Teologie și Terapie (2): Obrazul subțire cu palme se ține

Alegătorii din Noua Zeelandă au votat cu o largă majoritate să permită părinților să-și pălmuiască copiii, la doi ani după ce o lege a interzis disciplinarea prin forță a micuților:

http://www.hotnews.ro/stiri-international-6070158-neozeelandezii-votat-prin-referendum-permita-palmuirea-copiilor.htm

90% dintre participanți la scrutin (au votat 54% dintre alegători) au răspuns NU la întrebarea:

Pălmuirea, ca parte a unei bune educații parentale, ar trebui considerată o infracțiune?

Nu pot decît să-mi exprim încîntarea pentru inițiativa cetățenească a alegătorilor din Noua Zeelandă, chiar dacă premierul lor a declarat că nu va schimba legislația existentă.

Chestiunea m-a făcut să îmi pun, încă o dată, întrebarea: Ce înseamă o bună educație parentală?

Terapeutic, aceasta ar însemna, după unii, protejarea copiilor pînă și de palmele părinților, iar după alții ar însemna tocmai invers – obrazul subțire cu palme se ține.

Din experiență, pot spune că, deși nuiaua arde tare pe piele, palma tatălui sau a mamei ustură mai tare la suflet.

“Nu cruța copilul de mustrare,
căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
Lovindu-l cu nuiaua,
îi scoți sufletul din locuința morților.”

(Proverbe 23:13-14)

Teologic, chestiunea urcă vertiginos de pe palierul terapeutic-juridic spre hermeneutica existențială. De fapt miza cea mare nu e, în cele din urmă, educația copilului sau disciplinarea lui pentru a se integra ca cetățean în societate, ci la mijloc este… SUFLETUL lui.

Familia de evrei sau familia de creștini avea DATORIA de a veghea asupra sufletului copilului. Avea datoria de a păstra în memoria colectivă conceptul de “locuință a morților” și istoria intervențiilor lui Dumnezeu în istorie.

Drepturile omului nu pot aduce o perspectivă de nivelul celei teologice.

Există o anumită rînduială divină în existența umană care depășește orice eforturi de orînduială omenească (care, desigur, este necesară, dar nu are legitimitate absolută).

Citim cu uimire, în Exod, Levitic, Deuteronom, că fiii neascultători și fiii care își blestemau părinții trebuiau omorîți cu pietre!

Această procedură nu avea de a face cu Terapia, ci cu Teologia. A menține perspectiva lui Dumnezeu în mijlocul societății umane e mult mai important decît a gîndi și acționa terapeutic.

Formula poetică din Proverbe 20:20 ne oferă o mizanscenă necesară pentru perceperea palierului teologic despre care e vorba atunci cînd este respinsă ordinea lui Dumnezeu:

“Dacă cineva blastămă pe tatăl său și pe mamă-sa,
i se va stinge lumina în mijlocul întunericului.”

Afurisită fie Terapia care nu rezultă din Teologie!

Etichete: , ,

Un răspuns to “Teologie și Terapie (2): Obrazul subțire cu palme se ține”

  1. xfinger Says:

    uite un film care iti provoaca atit perspectiva teologica cit si actiunea terapeutica :D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: