Răspuns pentru Rodica Boțan

Pe blogul Vindecătoru s-au adunat, în ultimele zile, peste 100 de comentarii, eu fiind, vrînd-nevrînd, una din părțile aflate în așa-zisă polemică cu „gospodinele”, am numit astfel, cu altă ocazie, un grup de femei care comentează în dese rînduri, de data aceasta le-am „ridicat” la gradul de „mahalagioaice”.

La un moment dat, Rodica Boțan a semnalat faptul că e prea de tot. Am salutat primul comentariu echilibrat cît de cît în economia polemicii. Iată următorul ei comentariu și apoi răspunsul meu:

Rodica Boțan:

„Pare ca in sfirsit am ajuns sa putem purta un dialog , Alin Cristea. N-as vrea sa pierd ocazia aiurea fara sa ajung sa-ti comunic tot ce am in inima sa-ti spun.

Ai dreptate in treaba cu mustarul. S-ar putea sa-mi pierd saptamina viitoare din nou rabdarea exact asa cum spuneai si tu. Mi-ar parea rau ca asta sa se intimple dar imprevizibili cum sintem noi oamenii, e posibil ca exact asa sa se intimple. Si tu mizezi pe treaba asta. Asta mi se pare grav.

Problema este insa dincolo de noi. Si tu si noi avem niste slabiciuni…macar pina aici trebuie sa fim de acord. Cu totii sintem responsabili de partea noastra…corect? Formam cu totii insa un fel de domino. Si odata cu miscarea primei table de domino…efectul ne este cunoscut de-acuma la toti, ca unul cade si darima pe celalalt pina cind ultima piesa este la pamint. Nimeni nu te-a invinuit de lipsa de inteligenta; doar de discernamint. Dar cu totii trebuie sa agreem ca situatia ESTE CRITICA si nu este folositoare Imparatiei Lui Dumnezeu pe care incercam fiecare sa o prezentam oamenilor.

Daca tu esti cel care darimi prima tabla de domino…si daca te uiti in trecutul nu prea indepartat ai sa vezi ca exact asta se intimpla…nu crezi ca din respect pentru Tatal nostru care ne vede pe fiecare ce facem…ar trebui sa-ti revizuiesti si tu pozitia? Asta nu inseamna ca noi ceilalti care picam ca si mustele in lapte de fiecare data sintem corecti si nu trebuie sa ne indreptam… Trebuie! Fiecare in dreptul lui. Asa s-a reparat si zidul Ierusalimului…

Daca esti interesat sincer de lucrarea care o faci si vrei sa vezi rezultate, de ce nu incerci sa schimbi tehnica de lucru. Daca vezi ca oamenii nu se pot raporta la metodele tale, de ce nu le schimbi? Metoda asta de a afisa , de a critica …este pur comunista. Nu te ambala; nu te fac pe tine comunist. Dar metoda este. Dumnezeu ii spune femeii la fintina lui Iacov…despre greselile ei.

Nu le-a strigat in toata Samaria. Dumnezeu ne spune in privat ce trebuie sa ne spuna…nu zbiara la noi in piete…sau in mahalale sau in spatiul public; indiferent care ar fi el.

Vrei sa accepte lumea sfaturile tale? Vrei sa schimbi spatiul virtual? Schimba metodele si lasa ca bunatatea ta sa fie cunoscuta de toti oamenii. Atunci ei te vor lauda si nu va fi nevoie sa le arati tu cite succese ai…ei vor deveni parte din succesul tau.

In Biblie spune ca daca ai ceva cu cineva sa te duci si sa-i spui in privat si numai daca nu te asculta sa il duci la comitet. Ori tu ti-ai facut o scena de unde satirizezi pe toata lumea.Nu crezi ca si pe internet trebuie respectate anumite rinduieli care au existat dintotdeauna intre copii Lui Dumnezeu? Crezi ca Dumnezeu nu are acces la internet sa vada ce facem pe-aci?

Si mai am un gind. Nu imi fac iluzii ca ai sa asculti ce zic eu…mai ales ca eu sint mahalagioaica care nu stie gramatica. Dar te implor gindeste-te ca ciorovaielile astea care poate …si asta numai poate…pe noi nu ne darima, pot darima unul din sufletele alea slabe de care Biblia zicea ca mai bine ne-am pune o piatra de moara la git decit sa le deranjam…

Trebuie sa iti dau dreptate. Poate nici unul din noi nu te poate convinge sa-ti schimbi atitudinea sau gindurile. Dar asta nu inseamna ca tu nu poti fi schimbat. Dumnezeu are rabdare cu noi cu fiecare…pina intr-o zi. Daca sintem inteligenti, vom face schimbari inainte de ziua aia hotarita de El…Si se zice ca pentru asemenea schimbari, nu e nici o zi mai potrivita ca ziua de azi.

Ti-am spus tie si mi-am spus mie. Stau prost la capitolul “mustar” precum ai vazut. Am recunoscut asta public in speranta ca oi fi mai cu bagare de seama pe viitor. (si Elisa…mi-am luat o pereche de sandale noi, mai durabile. Sper sa reziste mai mult)

Domnul cu mila!!!”

Alin Cristea:

Doamnă Rodică Boțan,

1. Încă de cînd mi-ați solicitat, acum mai bine de 1 an, pe email și pe blog, explicațiuni cu privire la blogging, am știut că îmi veți consuma din timp și din energie. Am încercat să evit conversații inutil prelungite. Fiind implicat în multe proiecte, trebuie să fiu atent cum îmi gestionez timpul și energia. De asemenea, investesc mult în relații, cel puțin din considerentul că unele proiecte depind și de aceste relații.

Din punct de vedere al activității mele de jurnalist, de observator al fenomenului evanghelic românesc, de lider de opinie, de creator de spații intermediare (care să mai lege, din punct de vedere al informației, insulele din arhipeleagul evanghelic), dvs. nu constituiți o prioritate pentru mine.

De exemplu, azi aș fi fost mult mai încîntat să scriu despre aniversarea a 100 de ani ai Bisericii Emanuel (să propun o perspectivă paralelă asupra evenimentului de acum o săptămînă) sau despre cei 5 ani de cînd a fost inaugurată clădirea Bisericii Providența (care au fost evocați ieri, eu considerînd însă că trebuie să prezint și perspectiva mea, paralelă, de membru fondator).

De asemenea, cunoscîndu-vă apetitul imens pentru flecăreală (publică), muștarul dvs. (pe care l-ați identificat) și alte aspecte legate de subiectivismul ce vă caracterizează, nu prea văd cum am putea purta un dialog.

Însă motivul principal pentru care nu sînt dispus să vă răspund nici pe email, nici pe blog, nici altfel, este legat de o procedură pe care am aplicat-o și în cazul lui Marius Cruceru și al lui Ted Doru Pope (și al altora): aștept scuze publice pentru minciunile pe care le-ați scris despre persoana și activitatea mea.

De ani de zile menționez (în public) că aceasta este forma normală de reluare a unei relații (în public).

Dacă doriți, vă puteți inspira și din modelul în 3 pași propus de Isus, atunci cînd a apărut ceva între doi creștini.

Eu m-am dus, acum vreo 6 ani, la Marius Cruceru și i-am spus ce am împotriva lui și ce nu îi permit, ca bărbat. Niciodată Marius Cruceru nu a procedat cu mine în felul acesta biblic (sau bărbătesc). Așa am procedat cu păstori și cu alți creștini. Ar trebui să înțelegeți că această atitudine, de confruntare directă, mi-a conferit un anumit respect în fața oponenților mei.

În ceea ce vă privește, sînt interesat să tratez cazul dvs. public ca fiind edificator pentru patologia unei părți a evanghelicilor români din America. Dar nu știu cînd o voi face.

Vă acord, în săptămîna Crăciunului, acest grupaj de precizări, deși cu oftaturi, că prevăd alte și alte reacții inoportune, asezonate cu muștar.

2. Pînă acum ați reacționat așa cum mă așteptam. Așadar, nu sînteți imprevizibilă, dimpotrivă, sînteți previzibilă (sau, dacă puteți recunoaște asta, mă pricep eu la oameni mai bine decît alții).

Unul dintre cele mai bune articole de anul acesta din blogosfera evanghelică e unul scris de Vindecătoru, în care arată cum Alin Cristea a fost o oglindă în care alții s-au recunoscut.

Reflectați asupra faptului: cîți oameni v-au făcut să vă recunoașteți muștarul?

Am așteptat ca cineva să exprime că e prea de tot cum se reacționează față de Alin Cristea, că nu se poate da vina pe altcineva pentru muștarul nostru. Doar se pot acorda circumstanța atenuante. Dac-am fi la vreun tribunal… Sîntem?

3. Eu nu mizez pe previzibilitatea dvs. (sau a altora). Eu mizez pe faptul că lumea în care trăim are la bază niște reguli. Uneori, cum spuneați în alte situați, nu înțelegeți limbajul meu, dacă e prea elevat. Cu alte cuvinte, nu știți niște reguli. Dacă nu ați respecta niște reguli pe autostradă, atunci ați provoca accidente, nu? Dacă ați înțelege greșit un semn de circulație, probabil că ar apărea imediat niște consecințe, nu?

4. Problema pe care am ridicat-o în cazul dvs. (și al altor evanghelici îndărătnici) nu este chestiunea gramaticii. Aceasta este doar un pretext. Doar un semn spre o altă realitate. Faptul că scrieți greșit numele oamenilor (exemplul flagrant e cel al lui Beniamin Poplăcean, pe care l-ați numit Plop!) nu ține de gramatică, ci de neatenție (în cel mai bun caz, dacă nu cumva de rînjetul urii, Cristina, cea cu Homeschooling, numind-o pe soția președintelui american… iapă!)

Faptul că scrieți titlul poeziei corect: “Fii mulțumitor”, iar apoi scrieți greșit în poezie “Fi mulțumitor” nu ține în primul rînd de gramatică, ci arată lipsa de consecvență. În 2000 am prezentat o listă cu sute de greșeli într-o carte de teologie scoasă de Editura Universității Emanuel, printre care cel mai flagrant exemplu era cel legat de lipsa de consecvență: pe o pagină apărea Cristos, pe URMĂTOAREA apărea Hristos!

Să nu vă treacă cumva prin cap să credeți că eu mă implic emoțional sau personal în polemica acesta cu dvs., precum o faceți dvs.!

V-am dat exemple din alte timpuri ca să înțelegeți că dvs. nu ați făcut decît să intrați pe direcția pe care eu sancționez de mulți ani.

5. Tipul dvs. de discurs public nu este adecvat spațiului public.

Aceasta este una din marile probleme ale evanghelicilor români. Care ar vrea să converseze NUMAI cu parteneri de discuție amabili! Ei bine, după cum se știe, viața e dură, evanghelicii, miei în mijlocul lupilor, trebuie să învețe să converseze ȘI cu oponenți incomozi, dacă nu chiar răi și nemernici, trebuie să învețe să fie prezenți în spațiul public chiar dacă condițiile sînt vitrege.

Nu toți evanghelicii trebuie să fie prezenți în spațiul public.

Există așa o preconcepție tîmpită la pocăiți că s-ar putea pricepe la orice, dacă ar vrea. Cu ajutorul Domnului! De parcă Domnul ar trebuie să fie la dispoziția noastră și să ne potențeze în orice ne trece nouă prin cap să facem!

Dacă am reflecta mai mult asupra istoriei (acțiunilor lui Dumnezeu), am observa cum faptul că am avut parte sau nu de familie, de educație aleasă sau de mizeria mahalalei, de talente sau de trădarea fraților și aruncarea tranzitorie în groapă (iar apoi în închisoare) – toate acestea nu sînt în primul rînd alegerile noastre, ci alegerile LUI.

Un alt reflex tîmpit e să ne comparăm unii cu alții. În lumina celor amintite mai sus, adevărata competiție e cu mine însumi. Ăsta e unul din secretele succesului meu (dacă e succes cumva), ale activității mele dinamice, cum nu încetează atîția să mă tot întrebe: Cum, dom’le, faci atîtea lucruri? Păi sînt în competiție cu mine însumi. Trebuie să-mi ating excelența.

Sau un răspuns scurt pe care l-am dat cuiva: Determinare, Discernămînt, Disciplină.

S-ar putea iar să vă doară cînd vă uitați în oglinda Alin Cristea: nu văd la dvs. Determinare, Discernămînt, Disciplină.

Nu v-am crezut niciodată cînd ați spus că v-ați împăcat cu viața. Dacă era așa, discursul dvs. public era altul. Aveați alte idealuri decît să-I dați peste nas lui Alin Cristea. Aveați alte reflexe decît… muștarul. Un ketchup, o scorțișoară, o măslină, ceva… Dar altceva decît… muștarul.

6. Dacă vă referiți, atunci cînd spuneți că “situația este critică”, la faptul că schimbul de replici din mahalaua Vindecătorului nu are sens, nu îl onorează pe Dumnezeu etc., atunci iar e vorba de discurs public.

Vindecătorul, de exemplu, crede în necesitatea pamfletului. (eu mai puțin)

Marius Cruceru crede că bloggerii ar trebui să-i sancționeze pe liderii evanghelici (eu nuanțez chestiunea).

Obsedata Cristina, cu blogul despre homeschooling (care numai despre homeschooling nu e!) crede că trebuie să critice guvernul! (eu sînt interesat mai întîi să dobîndesc minime cunoștințe de cultură politică și economică).

Toți aceștia privesc critica ca pe o armă pe care o mînuiesc cu mai multă sau mai puțină artă.

Deși știm cu toții că Dumnezeu se uită la inimă, prea mult sîntem interesați de ceea ce se vede.

Deși Dumnezeu ne-a înzestrat cu busole (sentiment, rațiune, experiență de viață) care să ne facă să privim la motivațiile atitudinilor oamenilor, de atîtea ori privim doar la ceea ce se vede: MUȘTARUL!

În ceea ce privește persoana mea, mahalagioacele evanghelice (!) care mă scuipă cu patos ar putea (sau de fapt nu pot?) să cugete la motivațiile mele, care transpar NU din cîteva replici mai mult sau mai puțin haioase de pe un blog sau două, ci din viața mea, despre care se pot regăsi destule aspecte pe Internet.

7. Faptul că vă recunoașteți în public Muștarul nu duce automat la schimbări majore. Cumpărați-vă altceva în loc de muștar. Doftorie pentru ochi. Să vedeți mai bine. Dacă o să vedeți mai bine, poate o să gîndiți mai bine. Și, cine știe?, poate o să flecăriți mai puțin.

8. Sînt nevoit să reiau cîteva pasaje din discursul dvs. PUBLIC:

“Daca esti interesat sincer de lucrarea care o faci si vrei sa vezi rezultate, de ce nu incerci sa schimbi tehnica de lucru. Daca vezi ca oamenii nu se pot raporta la metodele tale, de ce nu le schimbi? Metoda asta de a afisa , de a critica …este pur comunista. Nu te ambala; nu te fac pe tine comunist. Dar metoda este. Dumnezeu ii spune femeii la fintina lui Iacov…despre greselile ei.

Nu le-a strigat in toata Samaria. Dumnezeu ne spune in privat ce trebuie sa ne spuna…nu zbiara la noi in piete…sau in mahalale sau in spatiul public; indiferent care ar fi el.

Vrei sa accepte lumea sfaturile tale? Vrei sa schimbi spatiul virtual? Schimba metodele si lasa ca bunatatea ta sa fie cunoscuta de toti oamenii. Atunci ei te vor lauda si nu va fi nevoie sa le arati tu cite succese ai…ei vor deveni parte din succesul tau.”

A. “Lucrarea” e un concept ambiguu la pocăiți. Limbaj de lemn! Blestemat fie limbajul de lemn!

Sîntem ființe făcute după asemănarea lui Dumnezeu, cu posibilități de exprimare, imaginație, construcție și reconstrucție aproape infinite. Dar LENEA e cucoană mare!

Mă îndoiesc că știți care e “lucrarea” mea, sînteți prea focalizată asupra unor replici de o zi-două, de un an-doi cel mult, ca să VEDEȚI lucrarea mea. Alții au văzut-o, dacă și-au depășit… reflexul muștarului.

B. “Tehnica de lucru”? Iarăși un comcept ambiguu… la dvs. Din cîte se poate observa, vă referiți DOAR la schimbul de replici la care am participat pe blogul Vindecătorului (și pe alte cîteva, eventual).

NU O SĂ PIERD TIMPUL CU EXPLICAȚIUNI.

Făceți-vă ma întîi temele, identificați lucrarea mea, tehnica mea de lucru, dacă se poate chiar și motivațiile, și APOI să aveți pretenția unui dialog.

C. Spuneți: “Metoda asta de a afisa , de a critica …este pur comunista.”

Înțeleg ce ați vrut să spuneți, dar fomula care a rezultat e o mare tîmpenie.

Ceea ce îmi aduce aminte de ce îmi spunea un taximetrist: “Un locatar își parchează mașina pe iarbă, îi atrag atenția, iar el spune: Ce vrei, bă, comunistule?”.

Asta e înjurătura la modă în perioada postdecembristă…

Pentru mine este evident că unii români din America au înțeles greșit libertatea. Exemplul Cristinei este relevant (și trist): Libertatea înseamnă să poți să spui că soția președinetelui american e iapă!

Din nefericire, libertatea creștină a fost înțeleasă de unii la fel de greșit.

Iar cînd li se atrage atenția, reacționează: “Ce bă, ești comunist?”

Sau, la fel de neinspirat: “Da ce, bă, tu nu…?”

Sînt dezgustat de aceste paragrafe pe care le-ați lăsat în spațiul public.

D. Amestecați, în cîteva paragrafe, mai multe chestiuni:

– chestiunea criticii
– chestiunea spațiului public
– chestiunea (recunoașterii) succesului

Nu e vorba de un melanj postmodern, ci de lipsă de excercițiu în arta conversației. Nu putem conversa astfel.

Adică eu tot fac efortul să fac precizări, să dau explicații (acolo unde mai am speranță că merită), să propun variante de dialog, dar dvs. faceți varză biblică cu ciolan de Cristea.

Mulțumesc nu, nu voi participa la prepararea mea ca delicatesă gastronomică pentru nesătuii de pe Internet!

9. Am lăsat la urmă cea mai distractivă chestiune.

Scrieți: “N-as vrea sa pierd ocazia aiurea fara sa ajung sa-ti comunic tot ce am in inima sa-ti spun.”

Și mai scrieți: “Nu imi fac iluzii ca ai sa asculti ce zic eu.”

Aha, va să zică vreți să flecăriți, dar vă așteptați să nu ascult ce zic.

No, pricepeți oare acum de ce nu sînt interesat de dialogul cu dvs.? Vă exprimați haotic, resentimentar, nu aveți obiective în cadrul dialogului, doar simțiți nevoia să vorbiți, să vorbiți și iar să vorbiți.

Eu sînt implicat pe alte coordonate de dialog în spațiul public.

Don’t take it personally!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: