Blogocritică: Despre (discursul despre) convertire

M-am oprit din furnicăreala mea într-o zi extrem de ocupată pentru a face cîteva comentarii la postarea dacă … mă convertesc

Mai întîi voi menționa însă că vineri, cînd am participat la Conferința de apologetică de la Arad, am fost găzduit de un tînăr convertit căruia i-am solicitat să-mi povestească despre convertirea lui, așa cum ascult despre convertirea altora de cîte ori am ocazia să o aud de la prima sursă. Deși eram foarte obosit după 2 zile în care făcusem, printre altele, 3 bloguri, și dormisem noaptea doar 4 ore, așa că am mai moțăit pe la conferință, iar prima zi fusese plină de subiecte grele, importante, am stat iar pînă noaptea să mă delectez cu sinceritatea și seninătatea pe care le degaja tînărul convertit. Subiectul convertirii mă pasionează din ce în ce mai mult.

1. Nașterea din nou este înainte de convertire? Mi-ar fi plăcut să fi fost niște explicații la acestă afirmație.

Iată ce scria J.M. Boice în Fundamente ale credinței creștine despre aspectele mîntuirii:

“Cum putem rezolva problema tensiunii dintre revelația obiectivă a lui Dumnezeu în istorie și însușirea vitală a mântuirii? […] Acesta nu este un act simplu și indivizibil, ci presupune o serie de acte și de procese: chemarea lui Dumnezeu, regenerarea, justificarea, adopția, sfințirea și glorificarea.”

Iată, deci, că nu este de ajuns de menționat doar un termen sau doi, chestiunea teologică este mai complexă.

2. “Creştinismul nu înseamnă o cunoaştere raţională a lucrurilor spirituale şi nici chiar convingerea cu privire la ele. Naşterea din nou nu înseamnă interes, activitate religioasă şi nici convingere de anumite adevăruri.”

Aici sînt folosite două concepte cu cîmp semantic diferit: creștinism și nașterea din nou. Creștinism poate fi înțeles într-un sens larg (ca religie, sau ca spiritualitate, dar și ca totalitatea fenomenelor de-a lungul secolelor care au determinat un etos recognoscibil, în diversitatea lui, prin identitatea și unicitatea lui).

Prima observație pe care aș face-o este următoarea: Poate ar fi fost mai bine ca cele două concepte să apară invers în cele două afirmații:

– Nașterea din nou nu înseamnă o cunoaştere raţională a lucrurilor spirituale şi nici chiar convingerea cu privire la ele.
– Creștinismul nu înseamnă interes, activitate religioasă și nici convingere de anumite adevăruri.

O a doua observație ar fi că dacă era introdus cuvîntul DOAR în fiecare din aceste două propoziții, formulele deveneau mai puțin abrazive, taman bune pentru demersul inițiat și dezbatere:

– Nașterea din nou nu înseamnă DOAR o cunoaştere raţională a lucrurilor spirituale şi nici chiar convingerea cu privire la ele.
– Creștinismul nu înseamnă DOAR interes, activitate religioasă și nici convingere de anumite adevăruri.

Prin negarea cunoașterii raționale (a lucrurilor spirituale) se perpetuează o anumită atitudine antiintelectualistă, prezentă nu de puține ori în istoria creștinismului. De asemenea, se subminează importanța rațiunii (sîntem creați după chipul lui Dumnezeu, nu?) în ceea ce privește identitatea umană și procesul convertirii.

Ravi Zacharias scria: “Gândirea critică este o deprindere fundamentală. August Comte a avut dreptate când a spus că ‘ideile ori guvernează lumea, ori o aruncă în haos’. […] Istoria a demonstrat că crimele logicii pot fi mai catastrofale pentru omenire decât crimele pasionale. Cele pasionale pot fi ușor necunoscute și oprite, dar dacă însăși judecata la care este supus un anumit act este deficitară sau răuvoitoare, pericolul este dublu.”

3. “Poate că prima problemă a ateismului este că ei fac tocmai ce Scriptura spune.” – cît pe-aici să colectz formula pentru Tolba cu tîmpenii. Însă din context se poate înțelege, totuși, care a fost intenția formulei:

– Poate că prima problemă a ateismului este că ateii fac tocmai ce Scriptura spune CĂ FAC.

4. Finalul postării este dur. Cui folosește?

Concluzii:

– avem nevoie de subiecte importante care să submineze subiectele nesemnificative
– avem nevoie de formule inspirate (a se citi: transpirate)
– avem nevoie de discurs echilibrat (care se formează în timp)
– avem nevoie de gîndire critică, care poate duce la construcții ideatice pertinente

Anunțuri

2 răspunsuri to “Blogocritică: Despre (discursul despre) convertire”

  1. dori`s Says:

    si eu m-am oprit din munca mea zilnica prin care-mi castig un colt de paine din curiozitate sa vad un comentariu la un subiect f. interesant.
    nu sunt impotriva criticilor constructive , deocamdata nu am timpul necesar sa-mi dau cu parerea dar nu ma pot abtine sa subliniez cateva aspecte.probabil din cauza oboselii ai scapat o cacofonie „ca crimele”, si o greseala de scriere „cele pasionale pot fi usor recunoscute” probabil in loc de necunoscute.
    deasemeni stilul tau cam bombastic face dificil de inteles ce vrei sa spui.
    in rest numai de bine :)

  2. Alin Cristea Says:

    Recunosc: recunoscute trebuie să fie în loc de necunoscute, am corectat.

    „Ca crimele” apare într-un citat, așadar nu îmi aparține sintagma.

    Bombastic? Hm. Eu zic că mai deloc.

    DEX: Bombastic – (Despre vorbe, stil etc.; adesea adverbial) Umflat, emfatic, pretențios.

    Nu consider nici umflat, nici emfatic, nici pretențios ce am scris.

    Dar, pentru comparație, să dau un exemplu de stil… stufos:

    “…transformarea realităţii corporale în virtualitate informaţională şi a stabilităţii fizice în circulaţie în reţea (fenomen anticipat de filme SF ca Videodrome, Blade Runner sau Matrix) pare să capete din ce în ce mai multă (in)consistenţă, atîta timp cît creşterea exponenţială a descoperirilor cibernetice împinge individul societăţii postmoderne către dislocare, desubstanţializare şi fluidizare, cu alte cuvinte, nu către un mod (pluralizat) de existenţă, ci către moduri (partiţionate) de prezenţă. Dezagregat, recompus şi apoi pulverizat în plinul de vid al unei reţele planetare, corpul molecular («schizic», pentru a folosi un termen drag lui Deleuze şi Guattari) ar «fiinţa» exclusiv ca informaţie (distribuită, segmentată, aranjată, completată, copiată, «versionată», amînată, anulată etc.), plutind într-o uriaşă suspensie digitală.”

    Ion Manolescu (în Secolul 20, Nr. 4-9 / 2000, tema numarului: Gutenberg. Computer. Internet)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: