Răspuns pentru Rodica Boțan (2)

Rodica Boțan (23 decembrie 2009): „De multe ori cind scriu cite ceva…o fac cu stringere de inima…ma tem ca imi deschid inima prea larg…si uneori ma gindesc ca nu-i bine s-o deschid…sa devin vulnerabila. E ca si cum as merge la razboi fara armura. Nu stii niciodata cine te poate lovi. (…tot felul de critici si jandarmi blogosferici care te urmaresc si abia asteapta sa te analizeze si sanctioneze…gramatica te ataca…nu stii sa porti discurs sau sa conduci o discutie…nu esti suficient de elocvent…le-am auzit pe toate mai nou. )

Dar…am risipit destui ani din viata fara folos…si apoi pina cind am sa astept sa spun ce am de spus? Si ma gindesc ca printre cei care citesc or fi unii ca si mine, care stau mai rau la gramatica dar care sint dornici sa vada cum arata coltul altora de realitate chiar daca nu este asa glamoroasa…si dispusi sa asculte ce am de spus…

Asadar…ce-i daca uneori devenim vulnerabili?”

Cele de mai sus constituie o introducere la un articol intitulat De unde vin bucuriile, care conține un email de la cineva.

Introducerea este FĂRĂ legătură cu subiectul email-ului sau al articolului.

Dar introducerea conține referiri CLARE la persoana și activitatea mea.

Cînd Rodica Boțan amintește despre „jandarmi blogosferici”, se gîndește ȘI la altcineva decît la mine? Mira-m-aș! Bucuros fi-voi să apară altcineva care să atragă atenția asupra prostiilor care se scriu în blogosfera evanghelică, ca eu să-mi văd de alte treburi.

Se poate observa lesne că articolul putea să fie scris FĂRĂ această introducere.

Acest procedeu l-a mai folosit și Marius Cruceru, pomenindu-mi numele în astfel de introducere într-un articol, iar mahalaua de la Pătrățosu m-a înhățat între dinți, fără să se mai preocupe de subiectul articolului.

Pe blogul Rodicăi Boțan pe gînduri (mai bine ar merge titlu pentru blog: Gura ca morișcă) însă nu s-a format o mahala. Încă!

Introducerea aceasta devine interesantă deoarece relevă anumite reflexe:

1. „Strîngere de inimă”
2. „Mă tem că îmi deschid inima prea larg”
3. „E ca și cum aș merge la război fără armură.”
4. „Pînă cînd am să aștept să spun ce am de spus?”
5. „Ce-i dacă uneori devenim vulnerabili?”

Iată doar cîteva scurte comentarii:

1. Strîngeri de inimă avem cu toții, mai multe sau mai puține, dar nu e nevoie să ni le exprimăm în public. E o formă falsă de terapie.
2. Deschiderea inimii ar trebui făcută cu grijă, oamenii mari ar trebui deja să știe mult mai multe despre aceasta.
3. Să mergem la război… CU ARMURĂ! Mă tem încă că Rodica Boțan a înțeles greșit la ce război a pornit. Sau: de atîtea ori sîntem focalizați asupra unor bătălii locale, cu miză mică, și uităm de adevăratul război. Păi atunci de unde să avem armură? Că una e să te cerți cu verișorii în tinda casei și alta e să te pui cu mogulii!
4. Da, există acest sentiment la unii că nu au spus tot ce au de spus. Marius Cruceru e unul dintre aceștia. Din punctul meu de vedere, Rodica Boțan a spus destule! Mai bine s-ar întoarce la certurile cu verișorii, acolo ar simți, nu-i așa?, că are armură!
5. Vulnerabilitatea! Un subiect extrem de delicat. Fie și numai pentru faptul că devenim vulnerabili atunci cînd ne sînt pomenite rudele, pe nume, ironic sau ca material propagandistic, ÎN PUBLIC.

Cîte vedete au trebuit să suporte… povara celebrității!

Dar Rodica Boțan nu e vedetă. Mogulii da!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: