Archive for 9 septembrie 2009

Discuție pe Messenger (09.09.2009)

9 septembrie 2009

Alin Cristea: m-am bucurat ca te-a interesat chestiunea preluarii informatiilor pe bloguri
Interlocutor: pai au fost situatii cand nu am stiut cum sa procedez
Alin Cristea: da, nici eu nu stiu uneori cum sa procedez
Interlocutor: am cautat mereu sa scriu despre sursa si chestiile astea
Alin Cristea: de exemplu nu stiu cum ar fi chestiunea cu YouTube
[…]
Alin Cristea: dar, ca sa ma refer la atitudine, iata care e chestiunea:
Interlocutor: spune..
Alin Cristea: cind preluam ceva, trebuie sa fim mai atenti la a acorda credit decit la initiativa noastra
Alin Cristea: tine de lupta cu egoismul
Alin Cristea: ba chiar de un anume cavalerism in spatiul public
Interlocutor: ai dreptate…
Alin Cristea: sa acordam atentie celuilalt
Alin Cristea: mai dau un exemplu:
Alin Cristea: cind urc in lift cu cineva, intii ma duc cu el la etajul 6 sau 7 apoi cobor eu la stajul 3
Alin Cristea: daca ai vedea ce surprinsi sint oamenii cind fac asa ceva
Interlocutor: upss
Interlocutor: pai nu mi pare prea logic
Alin Cristea: pai le acord intiietate
Alin Cristea: asta e de fapt adevarata problema
Interlocutor: dak sunt ei inaintea mea in lift…
Interlocutor: sau chiar daca se urca apoi?
Alin Cristea: putem sa preluam materiale de la altii in conditii corecte si totusi sa nu le acordam intiietate
Alin Cristea: iata deci ca e mai complexa chestiunea
Interlocutor: in ce sens sa nu le acordam intaietate?
Alin Cristea: exemplul cu liftul se referea la faptul ca intii las sa mearga colocatarul la ce etaj vrea si DUPA ACEEA merg eu la etajul meu
Alin Cristea: exista diverse modalitati in care sa atragem atentia asupra a ceea ce facem NOI / EU
Alin Cristea: sau asupra a ceea ce fac ALTII / TU
Interlocutor: corect
Alin Cristea: asta e important, sa acordam intiietate altora, nu?
Interlocutor: da

Reclame

Mânie-te, dar… (9)

9 septembrie 2009

“Mi-am pierdut unul din ochi din cauza unui cancer la vârsta de numai cinci ani. […] Mânia devenise arma mea, o sursă de putere în viața mea. Gândurile și imaginile de răzbunare mi-au devenit refugiul. Visam la ziua în care voi primi un transplant de ochi și voi redeveni întreagă și normală. Atunci nimeni nu va mai îndrăzni să mai râdă de mine.

Lucrurile nu au mers așa cum plănuisem eu, dar când am devenit creștină am găsit întregire nu prin revenirea la condiția mea fizică inițială, ci prin schimbarea vechiului mei stil de viață cu unul nou, al Lui. După ce am devenit creștină, o vreme mi se părea că nimic din vechiul eu nu supraviețuise tranziției. Eram atât de conștientă de mila de care avusesem parte, încât, la rândul meu, eram grabnică să acord altora milă.

Timpul a trecut și m-am căsătorit, mi-am descoperit viziunea și chemarea și mi-am întâlnit soțul necooperant. V-am spus deja că primii patru ani de căsătorie au fost saturați de lupte.”

Mânie-te, dar nu strica totul! – Lisa Bevere, Societatea Biblică din România, Oradea, 2009, 199 pag.

Noul Testament în 60 de zile (1)

9 septembrie 2009

Mă alătur și eu unei inițiative a unui tînăr ieșean:

Să citim Noul Testament în 60 de zile

La începutul Evangheliei lui Matei (1:2) mi-a atras atenția următoarea formulă:

Avraam l-a născut pe Isaac.

Nu mă refer la mențiunea că un bărbat ‘a născut’ un alt bărbat – fiind vorba de o genealogie din tradiția evreiască bărbații sînt menționați.

Mă refer la ce NU scrie.

NU scrie: Avram l-a născut pe Isaac.

În spatele unei ‘simple’ formule, în care numele lui Avraam este scris cu aa, există o poveste fascinantă și, prin extensie, o eternă chestiune omenească legată de (re)nume.

La 95 de ani, Avram a primit, din partea lui Dumnezeu, numele Avraam (Genesa 17:5).

La 90 de ani, Sarai, soția lui Avraam, a primit, din partea lui Dumnezu, numele Sara (Genesa 17:15).

Nu-i așa că (re)numele pe care îl purtăm contează?

Dar, mult mai mult, contează dacă e primit de la Dumnezeu.

Sau: contează dacă are de face cu planurile lui Dumnezeu și nu cu planurile oamenilor.

Și nu vom avea nu doar făptură nouă în veșnicie, ci și nume nou?

Pînă și Cel cu ochii ca para focului purta-va un nume „pe care nimeni nu-l știe, decît numai El singur”. (Apocalipsa 19:12)

E interesant cum o ființă umană, în diferite culturi, poartă nume, renume, poreclă, etichetă dată de memoria colectivă.

Internetul oferă acum multora posibilitatea de a avea un ALT nume, de a-și sonda o ALTĂ fațetă a personalității lor, a istoriei cotidianului pe care îl trăiește.

Este interesant cum evreii se revendicau, în fața lui Isus, ca fiind fiii lui Avraam (Ioan 8:39). Tot ei spuneau: „Avem un singur Tată: pe Dumnezeu”.

Iar Pavel amintește, în Romani 4, de „Avraam, tatăl nostru al tuturor”:

„El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morții, și care cheamă lucrurile care nu sînt, ca și cum ar fi.”

Totuși, mai interesantă decît chestiunea numelui lui Avraam este chestiunea numelui lui Isus (Matei 1:1):

Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam

Vom întîlni în capitolul 22 întrebarea lui Isus: Al cui fiu este Hristosul?

Fariseii au răspuns: „Al lui David”.

Fascinantă această chestiune care apare de mii de ani în societatea umană: Al cui fiu ești?

Sau: știm cine este tatăl tău, dar tatăl tău al cui fiu e?

Cu alte cuvinte: cărei tradiții aparții?

Sau, folosind concepte din critica postmodernistă: Cărei metanarațiuni aparții? Cărei comunități interpretative aparții?

Din Peneș Curcanul, de George Coșbuc:

„Ne dase nume de Curcani
Un hâtru bun de glume
Noi am schimbat lângă Balcani
Porecla în renume”

Nu-i așa că, în cele din urmă, nu cum ne cheamă contează, ci ce semnificație are (re)numele nostru?

Unul dintre regretele mele este că nu-mi onorez numele mai des, să aduc mîngîiere – ALIN.

Orizonturi eterne – Nr. 4

9 septembrie 2009

orizonturi4

Noua conducere a Asociației Bisericilor Baptiste Române din America și Canada

9 septembrie 2009

La Congresul al 97-lea de la Phoenix au fost aleși:

Daniel Brânzei – președinte
Nelu Cintean – vice-președinte (vest)
Teofil Cocian – vice-președinte (est)
Ionel Păsui – vice-președinte (Canada)

rbabiserici.blogspot.com

Interviu cu Dănuț Mănăstireanu – reluare

9 septembrie 2009

Azi, la 18.10, Radio Cireșarii prezintă în reluare interviul de acum 2 zile cu Dănuț Mănăstireanu.

„Cred cu tărie în valoarea cuvîntului scris și mai ales în valoarea libertății de expresie. După aproape 50 de ani de comunism, mediul evanghelic românesc era caracterizat încă, pînă în urmă cu vreo doi ani, de un control excesiv asupra circulației informației. Instanțele cultice se comportau ca niște virtuali cenzori, lăsînd să apară în public doar ceea ce socoteau a fi demn de a fi cunoscut de membrii simpli ai bisericilor. Așa cum bine știm astăzi, în spatele acestui control se ascundeau tot felul de lucruri nu prea ortodoxe și mai ales perfide interese de manipulare a maselor. În acest domeniu, avem între evanghelici cîțiva specialiști de marcă. Avem nevoie cu disperare de prezența unor manifestări ale societății civile în acest mediu viciat de autocrație. Înțelegerea acestei realități și alergia mea structurală la dictatură și manipulare, dar și convingerea mea cu privire la forma extraordinară, capacitatea extraordinară de penetrare a spațiului virtual, m-au făcut să susțin dintru început proiecte precum revista SSJ – The Salt Street Journal, editată de Edi Orășanu, revista Adoramus, inițiată de feciorul meu, Daniel Mănăstireanu, sau confesional@ a lui Alin Cristea. Implicarea de acum într-o inițiativă personală în spațiul virtual nu este decît continuarea naturală a tuturor acestor lucruri.”

„Deconspirarea, atunci cînd este făcută în spiritul Evangheliei, adică cu intenția recuperării celor care au trădat, într-o măsură mai mare ori mai mică, pe Hristos și Biserica Lui, presupune oferta, făcută celor care au dat mîna cu diavolul, pentru a-și mărturisi păcatul, a se căi și a face reparație, acolo unde acest lucru este necesar și posibil. Doarece de cele mai multe ori această trădare este un fapt public, căința trebuie să fie și ea publică. Din păcate, bisericile noastre au eșuat în împlinirea acestei responsabilități. Să fie oare din pricină că mulți dintre colaboraționiști au încă roluri de conducere în biserici? Nu știu, dar deoarece acest lucru nu se realizează în cadrul cel mai adecvat pentru asta, biserica locală, lumea virtuală trebuie, din nou, să joace rolul societății civile, propunînd, iarăși și iarăși, discutarea problemei unor lideri care par să fie sursa, mai degrabă, prea interesați de ascunderea adevărului și de trecerea timpului, pînă cînd cei vinovați vor muri. În legătură cu acest din urmă lucru, vreau să subliniez că, prin faptul că nu oferim șansa recuperării celor vinovați de colaborarea cu regimul comunist, facem de fapt cea mai mare cruzime din lume, punînd în pericol destinul lor veșnic. Pe de altă parte însă, văzînd modul în care tratează unii talibani evanghelici această chestiune, și n-ar trebui să ne mire faptul că de obicei este vorba de cei care n-au plătit niciodată un preț semnificativ pentru credința lor, și mă refer la dorința lor de a vedea sînge cu orice preț, dacă aș fi în locul colaboraționiștilor, aș proceda exact ca ei, preferînd să cad în mîinile îndurării lui Dumnezeu decît în mîinile neîndurătoare ale fraților.”

3 bloguri din Rețeaua România Evanghelică în Top 100 WP (09.09.2009)

9 septembrie 2009

9 septembrie 2009, 13.30

În paranteză: poziţia în Top ZeList (33.912 de bloguri româneşti)

32. România Evanghelică (562)
64. Suceava Evanghelică (1666)
87. Clujul Evanghelic (705)

Pastorul Ghiță Dicoi a fost operat ieri

9 septembrie 2009

Pastorul Bisericii Flacăra Închinării din Alba Iulia, Ghiță Dicoi, a fost operat ieri.

Detalii: FlacaraInchinarii.ro