Fariseii vechi și noi (18)

“Rugăciunea negândită, mecanică, zadarnică este prezentată drept inutilă. Dumnezeu preferă exprimarea spontană a inimilor noastre în locul îngrămădirii trufașe a unor cuvinte pioase. În al doilea rând, limbuția excesivă nu este necesară atunci când vorbim cu Dumnezeu. În mod clar, aceasta era o trăsătură a cărturarilor și a fariseilor (vezi Matei 23:14; Marcu 12:40; Luca 20:47). Rugăciunea model a lui Isus, la fel ca numeroase exemple din Biblie, demonstrează faptul că rugăciunea nu trebuie să aibă multe cuvinte pentru a putea fi eficientă (observă ‘rugăciunile spontane’ din cartea Rut și cât de specific primesc răspuns). În al treilea rând, Dumnezeu nu ne cere să rostim o formulă corectă. Cuvintele pe care le alegem nu sunt importante, pentru că El ne cunoaște deja nevoile și dorește numai să ne audă cererile ca să ne poată ajuta.”

Fariseii vechi și noi – Tom Hovestol, Editura Colegiului Biblic Est European, Oradea, 2008, 256 pag.

Reclame

Un răspuns to “Fariseii vechi și noi (18)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: