş fi făcut eu în locul Lui. Iar eu n-aş fi îndrăznit să fac multe lucruri dintre cele pe care le-a făcut el. Le-aş fi considerat prea scandaloase.”

http://chestiuni.info/2009/06/07/what-would-jesus-do