Comentariu cu chestiuni etice

După cum m-am așteptat (dar am sperat totuși să nu se întîmple), pastorul Daniel Brânzei a șters cîteva comentarii la postarea Legile Universale ale Succesului.

Iată unul dintre ele, pe care am avut inspirația să-l salvez:

Comentatorul Iulian nu este la subiect. Nu despre vreo persoană este vorba în discuția noastră, ci despre o PROCEDURĂ.

Mai exact, pastorul Daniel Brânzei a precizat că a primit textul pe care l-a afișat FĂRĂ menționarea autorului.

ACEASTA este problema etică care trebuie dezbatută: vom folosi în public textele ALTORA dacă nu cunoastem autorul?

Discuția are destule nuanțe, desigur, precum viața, în general, are nuanțe, e făcută din destule situații complexe.

Dar se simplifică în cazul în care ni se comunică autorul. Deja atunci nu mai este vorba de neștiință ci de neputința de a NU folosi bunurile altcuiva.

Dacă „simplul habarnist într-ale blogurilor și ale eticii creștine pe internet” nu rezistă tentației de a-mi da o replică ieftină – „o impresie personală” care nu are de a face cu subiectul în discuție, chestiunea devine IMPORTANTĂ cînd e vorba de pastori și reprezentanți ai unor instituții precum biserici, organizații confesionale regionale și la nivel mai înalt.

Nu la întîmplare am fost dur în public cu pastorul Daniel Brânzei (care ar putea face precizarea că nu avem nimic de împărțit, din cîte îmi aduc eu aminte), deoarece tinerii evanghelici vor fi mult mai puțin jenați de piratarea de muzică creștină și de preluarea de articole pe blogurile lor dacă vor vedea că pastori și președinți de organizații de biserici (sau rector de universitate) sînt superficiali în astfel de proceduri despre care pînă și nepocăiții știu că nu ar trebui îngăduite.

Dacă problema era ridicată de către un cititor nepocăit, ce îi mai reproșa comentatorul Iulian, că nu are umilință?

În spațiul public am dat destule exemple în ultimii ani din care se înțelege clar că sînt probleme la nivel de etică.

În 1995 eram șef de grupă la teologie la Institutul Emanuel (și șef de an) și am inițiat destule discuții de acest fel cu colegii mei. La primul gest de copiat, am oprit după ore grupa și am stabilit foarte clar: la noi în grupă NU se copiază. Ceea ce, din păcate, s-a întîmplat în alte grupe.

Și, din păcate, s-a întîmplat, cîțiva ani mai tîrziu, tocmai cu un pastor care a copiat și a reacționat atunci cînd o colegă și un coleg din grupa noastră i-au atras atenția.

Atunci rectorul Paul Negruț a lăudat grupa noastră pentru modul în care ne-am manifestat (dar de fapt era vorba doar de două persoane).

Din păcate, peste cîțiva ani, același rector a fost implicat într-un scandal de plagiat.

Îmi pare rău că nu se acordă mult mai multă atenție acestei chestiuni care reprezintă deja un virus în comunitatea evanghelică (atît din România cît și din diaspora).

Eu nu sînt habarnist în ceea ce fac și îmi voi face datoria să sancționez public aceste proceduri suspecte și uneori, din păcate, imorale.

Lupta nu e așa greu de dus, din moment ce făptașii lasă dovezi clare ale neatenției, lenei sau imoralității lor.

Mai greu e să îmi păstrez calmul în fața replicilor inoportune care mi se dau, dar cei care mă cunosc știu deja că nici aici nu sînt habarnist, mă pot abține în destule cazuri.

Sînt îngrozitor de atent (la subiecte).

Un răspuns to “Comentariu cu chestiuni etice”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: