Archive for 23 Decembrie 2009

Postări citite – 23 decembrie 2009

23 Decembrie 2009

Anunțuri

DoruPope.com – 500.000

23 Decembrie 2009

http://dorupope.com

Detalii (400.000): blogurievanghelice.wordpress.com

Vezi: Bloguri evanghelice cu peste 100.000 vizite

Festivalul Crăciunului: Texte pătrățoase (2)

23 Decembrie 2009

Din nefericire, sînt nevoit să adaug, în programul „Festivalului de Crăciun” din acest an, încă o „colindă” pătrățoasă.

Prăpăstioasă de-a binelea…

Sînt jenat de sentimentul de amuzament pe care îl am văzînd ce ușor se compromite Marius Cruceru în public.

Una e să bîrfești și să glumești la un ceai sau într-o mașină pe drumurile patriei, alta e să lași în scris inexactități și minciuni, care se pot verifica (de către cei care doresc, desigur).

Marius Cruceru continuă prostul obicei de a răspunde ÎN PUBLIC unora pe care îi cenzurează. Așadar, cititorii nu știu nici ce a scris comentatorul căruia îi răspunde bloggerul și nu au nici cea mai mică impresie despre spiritul în care a scris comentatorul respectiv.

În 21 decembrie 2009, Marius Cruceru răspunde unui comentariu (propus de un George) cenzurat în totalitate (din nou aceeași confuzie între cenzură și moderare) din 10 decembrie (!).

Iată răspunsul lui Marius Cruceru (pentru știința tuturor cititorilor):

„Draga domnule George, daca te referiri la Thymos, dupa cum am vazut in link-ul cenzurat… astept sa treaca sarbatorile ca sa iau la periat textul penibil al domnului Cristea, ba nu, nu textul, ci metodologia greşită, care poate fi aşezată într-o antologie ASA NU.

O fac pentru binele studenţilor mei, ca să nu mai ajungă nimeni de rîs aşa cum a ajuns Alin Cristea.

Nu de alta, dar ce face mi se pare grav. Compromite, pe lînga alte chestii pe care le-a facut terci deja, inclusiv ideea de monografie lexixala, chestiune pe care eu am petrecut 7 ani, făcînd peste 850 de micromonografii. Aici nu mă rabd.

Este normal s-o ia razna, se baga in ce nu stie pentru ca nu are scoala si stiinta de carte necesara si, in adaos, minte de ingheata apele, pentru ca n-are rectitudinea si caracterul necesar. Fiecare avem lipse, aşa cum avem şi insuccesuri sau boale.

Am ajuns demult la concluzia ca orice dialog direct cu acest personaj este nevrednic de timpul meu, dar o precizare la minciuna de azi despre care m-ati intrebat in comentariul de azi:

“Eu m-am dus, acum vreo 6 ani, la Marius Cruceru și i-am spus ce am împotriva lui și ce nu îi permit, ca bărbat. Niciodată Marius Cruceru nu a procedat cu mine în felul acesta biblic (sau bărbătesc). Așa am procedat cu păstori și cu alți creștini. Ar trebui să înțelegeți că această atitudine, de confruntare directă, mi-a conferit un anumit respect în fața oponenților mei.”

Minciuna. Ultim data cînd a venit la mine acasă de tot pomeneşte ceaiul pe care l-am băut cîteva ore este în următoarea situaţie: Relatia noastra s-a reluat cind a venit sa-mi propuna o NEGOCIERE in dreptul unui articol care a aparut in Intoarcerea in Oglinda. De atunci am reînceput să ne întîlnim, cu speranţa că vom putea purta un dialog decent. Nu-i speranţă!

De atunci eu l-am invitat în diferite circumstanţe pentru a petrece timp la discuţii. N-a fost iniţiativa dînsului! Călătoriile de care pomeneşte în mess-urile publicate, în ciuda promisiunii că nu vor fi făcute publice, au fost tot iniţitiva MEA.

Tocmai din acesata pricina, pentru ca Alin Cristea minte senin, am avut impresia ca insconstient si din lipsa de tinere de minte pina acum, dar acum sint convins ca o face intentionat si cu agenda… un dialog diret cu dinsul nu este de purtat.

Dar … poate ca saptamina viitoare voi reusi sa salvez macar ideea de monografie lexicala dintre tastaturile dinsului si termenul Thymos, pe care l-a facut praf prin nestiinta de carte.

Ce sa-i faci? Complexele si frustrarea!
Dinsul trebuie sa se intoarca inapoi la scoala! Poate asa mai invata cite ceva despre cum nu trebuie macelarit un termen. Citatele nu ajunge ca să acopere neştiinţa şi încurcăturile de neuroni.

Si inca o intrebare? De ce totusi nu comentati si la dinsul pe site?

Niculiţă Fătul s-a dus, după ce i-am stîmpărat dorinţa de a-şi vomita pe site-ul meu frustrările. Văd că a ajuns acolo!

Există ghene speciale şi sickness bags în blogosferă. tot nu vreţi să vă dau lista?”

IATĂ DOAR CÎTEVA PRECIZĂRI ÎN LEGĂTURĂ CU ACEST COMENTARIU:

1. Marius Cruceru citează dintr-un răspuns al meu public pentru Rodica Boțan, NU pentru Marius Cruceru. În textul respectiv am dat exemplul foarte cunoscut al polemicii (de 6 ani) rotundo-pătrățoase.

Deși citează un paragraf al meu, Marius Cruceru NU se referă la ceea scrie în acel paragraf, ci sare, precum îi este obiceiul, la… ALTCEVA. Nu ar fi problemă mare dacă mută discuția pe alt palier, problema mare e că mă acuză de minciună citînd ACEL paragraf!

Marius Cruceru NU se referă la momentul pe care eu l-am precizat cu 3 parametri:

1) Acum 6 ani
2) i-am spus ce am împotriva lui
3) și ce nu îi permit, ca bărbat

Momentul la care Marius Cruceru se referă are următorii parametri:

1) Acum circa 3 ani
2) eu m-am dus să-i propun ceva
3) Marius Cruceru: „De atunci am reînceput să ne întîlnim, cu speranţa că vom putea purta un dialog decent. Nu-i speranţă!”

Cred că se poate lesne observa că despre această ultimă afirmație trebuie scris pe larg, cu altă ocazie, din mai multe motive. Unul este referitor la… speranță! De ce a existat speranța unui dialog decent? De ce NU mai există speranța unui dialog decent? Cine și cînd a renunțat la… speranță? Dar, mai ales, DE CE?

Mă întorc la deplasarea temporală a Pătrățosului: NU se referă la momentul de acum 6 ani, pe care îl citează, ci la momentul de acum circa 3 ani, iar apoi la momente din acest an.

L-am mai făcut laș, cum l-am făcut și CAP PĂTRAT, pe Marius Cruceru în public în alte situații. Din nefericire, mi-am păstrat aceeași impresie. Îi este mult mai la îndemînă să mă anatemizeze pe blog decît să solicite, precum e creștinește și bărbătește, o întîlnire de clarificare a unor chestiuni între noi doi. (FĂRĂ promisiuni de confidențialitate, sînt mult mai interesat de cum e un pastor la un ceai sau în mașină decît de cum predică.)

Din păcate, exemplul pastorului Marius Cruceru este relevant pentru destui pastori. Aici este durerea! Da, aici am agendă, în a observa reflexele „pastorale” (dacă îl credem pe Marius Cruceru, așa ar trebui să facem, eu însă am alte nuanțe în abordarea acestei chestiuni).

Desigur, observ, nicidecum pentru prima dată, cum Marius Cruceru preia din discursul meu public cuvinte, concepte, cine știe?, poate cîndva voi reuși să arăt cu exemple (cronologice) patologia pătrățoasă. Eu sînt cel care l-a acuzat public pe Marius Cruceru că are… agendă. Nu mi-am schimbat deloc opinia! Alt subiect de reluat cu altă ocazie…

2. Mi-am dat seama însă ce l-a deranjat pe fostul meu viitor prieten.

Aici e chiar rîsul curcilor! Eram prieten cu Marius Cruceru și… nu știam! E cineva care și-a dat seama totuși că am fost prieteni, sau, ca să folosesc altă nuanță, că mă trecuse în panoplia cuceririlor sale „pastorale”? Păi, din cîte mi s-au întîmplat anul ăsta, devenisem un personaj (în lumea lui pătrățoasă în continuă expansiune nombrilistică). Vino la mine, m-am dus. Uite chitara asta, vezi cum e, am văzut. Acum ia-o pe cealaltă, am luat-o. La fel pînă la nr. 9! Altădată: hai la Iași cu mine, m-am dus. Pe mașină: Să-ți spun povestea vieții mele. Am ascultat-o… (ce povară mi-a pus pe umeri). Acum spune tu! – încerc să încropez cumva Scurtă Istorie, nicicum nu se putea măsura cu metanarațiunea pe care o pregătise Crucerianul pentru Întîlnirea de gradul trei cu Alian… Toate astea aveam de gînd să le amîn (mai ales că trebuie adăugate numeroasele lăudăroșenii pătrățoase publice de dragoste pentru Alin Cristea, cine-o mai fi și ăsta?), pentru că a veni cu astfel de chestiuni în public e dureros, măcar pentru unul, dacă nu pentru amîndoi, dureros chiar și pentru cei care asistă la astfel de… dez-văluiri.

Mă-nvăluise, mă fermecase, pur și simplu a trebuit să fac eforturi în a mă elibera din crisalida în care păienjenosul pătrățos dădea naștere unui… personaj: noul (prieten) Alin Cristea.

Nu are rost să ascund că m-am simțit bine, m-am simțit alintat, cum scriam în articolul La băute cu Marius Cruceru.

Niciodată nu o să uit cum, singura dată cînd a venit la mine, ca să mă înregistreze pentru ca eu să mă înscriu, în ultima zi, la Cristia 2009, mi-a și șters chitara cu nu știu ce soluție specială pentru lemn, de-aia de se dă o dată pe an… Am avut atunci o stare aproape extatică, parcă era… spălarea picioarelor!

Dar eu nu sînt un personaj… Eu sînt o persoană. Cu siguranță dificil de iubit.

Cum sînt mai toți oamenii. Dificil de iubit. :)

(Am mai trecut prin astfel de cazuri de personajeificare, cel mai dureros fiind cel în care am fost transformat de fratele meu mai mare, care m-a numit Paganini, că am cîntat la vioară, iar cînd a venit Daniel Stăucean în Oradea și m-am prezentat, s-a luminat: A, Paganini? Aveam vreo 28 de ani! Zilele astea se împlinesc 20 de ani de cînd nu l-am mai văzut pe fratele mai mare, plecat în SUA cu ultimul avion, din cîte îmi aduc aminte, înainte de a se închide Otopeni la Revoluție.)

Ce l-a deranjat pe fostul meu viitor prieten a fost afirmația mea că niciodată nu a procedat cu mine creștinește sau bărbătește (în sensul de a veni la mine să mă confrunte).

Această chestiune e complicată, complexă, delicată, dureroasă, neapărat de abordat cu nuanțe acolo unde se poate.

Ciudat, mă doare că îl doare. Dar viața e dură, nu-i așa, CAP PĂTRAT?

Pătrățosu a avut inițiative în „relația” cu mine, cred că am și recunoscut deja acest lucru în public.

3. Marius Cruceru: „Relația noastră s-a reluat cînd a venit să-mi propună…”

Această frază devine CHEIA de intrare în universul rotundo-pătrățos, de ani buni deja conturat NU doar în blogosfera evanghelică (de 2-3 ani), ci în mediul evanghelic românesc (cu semnificații hermeneutice pentru analiza acestui mediu).

Din cînd în cînd, Marius Cruceru uită să mai spună EU și să se uite la mine (sau la altcineva) ca la TU (în 1995, sau 1996, i-am dat, ca student, domnului profesor, cu dragoste, o poezie dintr-o revistă, intitulată „Jucării în limba tu”, spunîndu-i: „Din partea buberiștilor.”) și, din cînd în cînd, Marius Cruceru spune: NOI.

RELAȚIA noastră? Hm… Cu siguranță mai interesantă decît a unor creștini care își dau mîna parfumată duminică, fix sub zîmbetul isoscelian…

De cîteva ori, în spațiul virtual, Marius Cruceru a cerut unora să fie mai rezervați atunci cînd vorbesc despre „relația” dintre noi doi. :)

Numai noi știm cît ne-a durut (și ne doare)…

Oricum ar fi sucită această frază cheie, rezultă că relația noastră (neverosimilă, de se cruceau chibiții pătrățoși, și cei, mult mai puțini, rotunzi) s-a reluat cîndva, undeva (că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti…), cînd am venit eu la el, nu cînd a venit el la mine. Cînd am avut eu o propunere, nu cînd a avut el vreuna… Propunerile lui au venit DUPĂ ACEEA, inițiativele lui au căpătat amplitudine (mitică) anul ăsta… Puterea de imaginație a Pătrățosului e… TOTALĂ! așa apar și inexactitățile… minciunile…

Să ajungi în sufletul unui om e dureros… Poetic vorbind, e mult mai greu decît să urci Everestul, cu atîtea cadavre înghețate pe drum care indică insuccesul… Și induc lipsa de speranță…

Survey: Nation’s ‘Most Religious’ Population in Mississippi

23 Decembrie 2009

Mississippi is home to the „most religious” population, according to an analysis of polling data from the Pew Research Center’s Forum on Religion & Public Life.

The Christian Post

Serbările Cireșarii 2009

23 Decembrie 2009

Sorin Sabou: Profilul narativ al Luminii

23 Decembrie 2009

„Profilul narativ al Luminii poate fi schițat prin prisma a trei observații:

a) venirea Luminii în lume este parte din tema judecății (Ioan 3:19); pentru că oamenii iubesc întunericul nu vin la lumină, ei nu vor să li se vadă faptele și de aceea urăsc lumina,

b) mărturisirea Luminii este parte din viața de ucenicie (cel care mă urmează va avea lumina vieții, 8:12),

c) cât timp aveți lumina, credeți în lumină ca să fiți fii ai luminii (12:35).”

SorinSabou.com

Comentarii biblice asupra conducerii (23)

23 Decembrie 2009

Magnetismul nu este nici bun, nici rău în el însuși – ci depinde de ceea ce face un lider cu el.

Liderii carismatici vin în toate formele și mărimile. Sunt de tip Adolf Hitler, Maica Tereza, Ahab și Ilie. Magnetismul este asemenea banilor. Nu este nici bun, nici rău. Este un instrument. Ilie și-a folosit abilitatea de a atrage oameni cu aceeași mentalitate pentru a-și împlini misiunea și a-și extinde influența dincolo de conducerea sa și de timpul petrecut de el pe pământ.”

John C. Maxwell – Comentarii biblice asupra conducerii, Editura Life, Oradea, 2007, 1031 pag.

Festivalul Crăciunului: Din mahalaua evanghelică

23 Decembrie 2009

Ica: “Chiar acum de sărbători să fim loviți, nu se poate. Doamne, curățește-ne și pune în noi un Duh nou și statornic. Să ne iubim mai mult ca ieri și mai puțin ca mâine.”

Elisa: “Domnule Alin… cum poți fi atât de plin de: ”lipsă de bărbăție?” Intri peste noi ca musculița în lapte și după ce primești ceea ce meriți te plângi ca un mucea la domnu’doctor… care este proprietarul blogului pe care îți face atâta plăcere să-l vizitezi fără a fi invitat de nimeni. Rămâi domnule în prea înalta dumitale sferă odată pentru totdeauna. Fără penibilisme.”

Mia: “D-le rotund român evanghelic, […] uite tot ești bun la ceva, pe post de clovn, sau păcălici sau cum vrei.”

Lia: “Cristea, mahalagioacă să faci tu pe cine îți permite ! […] Eu sunt una din femeile care comentează pe aici (și pe alte bloguri, restrânse la număr ce-i drept) și îți spun sincer că dacă nu încetezi nu-ți va fi bine. Dacă ai fi îndrăznit să zici vorba asta într-o discuție de grup față în față ți-aș fi tras o palmă zdravană să-ți revii din anameza asta psihotică asemănătoare cu a unui….(nu mai zic).”

Lia: “Cristea ți-am răspuns public. Pentru mine ești un NIMENI de azi înainte. Un nimeni!”

Mia: “După toate IDEILE tale, toate comentariile de 2 bani e mai mult decît clar că ai probleme la mansardă d-le rotund. Ia o pauză și odihnește-te că poate se mai refac din neuroni. Așteaptă respect după ce știi să îl arăți altora,… pînă atunci, behaie cît poți și pe unde poți, dar vezi să nu faci gîlci,…”

Elisa: “La început eram f.mirată că vorbea cu fratele Marius care este apreciat în funcția sa de decan al facultății Emanuel, ca și cu un borfaș de rând. Mă miram că fr.Marius nu ia atitudine, asta a fost acum 2 ani… apoi am început să descopăr că A.C.are ceva defecțiuni majore în comportare; că este și frustrat și invidios pe fr.Marius că este f.apreciat. […] Un om sănătos nu ar intra acolo unde lumea este scârbită de atacurile lui. Deci: are probleme: eu am zis delir de grandoare, dar cred că are mai multe…”

Elisa: “Rotundelu își vedea de treaba lui? Cum? văd că își cam vede de treaba nostră, a gospodinelor. Pur și simplu intră în bucătăria noastră fără să bată la ușă și ne bruiază încât ne sar capacele de pe oalele în fierbere, apoi ne reclamă la domnu’ doctor că l-a lovit capacul drept în cap.”

Elisa: “Cred că ești bolnav omule, altă explicație nu există… bolnav grav! Delir de grandoare!”

Elisa: “Tulburarea de fond a gândirii manifestată prin prezența unor idei false, neconforme cu realitatea și dublate de o convinere puternică a bolnavului cu privire la verosimilitatea lor… acesta este diagnostul tău Aline. Ai impresia falsă că te contemplăm că ne îmbogățești… ai putea să ne spui cu ce? Ba ți-ai amintit numai acum că vine Crăciunul, după ce diavolul a avut grijă să te folosească să ni-l strici de când te-ai băgat în vorbă aici nepoftit. Ai o mare problemă și ai grijă ca să nu treci din stadiul delir expansiv la cel micromaniac apoi paranoid.”

Elisa: “A vorbi la persoana a treia despre cei care ți se “agresează” direct matale, nea Aline, nu este un semn de înțelepciune… bag’seama că nu ți-e totuna să te iei direct de noi câte suntem pe aici și care tot așa suntem și la Pătrățosu, cum am fost, (citește acolo ”unde nu mai ai intrare, pesemne ne invidiezi? știu că această trăsătură fină de caracter face parte din “persoana matale” Pe mine m-ai plictisit înainte de a te vedea cum le luai pe doamnele de aici, când eu nu eram prin preajmă, dar mai ales după ”relația” cu Marius Cruceru pe care îl tot dai la pomenire… Știu că ești frustrat, dar numai singur te poți rezolva.”

Mia: “D-le rotund, “ce nu te omoară te fortifică”, se vede… cred că creierul (numai pun virgula că nu merită) e “fortificat” sau mai bine zis pietrificat acum și o simțim toți care trecem pe aici din plin. Ești plin de ifose și pretenții de parcă toată omenirea nu are altă treabă decît să te mulțumească pe tine. De ce nu discuți tu, dacă ai cu cine pe blogurile alea ale tale și stai și conversează-te cu ăia care îți mulțumesc că îi înveți gramatică. Pe mine mă lasă chiar rece pretențiile ale dramaticale și chiar mă doare în cot de mofturile tale. Ești iremedial pierdut, ești un frustrat care nu își găsește locul nicăieri. Cu atîtea activități pe paginile tale goale ar trebui să te simți mulțumit și împlinit și să lași ogrăzile altora în pace. Poluezi pe unde treci. Crăciun fericit dacă poți să simți vreun pic de fericire, deși eu nu cred că mai poți percepe vreo undă de bucurie sau liniște.”

Comentariile citate mai sus sînt selectate dintre cele (113 + 46 + 25 + 24) la postările Vindecătorului din perioada 14-21 decembrie 2009.

Festivalul Crăciunului: Texte gastronomic-terapeutice a la Vindecătoru

23 Decembrie 2009

„Se ia un blogăr, de preferinţă rotunjor, în sensul de plinuţ de sine şi, urmărind harta lui Păstorel Teodoreanu, din Gastronomice, se caută să nu-i lezezi şoriciul. Cu cît cultura cu care a fost hrănit blogărul este mai variată şi grasă, cu atît carnea lui este mai fragedă şi şoriciul se rupe mai uşor. Este gustos, oricum l-ai prepara, dar preferabil ar fi să nu-i stricaţi obiceiurile. Ce poţi face din el? Orice!

Prima acţiune este prinderea şi împiedicarea, cu replică încrucişată, aplicată la vedere, la postările din urmă. Oricîtă putere ar avea, va cădea cu ispita-n faţă şi va putea fi perpelit cu baloturi de vorbe uscate, înghesuite peste el, să ardă ca paiele, vara.”

rasvancristian.wordpress.com – 18 decembrie 2009

„La ce e bun rotundul? În primul rînd pentru osînza subţire şi curată de pe burta artistic decolată, numai bună la preparat prăjiturele fragede, umplute cu muzică, imagine şi versuri.

Apoi este friptura de muşchi, cu care te aleargă printr-o mulţime de trimiteri, coclauri despre care n-ai mai auzit, întîmplări de filme fabuloase şi spre citate de la alţi rotunzi pe care i-au gustat alte popoare. Uneori este cam tare şi aţos, dar baiţul, contextul, face minuni în arta culinară.

Trebuie ştiut că pomana rotundului ţine puţin, oricît de savuroasă ar fi ea. Este urmată de laboriaosa operaţiune de curăţare şi de conservare, unde nu tot gospodarul ştie carte. Există şi aci adevărate şcoli de pregătire, de tranşare a rotundului, clasice fiind cea moldovenească şi cea ardelenească.”

rasvancristian.wordpress.com – 21 decembrie 2009

Cele 2 texte citate îi aparțin lui Răsvan Cristian Stoica, finul într-ale blogăritului al Pătrățosului, de care însă aceasta s-a dezis la scurt timp de la nășirea lui, printr-un COMUNICAT (!):

„Făcînd o tură blogurilor, am descoperit cele două pamfelte usturătoare pe care Rasvan Cristian le-a scris împotriva lui Dănuţ Mănăstireanu.

Mărturisesc că le-am citit doar în diagonală şi am rămas profund intristat de faptul că ironia cristică, fără a mai trece prin etapa ironiei socratice, a degenerat în diatribă usturătoare, în pamflet biciutor. […]

Regret profund dacă prin nevegherea mea sau prin abolirea cenzurii pe blogul meu sau prin alt gest am încurajat fără să vreau creaţia acestui gen de texte.

Îmi asum responabilitatea lansării lui Rasvan în blogosferă, dar se pare că a învăţat să umble pe propriile lui picioare, iar direcţia în care a luat-o prin ultimele posturi nu corespunde direcţiei pe care eu am visat-o pentru blogosfera evanghelică din România. Ironia cristică, cel mult socratică, da, puţină urzică şi un pic de acid, poate, dar nu bătaia de joc la scena deschisă.”

patratosu.wordpress.com – 7 martie 2008