Blogocritică: Despre (discursul despre) căsnicie

Încă o zi plină, cu o droaie de chestiuni, unele interesante. Mă opresc însă din dinamica cotidiană pentru un subiect important: căsnicia. Postarea la care mă refer se numește: Stind impreuna pentru copii? Da!

L-am regăsit pe un blog cu titlul incitant – Enjoying homeschooling’s Weblog, dar cu postări obsesive – în luna iunie, din 23 de postări, 9 sînt în legătură cu Obama, iar în luna iulie, din 18 postări, 6 sînt în legătură cu același subiect obsedant:

“Cine se gindesc nesimtitii astia ca sint? Asta e tipul de “change” pentru care au votat dobitocii astia? Sa-si mute fundul intr-o tara socialista si sa ne lase in pace! Sint foarte dezgustata de prostia care si-a facut statuie printre obamanisti!”

Astfel de bine-cuvîntări ‘creștinești’ mă lasă… perplex!

Dar, cum spuneam, căsnicia este subiectul care mi-a atras atentia. Sau, mai exact, mi-a atras atenția modul de abordare a subiectului.

Așadar, luînd în considerare titlul postării și conținutul ei, cred că prima idee care este pusă în discuție ar fi următoarea: Copiii merită ca părinții să rămînă împreună, în ciuda disensiunilor. Este unul dintre subiectele foarte importante ale societății occidentale și merită sute de postări. Cine le va face însă? Cei care se lasă prinși în capcana oripilării la adresa Romînikăi sau a obamiștilor nu mai au timp de dezbateri autentice, nu-i așa? Cît despre inițierea proiectelor și derularea lor, ce să mai vorbim…

Deși ideea ca părinții să rămînă împreună de dragul copiilor pare atragătoare, există un alt principiu mult mai important care ar trebui să stea la baza conviețuirii familiale: Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă. Jurămintele pe care le facem în fața martorilor văzuți și nevăzuți ar trebui respectate. Avînd în vedere că oamenii se schimbă, din buni în răi, din răi în buni, din buni în mai buni sau din răi în mai răi, respectarea jurămintelor nu e deloc ușor de realizat, dimpotrivă, ne confruntă cu cele mai adînci bogății și sărăcii ale ființei umane.

Dacă accentul cade, în chestiunea amintită, pe atenția acordată copiilor, aceasta poate să fie în detrimentul atenției acordată principiilor lăsate de Dumnezeu.

“Marea majoritate a divorturilor nu s-ar intimpla daca si-ar rezolva fiecare problemele personale inainte de casatorie.”

S-ar putea ca intenția ideatică să fi fost generoasă, dar formula pare de nivelul Tolbei cu tîmpenii. Am tot încercat să pricep despre ce e vorba aici, dar trebuie să mă declar depășit de acest puț al gîndirii. Ca de obicei în astfel de situații, sper ca eu să greșesc și să se facă lumină și asupra acestei chestiuni.

Observ că se face o legătură între perioadă premaritală și consecințele tragice ale atitudinii segregaționiste. Poate că e vorba despre faptul că cei care sînt pregătiți ÎNAINTE de căsătorie vor acționa responsabil ÎN TIMPUL ei. Poate…

Dar nu apare aici o chestiune fundamentală pentru ființa umană: capacitatea aproape infinită de a produce rău. La fel, nu apare chestiunea fundamentală a capacității infinite a lui Dumnezeu de răscumpărare.

David a fost pregătit ÎNAINTE de căsătorie? Dacă da, cum a ajuns să curvească și să-și acopere mișelește păcatul? (Nevoia de Natani este una din cele mai mari în mediul creștin.)

Ce înseamnă “a rezolva problemele”? Confuz concept.

“Traind impreuna din respect pentru nevoile unui copil de a avea ambii parinti si pentru a fi un model pentru viitori parinti este un ingredient perfect pentru o familie.” – iată încă o formulă care are în centru nevoile unui copil și nu pretențiile lui Dumnezeu.

O formulă mult potrivită ar fi cea a lui Edwin Louis Cole (Christian Men’s Network):

Cel mai mare lucru pe care un tată îl poate face pentru copiii lui este s-o iubească pe mama lor.

A iubi (soția) e un standar mult mai înalt decît a “stînd împreună pentru copii”.

Desigur, e vorba de iubirea definită în sens biblic, nu în sens romantic sau în vreun alt fel pervertit de cultura (mediatică).

O problemă și mai sensibilă apare la sfîrșitul scurtei postări:

“In afara de adictii, adulter sau abuz, eu votez sa se stea impreuna de dragul copiilor, pentru ca daca se face corect, toata lumea are de cistigat.”

M-am întrebat dacă perspectiva biblică susține divorțul în caz de adicții sau abuz. Întrebați-vă fiecare.

Iar în ceea ce privește ‘cartea de despărțire’, Isus a spus:

“Din pricina împietrii inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început nu a fost așa.” (Matei 19:8)

Din păcate, postarea care abordează un subiect foarte important într-un mod superficial, managerial-terapeutic, este tributară spiritului drepturilor omului din secolul XX și deloc influențată de standardele (cumplit de) înalte ale gîndirii biblice și teologice.

Un răspuns to “Blogocritică: Despre (discursul despre) căsnicie”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: