Fariseii vechi și noi (15)

“Ființele umane sunt inevitabil religioase. Noi avem un simț al spiritualului adânc înrădăcinat, o tânjire după supranatural și o dorință adâncă de comunicare cu divinitatea. Credința și faptele religioase se întâlnesc în toate culturile. Chiar și în lumea noastră modernă, fără Dumnezeu, oamenii se simt obligați să-și arate dedicarea față de Dumnezeu prin acte de pietate religioasă. Totuși, din nefericire, pietatea poate să degenereze ușor într-un spectacol public.

Cele mai multe religii prescriu comportamente asemănătoare prin care o persoană poate să-și demonstreze credința. Acestea includ de obicei dărnicia, rugăciunea și unele forme de autorenunțare, adesea postul. Probabil acestea trei sunt elemente comune în lumea religioasă deoarece ele acoperă cele trei direcții a adevăratei pietăți: în exterior, dragoste față de oameni, în special față de cei aflați în nevoi; pe verticală, rugăciune către Dumnezeu; și în interior, anumite forme ale lepădării de sine, care să stimuleze, dar și să dovedească dedicarea cuiva. Astfel de acțiuni ale pietății pot fi bune, dar deoarece pot fi observate, ele pot deveni și spectacole publice, care să falsifice adevărata spiritualitate. În farisei putem vedea pietatea adevărată și falsă în acțiune.”

Fariseii vechi și noi – Tom Hovestol, Editura Colegiului Biblic Est European, Oradea, 2008, 256 pag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: