Studiul ideilor pătrățoase (1)

Îmi cer scuze cititorilor că nu am început mai devreme, acum un an măcar, această rubrică. Așa este – am pierdut multe ocazii de a studia ideile pătrățoase. Dar putem încerca să recuperăm sau, cel puțin, de acum înainte să luăm la cunoștință (într-un mod rotund)…

Marius Cruceru, alias Pătrățosu, pune întrebarea: Ce ne aşteaptă după 150 de ani de baptism în România?

Cică a stat să facă socotelile: 1920 – 1950 – 1980 – 2010…

Pretextul ‘socotelilor’ e un discurs al lui Paul Negruț.

(aici aș fi făcut și eu niște socoteli: Marius Cruceru mai citează cîteodată ȘI din alt teolog evanghelic român? Iar Paul Negruț mai răspunde altcuiva pe blogul lui sau doar fratelui Marius Cruceru?)

Nu știm dacă cele 10 fraze prezentate sînt exact cuvintele lui Paul Negruț din vreo carte.

Din cele prezentate, nu ne putem da seama clar dacă Paul Negruț se referă la baptiștii din România, la cei din Ardeal, la cei din Bihor sau la cei din Oradea (“Înainte de venirea fratelui Liviu Olah oamenilor din lume le era scîrbă şi ruşine de păcatele pe care le făceau pocăiţii.”)

“Cea mai mare presiune pe care Securitatea a exercitat-o vreodată” a fost în anii ’70-’80? “Acea decadă a fost cea mai dură în ceea ce priveşte persecuţia din partea statului comunist.” (Care decadă?)

Păi în 1962 a avut loc arondarea bisericilor baptiste: au fost închise 670 de biserici baptiste și au fost destituiți 308 pastori – menționează Alexa Popovici în Istoria Baptiștilor din România 1856-1989 (p. 772).

Iar capitolul 10 din volumul III (p. 777-781), care prezintă, printre altele, introducerea carnetelor pastorale ce trebuiau avizate de Ministerul Cultelor, este intitulat: Teroarea provocată de retragerea recunoașterii.

Am de comentat și la ultima chestiune menționată: “Primul cincinal după 1990 a fost o perioadă de înviorare spirituală, dar nu de mişcări spirituale semnificative.”

Oare nu ar trebui formulat invers: Primul cincinal după 1990 a fost o perioadă de mișcări spirituale (semnificative), dar nu una de înviorare spirituală?

Va să zică Pătrățosu discută despre perioada 1920-2010 cu ajutorul multiplului de 30 de ani.

Nimic despre perioada 1860-1920.

(Aici întrebarea care se naște e… interesantă: pînă n-au fost baptiști pe pămîntului patriei, oare a lucrat Duhul Sfînt? S-au… pocăit oameni în peste 1.000 de ani pe meleagurile astea? Să fi fost oare cîte o trezire spirituală, dacă nu din 30 în 30 de ani, atunci din 300 în 300?)

Cîteva date statistice:

Membri

1920 – 18.751
1930 – 43.763
1942 – 92.949
1961 – 92.494
1992 – 109.462 (recensămînt)
2000 – 95.277
2002 – 129.937 (recensămînt)

Biserici

1920 – 633
1930 – 1.525
1942 – 1.684
1957 – 1.581
1962 – 583 (după arondarea bisericilor)
2001 – 1.579
2008 – peste 1.700

Marius Cruceru îl menționează pe Paul Negruț: “În perioada interbelică însă, cînd starea economică a satelor din România s-a îmbunătăţit, baptiştii au început să decadă, bisericile să întîmpine probleme.”

Însă se poate observa că tocmai în perioada interbelică s-a dublat numărul baptiștilor din România.

Oare ce o fi vrut să spună Paul Negruț despre perioada interbelică: “baptiştii au început să decadă, bisericile să întîmpine probleme.”?

Și ce o fi vrut să spună cu decăderea baptiștilor (a doua oară) după 1950?

Mi se pare mie sau Pătrățosu a scos socoteala… din burtă? Din burta lui Paul Negruț, desigur.

Publicitate