Evanghelia pe muzică rock? (7)

”În istorie a existat întotdeauna un element religios asociat muzicii rock, după cum o demonstrează primii rockeri ca Elvis Presley și Little Richard, care au provenit din contexte muzicale religioase. Ei nu s-au autointitulat muzicieni ‘creștini’, ci au fost muzicieni rock care din întâmplare erau și religioși sau proveneau dintr-un mediu creștin. Pe atunci nu exista ‘rock creștin’ (adică muzică rock însoțită de versuri creștinizate).

Abia pe la sfârșitul anilor ’60, muzica rock cu versuri creștinizate a fost adusă în biserică și în alte contexte precum întâlnirile Youth for Christ (Tineri pentru Cristos). Spectacolele muzicale folk-rock creștine de biserică ale lui Ralph Carmichael au jucat un rol important în introducerea stilurilor muzicale rock în serviciile de evanghelizare și închinare. El a făcut un pas mai departe și și-a înființat propria marcă, Light Records, în parteneriat cu Word Records și a lucrat cot la cot cu alții creând ceea ce cunoaștem astăzi ca industria Muzicii Creștine Contemporane.

Cam în aceeași perioasă, hipioții din sudul Californiei și din alte locuri s-au convertit la creștinism și au ajuns cunoscuți sub denumirea de Jesus People (Oamenii lui Isus). Ca urmare, s-a născut ‘rockul lui Isus’(‘Jesus rock’), o combinație religioasă de blues-rock, country-rock și folk-rock. Paul Baker, membru al formației de Jesus rock Liberation Suite, descrie aceste zile de început:

Mișcarea s-a născut din căutarea tinerilor după răspunsuri spirituale pe care ei considerau – pe bună dreptate sau nu – că instituția bisericii nu le oferise încă. Pentru mulți dintre ei, creștinismul însemna ‘bisericism’ și ipocrizie. Adolescenții și tinerii de facultate au început să-și exprime noua credință prin limbajul cel mai natural și mai eficace pentru ei: muzica – mai ales folk și rock. În mare măsură, biserica creștină nu agrea folosirea acestor stiluri populare în muzica de laudă și închinare, alegând să se rezume la imnurile vechi. Astfel, într-un efort de a se distanța de ceea ce în opinia lor era o trivializare a termenului ‘creștin’, autorii, cântăreții și instrumentiștii au descris această nouă muzică a credinței prin sintagma ‘Jesus music’ (‘muzica lui Isus’).

Industria muzicii pop a simțit foarte repede valoarea de piață a acestei ‘muzici a lui Isus’. Între anii 1969 și 1973, peste douăzeci de cântece pop despre Isus, inclusiv ‘Amazing Grace’ (‘Mărețul har’) și ‘Put Your Hand in the Hand’, au ajuns printre primele 20 în preferințele publicului american.”

Evanghelia pe muzică rock? – John Blanchard, Dan Lucarini, Editura Făclia, Oradea, 2009, 301 pag.

Un răspuns to “Evanghelia pe muzică rock? (7)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: