Archive for 29 septembrie 2009

Noul Testament în 60 de zile (21)

29 septembrie 2009

Warren Wiersbe: “Primele trei evanghelii sunt numite ‘evangheliile sinoptice’; denumire provenită din cuvântul grecesc care înseamnă ‘a vedea împreună’. Matei, Marcu și Luca toți văd viața lui Cristos în mod asemănător, fiecare făcând propriile lui sublinieri.

– Matei Îl portretizează pe Cristos ca Împăratul evreilor.
– Marcu Îl arată pe Cristos ca fiind Robul lui Dumnezeu și scrie romanilor.
– Luca Îl vede pe Cristos ca Fiul Omului, scriind grecilor.
– Ioan Îl prezintă pe Cristos ca Fiul lui Dumnezeu și scrie întregii lumi.

În timp ce primele trei evanghelii se ocupă în principal de evenimentele din viața lui Cristos, Ioan este preocupat de semnificația spirituală a acestor evenimente. El merge mai adânc și prezintă adevăruri care nu au fost accentuate de celelalte evanghelii. De exemplu, toate cele patru evanghelii relatează hrănirea celor 5000, dar numai Ioan redă măreața predică despre Pâinea vieții (In. 6), care explică semnificația minunii. Tocmai de aceea, Ioan folosește cuvântul ‘semn’ în loc de ‘minune’, deoarece ‘semn’ este o minune cu mesaj.”

Evanghelici în Top 100 WP (29.09.2009)

29 septembrie 2009

29 septembrie 2009, 17.00

În paranteză: poziţia în Top ZeList (34.577 de bloguri româneşti)

Topul blogurilor

8. mariuscruceru.ro (473)
15. danutm (298)
19. stiricrestine.ro (837)
32. crestintotal.ro (1233)
36. romaniaevanghelica (442)
48. rasvancristian (1323)
79. clujulevanghelic.ro (592)
97. vaisamar (836)
99. penticostalul (944)

Topul creşterilor

15. doinitabejenaru (4658)

Topul postărilor

19. Despre vorbe fara rost – o parabola socratica (danutm)
28. AntiBulă (rasvancristian)
44. Atenţie mare la vaccina pentru gripă porcină. (doinitabejenaru)
65. Ken Tucker anunţă deschiderea unei şcoli de muzică pentru mici şi mari (clujulevanghelic.ro)
68. Concert Adi Gliga, Cluj, 5 octombrie (crestintotal.ro)
90. Conferinta despre familie, Craiova (stiricrestine.ro)
91. Jazz crestin (penticostalul)
95. Vezi-ti de viata (romoflorin)

Discuție pe Messenger (29.09.2009)

29 septembrie 2009

Interlocutor: tu ce faci cu tine ? ti-ai facut upgrade ?
Interlocutor: stii ca polemicile astea te .. ‘upgradeaza’
Interlocutor: trebuie sa te uiti din nou la Matrix ca sa pricepi …
Alin Cristea: prea mult imi ceri
Interlocutor: la fiecare ‘confruntare’ se schimba ceva in ambii oponenti
Alin Cristea: da?
Alin Cristea: ce se schimba?
Interlocutor: pai se muta toata confruntarea intr-un nou palier
Alin Cristea: ti s-a parut vreodata ca nu sint serios cu confruntarea asta?
Interlocutor: senzorial
Interlocutor: nu de asta
Interlocutor: problema e daca iti dai seama ca si tu te transformi odata cu ea
Alin Cristea: in ce fel?
Alin Cristea: degenerez?
Interlocutor: in felul in care pierzi unele lucruri si cistigi altele
Interlocutor: nu stiu
Interlocutor: nu stiu daca degenerezi, e prea devreme sa ma pronunt
Alin Cristea: da, asa e viata, cistigi si pierzi
Alin Cristea: aveam o relatie buna cu Patratosu acum vreo 2 luni
Interlocutor: stiu doar ca ti-ai pierdut argumentul teologic de partea ta
Interlocutor: cu el te luptai impotriva celui ideologic / terapeutic
Alin Cristea: interesanta observatie
Interlocutor: cred ca de asta trebuie sa-ti dai seama ce cistigi
Interlocutor: ca sa stii cu ce poti ‘lupta’
Alin Cristea: poate ca sint obosit si nu mai conteaza daca cistig sau pierd
Interlocutor: am revazut recent toata trilogia Matrix, si d-aia faceam observatii ‘interesante’ pe confruntarea voastra
Alin Cristea: eu am privit-o intotdeauna ca pe ceva mai amplu decit o confruntare a noastra
Interlocutor: asta e evident pentru mine
Interlocutor: am spus insa asa tocmai prin prisma observatiei ca atit NEO cit si Smith trec prin transformari la care nu se asteapta cu fiecare confruntare
Interlocutor: evident, se adapteaza ..

Thom Rainer: Whatever Happened to Evangelism?

29 septembrie 2009

“Any prayerful approach to evangelism is better than what most churches are doing, because most churches are doing little or nothing.” (23 mai 2009)

The Christian Post

Nestemate (10)

29 septembrie 2009

“Meseria mea este să lățesc Împărăția lui Dumnezeu. Repar pantofi doar ca să-mi acopăr cheltuielile. “ (William Carrey)

Mihai Ciucă: Polansky ca Polansky, dar ce facem cu lapidatorii de vocaţie?

29 septembrie 2009

prologos

Ştirea arestării cunoscutului cineast în Elveţia a declanşat un adevărat val de reacţii mediatice contradictorii. Destul de surprinzător, se pare că febra “reacţionară” a inflamat şi blogosfera evanghelică, cea care, după ce şi-a terminat momentan muniţiile împotriva propriilor lideri şi a pastorilor suspectaţi de colaborare cu securitatea, în aşteptarea unui nou transport de proiectile mai destructive îşi exersează dexterităţile lapidatorii (o fi corectă această zicere?… dacă nu, luaţi-o ca pe o licenţă de blogger), practicându-le asupra subiectelor scoase în cale de mass media.

A murit Michael Jackson – până să-l judece Dumnezeu îl judecăm noi că ne mişcăm mai repede. Merită el judecata lui Dumnezeu? Sigur că merită! Merită el judecata noastră? Nu contează, glonţul este deja pe ţeavă…

A fost arestat Roman Polansky, hai repede să-l punem la zid! Ani de zile ne-am uitat la filmele lui, ne-au plăcut, le-am lăudat şi n-am avut nicio problemă cu faptul că el fugea de braţul legii americane. Acum, dacă tot a fost arestat, hop şi noi cu proiectilele. Desigur că Roman Polansky va plăti pentru toate păcatele sale. Pentru unele în faţa justiţiei umane, pentru toate în faţa justiţiei divine. Asta dacă nu îşi va asigura înainte de moarte iertarea prin harul lui Dumnezeu. Cine însă îl va izbăvi pe Roman Polansky din gura atât de puţin lipsită de prihană, asta ca să nu spun spurcată, a celor care cred că din acelaşi izvor pot ieşi şi ape curate şi zoaie, fără de nicio problemă? Poate că exagerez dar senzaţia mea este că Roman Polansky, dincolo de arestarea lui, este asemenea călătorului care se cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari. Doar că în versiunea modernă a parabolei, preotul şi levitul pare-se că au trecut deja în tagma jefuitorilor.

Ca şi creştin, un moment de genul celui prin care trece Roman Polansky acum nu ar trebui decât să-mi stârnească compasiune pentru un păcătos în jurul căruia pare că laţul se strânge, păstrând în acelaşi timp un ochi vigilent aţintit asupra umblării mele. La cei 76 de ani, Polansky nu mai poate plăti prea multe justiţiei americane, însă, logic vorbind, el este aproape, foarte aproape de justiţia divină şi acest lucru ar trebui să ne preocupe, ba chiar să ne doară. Nimic nu este mai josnic decât să dai într-un om care deja este la pământ. Cu atât mai josnic este acest lucru atunci când provine din partea unor oameni cu veleităţi spirituale, care flutură standarde morale foarte înalte exclusiv în direcţia altora. Din păcate, roadele lor dovedesc o oca tare mică, ba chiar minusculă, în cealaltă direcţie.

Cred că nu-mi rămâne altceva decât să parafrazez de-acum înainte Rugăciunea Domnească: “Şi ne izbăveşte de lapidatori… Căci a Ta este Împărăţia… Amin!”

Am tăcut ca să respir

29 septembrie 2009

amtacut

Motto:

ce descrii m-a întrebat nepriceperea
ce des scrii m-a admirat nepriceperea

Muzică: Alin Cristea
Versuri: Ionatan Piroșca și Alin Cristea

Am tăcut ca să respir
Lumina fir cu fir
Și mă văd că sunt stingher
În lumea de sub cer

N-am cuvinte nici iubiri
Nu-s nimic doar amintiri
Fără flori fără rodiri
Semn de fugă în priviri

Stele triste-n miez de zi
Viața Doamne unde-o fi
Doar din Tine zi de zi
Roua crește-n mii și mii

Pînă-n zori mai rămânea
Doar o lacrimă și-o stea
Și mă-ntreb eu cine sînt
Ce făptură pe pământ

Ca o salcie pe mal
Cu tristețile hamal
Mă aplec și mă privesc
Nu mai vreau iar să vorbesc

Stele triste-n miez de zi
Viața Doamne unde-o fi
Doar din Tine zi de zi
Roua crește-n mii și mii

Am tăcut ca să respir
Lumina fir cu fir
Și mă văd că sunt stingher
În lumea de sub cer

amtacut1

amtacut2

Corespondență Alin Cristea – Marius Cruceru (30.08.2006)

29 septembrie 2009

Alin,

(nu iti mai spun „draga”, desi tu cu o astfel de adresare incepi, nu indraznesc sa iti mai spun”frate” ca cine stie cum izbunesc din nou acuzele de fatarnicie. Hotaraste-te cum vrei sa ti se spuna! Sint satul de toanele tale.)

Toane avem toti. Nu crezi ca si eu as putea sa spun acelasi lucru despre tine sau despre altii?

1. Am citit cu atentie si fara relaxare. Nu cred ca ma poti ademeni in acest fel sa las garda jos pentru a lovi din nou sub pretexul unei „polemici” obiective. Este un lux pe care nu cred ca ti-l mai poti permite. A trecut vremea in care „fraierii” erau si naivi. Sint, de asemenea, satul de tehnica ta „apropie-te, musca si fugi!”. Nu te voi mai lasa sa te apropii dincolo de limitele de siguranta. Te rog sa te abtii in directia mea si de la familiarisme vulgare pe care le folosesti cu unul si altul in liste. Si asta in primul rind pentru linistea ta, dar si pentru linistea mea. Am nevoie de o astmosfera septica si eufonica pentru creatie.

Nu te-am invitat la o polemica obiectiva. Ti-am propus doar sa ma intrebi pe mine chestiunile legate de mine. Si cind ne-am intilnit, si acum observ ca faci aprecieri exagerate despre mine, pe care le-ai putea corecta usor daca m-ai intreba direct.

In orice alt mediu si in alte conditii, cu acelasi istoric, destinatia mesajului tau ar fi fost „trash can” ( sau: vezi disputa Patapievici-Plesu-Badilita-Avramescu, acolo se lupta altfel). Numai crestinatatea si dragostea in definirea pe care mi-am apropriat-o ma face sa incalc inca o data (pentru a cita oara?) consemnul de incheiere a dialogului intre noi pentru a te lamuri de ce il voi pastra in continuare. Sacrific temporar o hotarire numai de dragul unei comunicari cit se poate de clare in conditiile date, dupa care ma voi intoarce la consemnul fixat tocmai de tine.

Aici nu am prea inteles.

2. Iti aduc aminte, pentru a cita oara, inca o data ca dialogul nostru s-a incheiat ultima data la initiativa TA, in urma unei cascade de jigniri, alungindu-ma cu apelative de genul „nesimtit” din spatiul tau. Pentru acel gest badaranesc nu ti-ai cerut scuze niciodata, cum, de fapt nu ti-ai cerut iertare pentru nimic niciodata in „non-relatia” dintre noi, cum o numesti chiar tu. Nu cred ca acum, facindu-te ca uiti ce s-a intimplat se poate relua senin conversatie ca si cum ai reveni la sueta de cafea intrerupta de o simpla tuse sau un stranut determinat de un puseu de alergie.

Nu m-am facut deloc ca uit. Dimpotriva, am mentionat ca nu ma va deranja daca iti pregatesti o lista cu 10 sau 100 de intrebari.

Vrei sa treci peste „detaliile nesemnificative” pentru a lamuri „chestiuni importante”? Si cam care ar fi unele si altele? Ce anume iti da siguranta ca ai operat o separatie clara pentru a purta discutiile si polemicile la care visezi? Cumpana ta nu mai este in echilibru de mai demultisor.

Da, sint convins ca exista chestiuni importante.

Nu mai vreau sa fiu atras din nou in „spatiul tau” pentru a fi din nou alungat umilitor cind ai toane de fecioara ipohondra sau ti se pune pata ca moasei satului pe fetele nemaritate. Desi curajul ti-e mic, tupeul tau nu cunoaste limite. Eu nu confund cele doua notiuni, precum fac diferenta intre cutezanta si necuviinta, dirzenie si tifna, zbucium sufletesc si capriciu.

Nu te-am atras niciunde. (In schimb, cum iti spuneam, eu sint prezent.)

Iti aduc aminte ca tu ai fost cel care a batjocorit tot ce a am spus eu public orice am discutat in privat. Nu cred ca este cazul sa iti mai dau aceste marunte satisfactii. Faptul ca, tardiv, mi-ai aruncat o amenintare de genul „sa stii ca nu este sub semnul confidentialitatii” sau „o sa arat eu lumii ce mi-a facut Marius Cruceru” nu iti aduce mai mult respect din partea mea ca partener de dialog. Eu nu discut cu nimeni sub amenintari si cu microfoanele deschise, inregistrat pe nestiute, asa cum nu scriu anonime si nu lovesc pe la spate. Santajul si metodele securistice mi-au fost aplicate de pe vremea in care eram anchetat si amenintat de persoane care aveau mai multa agresivitate decit tine si mai multe idei decit prietenii tai, care au incercat sa imi inregistreze colegii pe ascuns. Dar comunistii macar aveau mai multe scuze pentru ca nu se pretindeau a fi altceva. Dupa ce am trecut prin anchetele maiorului care se ocupa de „cazul” meu in 1988, dupa arestul sub amenintarea cu moartea din 21-22 decembrie 1989 la Topraisar, dupa ce mi-am pierdut toti prietenii de virsta mea, amenintati de securitate ca nu vor lua la facultate daca vor ramine in preajma-mi, nu ma sperie amenintarile tale copilaresti, santajul de prost gust, iar pentru idei proaste sint pregatit cu trevzie si sarcasm, dupa cum bine a simtit pe pielea lui Tibi in mustrarea mea.

NU, NU si iarasi NU. Bati cimpii. Ti-am spus deja ca nu am aratat nimanui paragrafe ample din lungul tau mesaj. Asa ca nu poate fi vorba nicidecum de TOT.

Nu este adevarat ca ti-am spus TARDIV ca nu mai poate fi vorba de confidentialitate – inca inainte de a ne intilni ti-am trimis un email in care te avertizam ca nu ma consider obligat sa pastrez confidentialitatea (atunci cind sint jignit sub santajul confidentialitatii – pe Masa Rotunda am fowardat un astfel de mesaj scurt primit din senin pe email).

Iti aduc aminte ca esti in situatia in care se tot restringe numarul celor care ar sta de vorba cu tine sau care iti mai dau importanta (dupa ce tragi mina in spate cind Gigi iti da „pace”, ce sa mai vorbim de prezenta cuiva la o masa pentru a intermedia ceva). Nu cred ca as gasi usor un asemenea „fraier”. Nu spera la un astfel de trialog. Desi eu sint gata sa pierd timpul cu tine acum ca un „fraier”, nu vei gasi mai gasi destui asemenea mie. Fii realist, Aline, cine te mai ia in seama ca sa piarda timpul cu tine la intermedieri fara sperante de rezultate? Dupa ce i-ai batjocorit si pe Dobrin si pe Florin si pe Doru, cine ar mai sta in apropierea ta sa ii stropesti cu mizerie in zbaterile tale? Iti este indreptatita frustrarea de a nu mai fi luat in seama oricit de mare ar fi zgomotul si circul din jurul tau.

NU, NU si iarasi NU. Numarul celor care vor sa stea de vorba cu mine creste si eu nu pot face fata solicitarilor.

Nu “am tras mina in spate”, ci nu “am dat mina” – e o diferenta in felul in care intorci condeiul, Crucerule.

Nu inteleg de unde a aparut aici ideea de intemediere.

Iti aduc aminte, de asemenea, ca nu ai avut nici o umbra de regret pentru nimic niciodata nici cind te-am confruntat cu „porcaieli” (asa cum iti place tie sa spui) neadevarate in dreptul meu. Si cind ti-ai dat seama ca nu ai avut dreptate sau cind am fost jignit de alti pe nedrept in urma unor interventii de-ale tale, nici atunci nu ai intervenit de dragul adevarului (episodul Ioan Pop). Aceste tipuri de evenimente formeaza o inlantuire care intaresc interpretarea intr-o singura directie: mustesti de ura, esti rauvoitor si prins de patima impotriva mea.

Folosesti episodul Ioan Pop in mod subiectiv – ai fi vrut ca eu sa reactionez intr-un anume fel. Pardon. Asta eu hotarasc cum reactionez.

Si este evident ca nu stii ca de fapt este vorba de episoade Ioan Pop, eu exprimindu-mi in citeva rinduri in public dezacordul cu comentariile sale exagerate, precum sint cele ale tale in aceste cearceafuri pe care mi le trimiti, in care ai probleme de concentrare si mi te adresezi ca si cum ai vorbi cu un… student.

3. Ca urmare, ma consider indreptatit sa nu intru iarasi in jocul tau lipsit de onestitate pentru a crea din nou un simulacru de dialog de pe urma caruia sa incerci sa profiti din nou. Nu cred ca iti creste „cota de piata” ca „formator de opinie” daca iti mai incrucisezi sabia inca o data cu Marius Cruceru. Eu sint mult prea neinsemnat pentru curtea in care te definesti tu ca „formator de opinie”. In spatiile in care esti tu celebru, eu sint anonim si prefer sa ramin asa. Nu cred ca iti slujeste in vreun fel, data fiind „haita” din care eu fac parte, sa imi fie folosit numele in aceeasi propozitie cu numele tau. Sa pastram deci distanta!

Am folosit eu vreodata cuvintul “haita”?

Si daca ai dori sa ne intilnim, nu sa ne scriem, are rost? Sa stam de vorba doar pentru a-ti mai da tie material nou pentru noi batjocuri? Nu cred ca se merita. Ai deja destul trimis prin prietenii tai. Emailul tau ultim este un fel de „haideti sa haidem”, vorba cuiva. Nu vad sensul. Asa cum argumentez si in lunga mea scrisoare cred ca pentru mine este lamurit si sint cu totul dumirit: nu esti in stare de un dialog civilizat, o polemica normala, nici verbal, nici in scris, nici macare in termenii lumii, d-apoi in termeni crestinesti. Ti-am repetat asta de mai multe ori, sper sa pricepi pina la urma. Nu vrei si nu cred ca mai poti, dupa ce te-ai invatat asa. Comunicarea ta este din ce in ce mai patologica in ultimul timp, si nu numai cu mine.

Ti-am propus sa ne intilnim ca clarificam citeva chestiuni. Observ insa ca nu doresti clarificari, ci folosesti si aceasta propunere a mea pentru a-ti exersa condeiul pe spinarea mea.

Cum adica “ai trimis prin prietenii mei”?

De ce nu imi trimiti mie direct???

Si nu-mi mai repeta ceea ce nu ti-am permis eu sa-mi repeti, ca nu esti pedagogul meu.

Aaaah, da, am inteles! Era sa imi scape! Te lauzi cu faptul ca esti incomod celorlati si ca le faci viata amara antipaticilor conducatori de la comunitate? Fostilor profesori? Pastorilor? Ca iti pastrezi distinctivitatea? Ca nu te-ai lasat inlantuit de Iosif Ton? Ca nu esti ca ceilalti? Ca ai curajul sa arunci cu praf in ochi si sa fii lipsit de simtul dialogic? Asta este pricina ta de lauda in Cristos? O alta scuza buna pentru spaima ta cea mai mare: ratarea. Ai simtit nevoia sa iti institutionalizezi „altfelul” tau in „institutia Alin Cristea” ca sa nu mai fii silit sa te raportezi la ceea ce ti-ar aduce aminte continuu de „incremenirea ta in proiect”: ceilalti. Vezi ca tratez acest lucru in detaliu in scrisoarea de care amintesti.

Ai inteles gresit. IARASI.

Ratarea? Hm. Chiar ca reusitele proiectelor mele nu demonstreaza deloc asa ceva.

Dar cred ca mult mai interesanta ar fi ipotetica varianta: daca ar fi fost totusi vorba de ratare?

Ma consider indreptatit, de asemenea, dupa ultimele „partide” cu tine sa te consider parte dintr-o alta liga, dintr-o alta categorie de luptatori decit cei cu care mi-as mai incrucisa sabia. Intre noi nu este nici concurs nici lupta. Asa cum iti spuneam mai sus, sintem deja din spatii diferite, respiram aer diferit si nu vreau sa imi mai amestec transpiratia cu tine intr-o trinta nedemna de statutul fiecaruia dintre noi, daca vrei tu neaparat, de „pozitiile” pe care le ocupam. Nu luptam aceeasi lupta, dupa acelasi cod, dupa aceleasi reguli. Ca fost luptator de performanta, crede-ma ca stiu despre ce vorbesc cind folosesc imaginea de fata. Eu nu ma bat pe strada, iar tu pe tatami nu stii sa lupti. Nu cred ca ai masura si nici manierele cerute de o lupta cavalereasca sau de o infruntare franca. Nici in mesajul asta nu te abtii sa nu ameninti (Sint un lider de opinie (ca vrei sa accepti asta sau ca nu vrei). Din perspectiva aceasta, a intra in polemica (publica, denigratoare) cu mine este o chestiune dificila (cu doua taisuri pentru oameni cu o anumita pozitie cum esti si tu).) Chiar ti-ai pierdut complet simtul masurii, perceptia realitatii si instrumentul rationalitatii? De ce crezi ca amenintarea ta ar avea vreun efect? Stiu ca te lauzi ca obosesti greu si ca esti perseverent, dar de data asta te chem la ratiune si la realism. Ca o amenintare sa fie eficace trebuie ca amenintatorul sa fie demn de luat in seama! Iti repet: esti lider de opinie pentru cine te ia in seama! Pentru mine esti doar Alin, atit, si ca tine am mai vazut (poate cineva ar merita odata sa improvizeze o tipologie eclesiala evanghelica, este un typos din care am vazut reprezentanti inca de pe vremea cind eram copil in biserica in care am crescut). Nu iti pot darui nici bucuria de a te anunta ca esti unic sau formezi o categorie pe care sa o umpli singur. Este plin sertarul pe care este aplicata eticheta cu pricina. Poate din aceasta cauza esti atit de previzibil pentru mine.

Nu era vorba de nici o amenintare. Ti-am spus doar ca am constiinta ca sint un lider de opinie, fapt pe care il confirma aprecierile in public si in privat. Doar despre asta era vorba.

Esti lider de opinie poate pentru cine nu poate avea opinie singur, pentru tinerei pe care ii prinzi in plasa ta ca sa ii inveninezi, asa cum esti selector de texte pentru cine nu are timp de citit sau doreste sa i se dea mestecat ziarul si nu stie sa caute si sa identifice textele demne de citit. Esti prima stea intr-o constelatie pe care ti-ai desenat-o singur. Esti sursa de informatii pentru cine mai este curios sa afle ce se mai birfeste-n tirgusorul nostru mic. Succes! In mediile in care eu lucrez (si acum nu ma refer strict la mediile pocaite) nu cred ca numele Alin Cristea spune cuiva ceva in afara poate de faptul ca esti tata, sot (lucru bun si Dumnezeu sa iti dea sanatate sa iti poti indeplini aceste doua datorii) un locuitor din Oradea, cetatean roman, eventual membru al unei biserici neoprotestante, aflat temporar sub disciplina eclesiala. Cine te ia in seama pe tine nu ma ia in seama pe mine si invers. Cazul tau ma intereseaza strict din punct de vedere pastoral: daca as sti ca te pot ajuta in acel domeniu as face-o cu mare placere. O relatie in care te-as putea ajuta este bazata pe incredre: tu nu ai incredere in mine, eu nu am incredere in tine. Este clara situatia, nu?

Iarasi trebuie sa-ti spun ca bati cimpii. Si nici macar cu eleganta. Tinerei? Ai mai incercat chestii de genul asta.

Vad ca o faci de oaie si acum: “elector de texte pentru cine nu are timp de citit sau doreste sa i se dea mestecat ziarul si nu stie sa caute si sa identifice textele demne de citit.”

Omule, linisteste-te, in spatial cultural romanesc se stie cine e Alin Cristea. Ca tu nu vrei sa stii, e problema ta, dar cit timp institutii serioase (precum Ambasada Suediei sau Uniunea Ziaristilor profesionisti din Romania sau fundatii culturale) si personalitati ale culturii romane sint abonate de ani la newsletterele mele, opinia ta este exact ZERO. De aceea imi pare rau ca nu iti faci timp sa iti clarifici chestiunile acestea, ca pici de… fraier. Sau… neinformat. Sau spune cum vrei.

Au aparut referinte despre proiectele mele in Observator cultural, Romania Literara, Ziarul financiar, Averea si in inca cel putin doua publicatii.

O sa-ti dau insa o singura referinta care exista deja in mai multe locuri pe Internet

“Trei portaluri culturale de frecventat: Thymos: puzzle cultural Romania culturala si LiterNet.ro”

O astfel de mentiune nu e anormala, in conditiile in care in ultimii doi ani cel putin 4 persoane au spus ca Alin Cristea e o institutie.

Ca nu poti sa ma inghiti e o chestiune. Dar a-i jigni pe miile de abonati (unii, cum ti-am spus, personalitati ale culturii romane, ti-i insir cind doresti, voi spune acum doar ca e vorba de scriitori, regizori, actori, arhitecti, profesori de jurnalistica si studenti de ai lor, etc.) te dezonoreaza.

De unde ai scos chestiunea cu “aflat temporar sub disciplina eclesiala”? Iar te faci de ris. De unde ai scos cuvintul TEMPORAR daca e vorba de excludere? Dar erai prezent cind la intrebarea fatarnicului Gigi Dobrin (si fatarnicului Marius Cruceru) referitoare la excluderea mea raspunsul nu a fost… ca sint exclus.

Iar sub alta forma de disciplina (oficiala) nu sint.

Ma consider indreptatit ca, intr-un razboi pornit de tine, cu amenintarea ca il vei duce mai departe pe orice front si cu orice mijloace, sa nu sar eu in groapa de obuz, cum faceau germanii cu francezii in al doilea razboi mondial ca sa schimbe tigari contra bautura in timpul de liniste dintre focuri. Macar ei erau onesti, se departau de groapa dupa curiosul schimb si, cu demnitate, se luptau mai departe barbateste. De fiecare data cind am sarit in groapa de obuz cu tine, ai scos cutitul si ai lovit pe la spate. Multumesc, nu imi mai trebuie. Ranile mi s-au vindecat. Eu am bataliile mele de dus, tu pe ale tale, dar pe fronturi si in locuri diferite, pe scene diferite, cu audiente diferite. Lupta asa cum crezi si cu cine poti, istoria hotaraste cine este invins si cine este biruitor. Repet: sintem de categorii diferite, cu palmares diferit, cu performante diferite, cu drumuri diferite, luptam pe arene diferite si nu cred ca m-as intoarce acolo unde vrei sa ma tragi tu. In arena sportiva invinsul pleaca demn, in lupta de strada bataia se termina numai cind unul dintre cei doi este distrus. Nu cred ca vreau asta pentru nici unul dintre noi.

“De fiecare data cind am sarit in groapa de obuz cu tine, ai scos cutitul si ai lovit pe la spate.”

Bati cimpii. Ai talent, am recunoscut si in alte dati, dar bati cimpii. Cind ai fost cu mine in… groapa de obuz??? (ce-o fi insemnind asta???)

Sint indreptatit sa consider ca ai pierdut din partea mea orice urma de incredere si respect care ar putea fi temelia unui dialog. Ai pierdut si minimul respect cavaleresc fata de un „oponent onest”, cum iti place sa te numesti.

Hm.

Imi este foarte mila de tine, acesta este singurul sentiment care ma paste cind ma gindesc la tine. Ca pastor cred ca ai nevoie urgenta de ajutor spiritual, dar eu nu ti-l pot da in aceste conditii. I-am rugat pe prietenii tai sa te ajute. Ultimul meu mesaj este extrem de dur si este menit sa aibe puterea unui electrod cardiac destinat resuscitarii. Cred ca te indrepti spre o directie din care nu mai este cale de intoarcere, daca ai pasit pragul. Ai 40 de ani, ai nevoie de ajutor. Considera mesajul meu ca o „ultima strigare” inainte ca drumurile drumurile noastre sa se indeparteze definitiv de ultima intersectie in care ne vom fi vazut. Nu mai fa pe grozavul si te rog apeleaza la cine ai incredere!

Scuteste-ma de mila ta. Mai bine hai sa clarificam unele chestiuni.

Mi-ai mai scris astfel de “ultima strigare” – printre muuuuulte altele te legai ca nu stiu unde e pozitia a IX-a pe griful chitarii. Dar cind am avut ocazia sa iti arat (adica sa CLARIFICAM chestiunea), nu ai vrut.

4. Mentionez citeva lucruri importante. Voi continua sa ma rog pentru tine, in ciuda oricaror tensiuni dintre noi, dupa cum ma invata Matei 5:44 si in cazul unei decimari, te-as schimba, m-as aseza in locul tau, nu cu placere, dar fara cricnire, dupa cum inteleg eu scriptura. Asta inseamna pentru mine iubire crestina autentica. Am motivat in mesajul meu acest lucru foarte clar si cu o multime de imagini.

Daca vei sa te rogi pentru mine, treaba ta. Dar nu imi mai aminti ca te rogi pentru mine.

Inca ceva important! Asa cum m-ai rugat sa nu presupun confidentialitatea si relatia in dialogurile noastre, te rog si pe tine, Alin, sa intelegi ca mila nu presupune un angajament intr-un dialog sau intr-o relatie. Samariteanul milostiv si-a dus noua cunostinta la han si l-a lasat acolo, n-a stat pina a doua zi dimineata sa bea cafele la han cu noul sau prieten. Ajutorul in dragoste nu inseamna neaparat si dezvoltarea unei relatii de prietenie, nici macar dezvoltarea unui dialog. Cu tine am incercat si una si alta. Am ajuns de trei ori la concluzia ca nu se poate. Nu voi incerca a patra oara. Samariteanul milostiv a plecat mai departe in calatorie pentru ca avea treaba. La fel este si cu mine. Ma scuzi, te rog, sint in calatorie in ceea ce te priveste pe tine. Consider ca prin mesajul meu foarte dur transmis prin prietenii tai, ti-am dat din nou primul ajutor, te-am dus la han, te-am dat in seama prietenilor tai, ajutati-va unul pe celalat si va rog pe mine sa ma lasati sa calatoresc cu cine am incredere pentru a nu ajunge eu in situatia celui cazut in batai.

Iarasi ilustratii. Cum te-ai fi simtit sa-ti fi scris 10 pagini, cum mi-ai scris tu acum, cu tot felul de ilustratii. Am fost scurt, dar vad ca degeaba. Eu iti scriu o pagina, tu imi scrii… 10!

5. Daca nu poti sa faci abstractie de mine si daca cosmarul „Marius Cruceru” nu te lasa sa dormi noaptea, loveste, dar nu te voi mai lasa sa lovesti de-aproape. Te rog acum numai sa te dai putin la o parte din jurul bancului meu de lucru. Te rog precum pe fiul meu: joaca-te in alta parte cum vrei numai nu foarte aproape, pentru ca atunci cind lucrez ma misc amplu si repede. Cind te-am indreptat si corectat, m-am concentrat asupra ta si corectia a fost cu retinere si cu tirul bine reglat. Acum trebuie sa ma uit in alta parte si ies eu de buna voie din „spatiul tau” de joaca pentru ca trebuie sa fac ceva important. Vino pe urmele mele, cauta-ma dupa ce voi fi plecat din locul in care am construit, demoleaza dupa ce plec, urmareste-ma de la distanta, desfiinteaza-ma in lipsa. Sint deja pe piata destule iesiri si productii ale mele pe care le poti ataca (un cd cu „manele” – tiraj de 2500 epuizat, doua carti in care am contributii intr-o companie decenta si respectabila (vezi editura Polirom si Curtea Veche, ti le pot imprumuta daca vrei, dar trimite pe cineva sa le ia), conferinte care circula pe mp3, 4 cursuri in format audio-4,5 Gigabiti, articole in diferite reviste, 3 pagini web pe care le administrez, predici inregistrate puse de prieteni pe web, contributii la radio-cred ca ei ti le pot pune la disponzitie la cerere contra cost, interviuri, recenzii si mai vin citeva carti care ies incepind cu toamna asta.) Deci, va fi material destul sa pot fi atacat pentru ce am facut, scris, spus. Daca esti asa de prins de ciuda si vrei in continuare sa lovesti, te rog sa ma cauti si sa incerci sa intri acolo, in spatiul public in care eu ma manifest: critica, fa recenzii, trimite-le la ziare, la liternet, unde tu ai acces, dar nu ne intilnim pentru nici un fel de negociere „la vestiare”.

Nu am nici un cosmar “Marius Cruceru”. Se pare insa ca Marius Cruceru are un cosmar “Alin Cristea”.

Ma rogi precum pe fiul tau??? Iarasi esti deplasat…

Administrezi 3 pagini web? – Asta chiar ca ma intereseaza (si nici nu trebuie sa trimit pe nimeni dupa adrese…)

Nu sint prins de ciuda, chiar ca asta ar fi o maaare dorinta a mea, sa ajungi sa ma cunosti cit de cit ca sa stii ca de pacatul asta nu prea sint prins (am eu altele…).

Sper totusi sa gasesti ceva mai bun de facut. Iti astept si eu cartile promise cu tam-tam despre Wurbrandt si cartea despre eclesiologia generozitatii. Promit ca iti voi face recenziile cu atentie. Pentru cartea despre R.W. deja am in minte un mecena, daca va fi valoroasa din punctul de vedere al documentarii, te pot indrepta catre el ca sa nu te plingi ca nu a aparut din cauza nesansei de a gasi resurse. Dar argumentez in lunga mea scrisoare catre prietenii tai ca tu singur iti esti raspunul la propria ratare, nu eu sau altii sintem de vina pentru ca nu ai ajuns ce ai visat sa ajungi. Spre exemplu: ieri a fost o intilnire intr-un oras mare din tara o intilnire legata de un proiect national important referitor la R.W., proiect care depaseste granitele spatiului confesional evanghelic. Te-as fi recomandat cu bucurie sa intri in acel grup de initiativa si creatie, daca ai avea ceva important de spus legat de R.W. in afara de selectarea unor pasaje din cartile dinsului, carti pe care le avem cu totii. Problema este ca participarea intr-un astfel de „think tank” nu se obtine la fel de usor ca o bursa la Tescani si nici cu promisiuni despre carti de sertar.

Of, credeam ca ti-am explicat destul ca sa intelegi ca nu e vorba ca “nu am ajuns ce am visat sa ajung”. Dimpotriva, am ajuns ceea ce nici nu am visat sa ajung! Si nu e deloc confortabil. Anul trecut am declarat in biserica ca sint fericit si implinit, iar vorba pe care am folosit-o anul asta atunci cind am fost intrebat cum o mai duc a fost: O duc greu, dar imi merge bine.

Din pacate circuitul pe care tu alergi deocamdata nu iti va asigura calificarea in adevaratele turniruri, demolarea unor castele de nisip nu te vor legitima niciodata drept constructor, iar anunturile pentru astfel de initiative nu apar nici in presa locala, nici pe internet. Te misti intr-o lume foarte mica pe care ti-ai construit-o singur pentru ca numai intr-o astfel de lume mica pari foarte mare. Citeva sute de adrese care nu iti raspund niciodata par un univers imens pentru cineva care simuleaza aspiratii mari, citeva grupuri de discutii virtuale la care participi pentru a te da mare in fata unora care petrec 8 ore la lucru si nu au timp de scris, dar au ginduri tot atitea cit tine, te fac sa crezi ca scena pe care joci este cu adevarat vizibila si ca ti-ai invins partenerii de dialog, trei patru scandaluri in biserica locala in care ai fost membru te fac sa crezi ca ai acces la politica eclesiala si ca vei fi cistigat bataliile majore, doua sau trei citate semanate ici si colo nu inlocuiesc gindurile ingindurate in sine. Alin, traiesti intr-o minciuna pe care ti-ai tesut-o cu multa persistenta si ma tem ca te-ai infasurat atit de mult in ea incit iesirea nu va putea fi fara traume. Asa cum iti spuneam alta data, esti singur intr-o lume a oglinzilor. Incercarea ta de eliberare din prizonieratul de cutie in care te-ai autoexilat nu va fi fara taieturi adinci in marginile strinse ale acesteia.

Intr-adevar, acest pasaj e reusit, insa nu aici, in discutia cu un om real, nu cu, paremi-se, un personaj pe care il integrezi intr-o fictiune.

Tu vorbesti de SUTE de adrese – dar e vorba de MII, tu spui ca nu imi raspund (NICIODATA???) – de unde stii???, eu pot sa iti demonstrez ca imi rapsund…

Dar vrei sa-ti demontrez? Vrei sa te confrunti cu realitatea? Sau doar sa-ti pastrezi personajul???

6. Eu unul ti-am spus tot ce am avut de spus tie la vremea potrivita. De fiecare data. Ma poti acuza de multe, dar numai ca nu am fost sincer pina la transparenta totala nu ma poti acuza. Nu am nimic care sa imi apese cugetul si pot lua cina cu inima impacata.

BA DA, TE ACUZ. Dar ar trebui nuantate acuzele.

Mai este un lucru pentru care cred ca nu are rost sa iti dau vreo speranta ca am putea sa stam de vorba in vreun fel: dialogurile cu tine au un ciclu de involutie previzibil si, in consecinta, plictisitor. Revii la temele si la persoanele care te obsedeaza fara a raspunde niciodata la temele de meditatie pe care ti le-am propus de mai multe ori. Dialogurile pe care le port cu partenerii pe care mi i-am ales au continuitate, consecventa si mai multa adincime si mai multa emotie creativa decit schimbul de vorbe cu tine. Surprinde-ma odata!

Eu m-am abtinut sa-ti propune… teme de meditatie, in schimb ti-am pus destule intrebari directe la care nu ai binevoit sa raspunzi (fiind probabil ocupat cu meditatiile si… fictiunea).

Tot ce am avut de spus catre tine acum, mai nou, dupa incheierea dialogului dintre noi, ti-am transmis prin prietenii tai! Nu mai am nimic de adaugat. Merita sa citesti ce ti-am scris. Nu cred ca vei gasi multi care sa investeasca atita timp pentru un diagnostic atit de exact si atit de clar exprimat cum este mesajul meu pentru tine.

Nu, nu mi-ai spus tot ce ai avut de spus, abia ai inceput, esti locvace, ceea ce nu-mi displace neaparat. Ceea ce-mi displace (si ceea ce demasc la oamenii pe care ii tot amintesc) este mentalitatea ideological. Astfel persoana declarata non-grata e discreditata pina in cele mai mici amanunte (mai exact pina in pozitia a IX-a pe chitara).

Ma poti acuza de multe, dar nu de ignoranta in continut si de neglijenta in scris. Am vazut ca te ingrijoreaza si risipa mea de creativitate si stil in aceste mesaje. Tocmai de aceea iti voi asculta sugestia si cred ca nu are rost sa mai arunc cu paginile mele in gropi din care tisneste tot timpul noroi. Numai ca acum iti ofer tot mai mult text pentru ca inca ai probleme cu identificarea stilului meu. Ai inca probleme la asta. Vezi daca nu am facut retorica clasica impreuna? Cit priveste risipa mea de energie, pot, nu te ingrijora, inca nu a secat, si am destul timp sa creez si alte lucruri, mai ales ca scriu cu 10 degete si aproape in ritmul vorbirii, lucru pe care ti-l doresc si tie pentru a-l folosi la proiecte mai de soi decit cele in care te ocupi de-o vreme si pe care le promiti cu emfaza.

Tocmai de IGNORANTA te acuz, Marius.

7. Merita sa citesti ce ti-am scris nu doar de dragul „esteticii si retoricii”, ci mai ales pentru continut. Dupa ce iti va trece minia si aburii fumigenei pe care o arunc, vei vedea ca bomba pe care am pus-o sub tine si sub prietenii tai este de fapt o dinamita care a aruncat o bucata de munte care va impiedica privirile si perspectiva mult mai larga. Te-am atacat numai pentru a te ajuta si de aceasta data. Aceasta consider din nou dovada de dragoste crestina in traducerea mea. Mesajul meu acid este dovada ca nu imi pasa de ce spui impotriva mea, nu imi pasa de amenintarile tale, nu imi pasa de spumele tale, dar imi pasa de tine ca persoana.

Minia??? Cred ca nu m-ai vazut niciodata minios… Cred ca nu ai nici macar o idee de cit de minios pot fi, sau de cite ori ma disciplinez sa nu ii ranesc pe oameni. Esti ignorant si aici…

Mesajul tau e acid – o zici cu gura ta. Totusi, ti-ai pastrat luciditatea.

Am abordat acolo chestiuni cu adevarat de importanta vitala in viata oricarui barbat care se apropie de 40 de ani. Mergi spre 50 si iata, viata ne este trecuta de jumatate. Cu adevarat cred ca merita sa iti investesti ce ti-a mai ramas miscindu-te in apropierea mea. Nu sint demn de interesul nimanui care ar putea sa isi iroseasca viata vinindu-ma pe mine. Nadejdea mea este ca te vei pocai, ca te vei apuca pina la urma de ceva serios. Spre asta te si indemn.

Sa te vinez pe tine??? Esti in plina fictiune.

Chiar nu pricepi ca sint FOOOOOOARTE ocupat?

Alin, poti sa consideri chiar ca ti-am scris cu dragoste pentru ca ti-am scris exact cum mi-am scris mie o scrisoare in urma cu doi ani si jumatate cind am implinit 33de ani si cind cineva de 84 de ani a pornit in viata mea un proces care mi-a salvat viata. Sun acea persoana o data pe luna drept multumire pina cind va fi chemata dincolo.

Nu am de gind sa adaug material nou de batjocorit si te las singur, dupa cum ai dorit, pina la indreptare. Cind voi considera eu ca ai dat dovada de pocainta si indreptare, te voi contacta eu, daca mai este cazul. Deocamdata nu cred ca mai avem prea multe sa ne mai spunem. A propos, prin prietenii tai ti-am trimis si un text alegoric in urma ultimei tale interventii impotriva mea. Interpreteaza-l cu atentie dupa regulile hermenutice invatate in scoala referitoare la alegorie. Este inca o forma prin care incerc sa sparg impietrirea ta. Pina atunci da-mi voie sa cred ca afirmatia ta (Dupa cum ai vazut, pe Masa rotunda nu am fost interesat sa intru in sfera de influenta a lui Iosif Ton. Am pretentia ca am aspiratii mult mai inalte si ginduri mult mai benefice pentru spatiul confesional evanghelic. ) este profund triumfalista si nerealista, iar salutul „pace si bucurie” in contextul „non-relatiei” noastre, cu adevarat „fatarnic”. Nu cred ca este nimic care sa prevesteasca in ultimele tale iesiri in public ca „pace si bucurie” este ceea ce te mina. Da-mi voie sa ma indoiesc inca o data si de bunele tale intentii. Am destule arguemente si dovezi sa fac asta. Ca sa iti recistigi increderea mea si a altora pentru a sta la orice masa de dialog, mai este cale lunga. In finalul acestei parti am o rugaminte: fii creativ, surprinde-ma odata! M-am saturat sa fiu atit de exact in predictii. Esti atit de previzibil incit pot intui fiecare reactie a ta dupa aceste serii de mesaje! De fiecare data cind le-am spus colegilor ce urmeaza am avut dreptate cu aproximatie de zile! Te cunosc mai bine decit iti poti imagina (nu acelasi lucru se poate spune despre tine in privinta mea, mai ales dupa lucrurile pe care le-ai scapat in ultima vreme despre mine pe la colturi: ai totusi o scuza, esti in mod consecvent prost informat, stii putine si folosesti prost ceea ce crezi ca stii), de aceea o lupta cu tine se poate transforma intr-un joc caraghios. Nu merita!

Te rog sa incetezi cu trimiterea prin prietenii mei, altfel te fac iarasi nesimtit!

Mare grija cu… predictiile.

8. Am destul timp pentru relatii. Orice lucru am pun de-o parte in favoarea oamenilor. Sint curios ce va face Cristi Osan. Eu nu l-am invitat la un dialog in scris (tocmai pentru a nu-l complexa din cauza faptului ca „ma pricep”, cum spui tu), l-am invitat sa stam de vorba ca doi crestini normali, fara a uza de nici una dintre functiile mele, si sa ne rugam lucru pe care il fac aproape zilnic cu cei care sint parte din „fabrica de barbati”. Nu timpul ma impiedica sa stau de vorba cu tine. Asta este chemarea si viziunea mea, oamenii mai importanti ca lucrurile, ucenicia mai importanta ca afirmarea sociala, partasia mai presus decit profesia. FAptul ca l-ai sfatuit sa nu stea de vorba cu mine dovedeste inca o data ce crezi despre mine si depsre orice diaolog cu mine. Daca el nu trebuie sa stea de vorba cu mine, la sfatul tau, de ce ar trebui sa stai tu? De ce te-ai sfatui tu pe tine insuti sa stai de vorba cu mine cu intermediari sau nu?

L-am sfatuit si ii voi sfatui si pe altii in continuare sa nu discute cu tine sau cu persoanele incriminate de mine doar in prezenta altcuiva.

Marea problema a voastra este dubla masura: nu sinteti la fel in public ca si in privat.

9. La celelalte chestiuni pe care le abordezi nu cred ca se merita vreun raspuns. Nu inteleg ce sint: motivatii, explicatii, clarificari? Nu inteleg de ce le abordezi. Nu inteleg de ce ai amintit din nou cele 1000 de lacrimi ale mele de vreme ce le-ai comentat sarcastic in ultimul mesaj. Nu inteleg ce vrei cu intrebarile catre tine. Am avut trei pe care le-am comunicat prin intermediarii voluntari, cei trei prieteni ai tai. Nu am nici 10, nici 100 de intrebari, am avut 3 si le-am transmis deja. Este simplu de raspuns la ele, daca te gindesti bine. Acelea sint chestiunile care ma framinta de doi ani incoace in dreptul meu, dupa ce am auzit in dreptul meu in aceeasi fraza „tumoare” si „nerv optic”. Acele intrebari si acele chestiuni nu duc la nici un fel de „polemizare” dupa cum tu ai astepta-o. Acelea ar trebui sa te intereseze si pe tine acum la cumpana celor 40 de ani.

Nu stiu despre ce 3 chestiuni este vorba. Si nu am nici o obligatie in a raspunde la ele.

Cred ca in ultimele mele emailuri ti-am dat destule teme, intrebari, chestiuni la care nu ai catadicsit sa raspunzi in nici un fel, de ce as incerca sa mai angajez noi dialoguri pe noi teme cu tine? Intram intr-o groapa fara fund, nu crezi? Ai destul de meditat, cred ca petnru citiva ani, din tot ce ti-am scris si nu cred ca am timp de macinat in directii neproductive doar de dragul statului la tacla. Iti aduc aminte ca eu sint angajat, am de lucru.

Nu ma intereseaza temele tale, am eu destule.

Si eu iti amintesc ca esti cam obraznic facind referire la faptul ca nu sint angajat. Lucrez cit o institutie, macar pentru efortul meu ar trebui sa ai un PIC de respect. Dar, de, ignoranta ta…

Am avut grija de Andreea trei ani (…), aproape in fiecare zi am de editat si trimis un newsletter, asa ca opinia ta CLARA din acest mesaj ca eu as avea timp (pentru a ma distra pe listele de discutii) e absolut deplasata. Esti ignorant si/sau rau-intentionat…

La fel, esti ignorant si in privinta faptului ca as fi sau nu angajat (ca si cum asta ar fi o valoare!!!), poate ca am firma (sau fundatie), iarasi zic: esti ignorant…

Nu ma mai intereseaza nici ce spui, nici ce faci, nici ce ai devenit atita vreme cit ramii la ceea ce esti, continui sa faci ceea ce faci si spui ceea ce spui.

Mda. Curios dezinteres mai ai scriind atitea pagini…

10. Richard Wurbrandt avea un obicei ciudat, confirmat ieri de doi apropiati care i-au luat interviuri: din cind in cind se oprea si spunea, fara a-si alunga nepoliticos partenerul de linga el: „acum te rog frumos sa taci, vreau sa ma gindesc la niste lucruri importante. In inchisoare am invatat sa apreciez valoarea tacerii”. Toata scena dura pina cind R.W. se hotara din nou sa intre in dialog, dupa ce va fi meditat la acele lucruri esentiale. Acelasi lucru te rog si eu, dupa modelul celui care te intereseaza pentru documentare: acum te rog frumos sa taci, fara a te alunga dupa cum ai facut-o tu, vreau sa ma gindesc la niste lucruri importante. Priveste, taci, lucreaza si tu daca vrei. In tacerea aceasta poate iti da si tie gindul cel bun in minte si poate ti se despietreste inima.

inca o data:

„Intre o tacere zgomotoasa, o prezenta tacuta, o absenta zgomotoasa, mai este o varianta, o „absenta tacuta”, dar cu indelungi ecouri.

Noapte buna!”

De final

M-am abtinut sa fac comentarii ample, am raspuns scurt, s-ar putea ca aceste raspunsuri scurte sa te fi enervate, nu asta mi-a fost in intentie.

Am evitat sa ma leg de prea multe chestiuni si, bineinteles, a trebuit sa aleg doar unele dintre ele.

Trimit mesajul si prietenilor mei pe care ii tot amintesti. De fapt, conform practicii tale, as fi putut sa nici nu-ti raspund, ci sa trimit raspunsurile lor sa ti le trimita… (Sa te astimperi – iti spun precum fetitei mele…)

Daca continuam asa, putem face si un site cu polemicile Marius Cruceru-Alin Cristea… Oricum am avea mai multi vizitatori decit la discutiile despre pantaloni scurti…

Alin

Chestiuni: Arta conversației pe Twitter

29 septembrie 2009

http://chestiuni.info/2009/09/28/cum-sa-te-feresti-de-unfollow-arta-conversatiei-pe-twitter