Săptămîna de rugăciune (4): Managementul tainei

“Uneori trebuie să operăm și cu taine.” (Ruben Ologeanu, ceva pe la Uniunea Baptistă)

Pătrățosu cică are o singură întrebare:

“Am și eu o singură întrebare: cine semnează totuuși aceste clafiricări?”

Dintr-o întrebare, cîte nu se nasc apoi…

Sau cum spune Ion Pillat, artizanul Poemelor într-un vers:

“Poemul într-un vers: un singur nai, dar câte ecouri în păduri.”

Cîte ecouri au trezit în inimile baptiștilor cu “doctrină baptistă sănătoasă”, dar și în ale celorlalți, Scrisoarea și Clarificările…

Scrisoarea lui Paul Negruț și Clarificările conducerii Uniunii față de Scrisoare…

Astea constituie adevărata tematică a Săptămînii de rugăciune…

Despre managentul tainelor, la baptiști, multe aș mai avea de scris… De pildă, e o taină care este numele oficial (și folosit în actele publice!) al Comunității Baptiste din Oradea.

De asemenea, e o taină cum de Paul Negruț nu l-a convins pe fratele său, Florin Negruț (sau Negruțiu, și asta e, pe jumătate, o taină!), să voteze conform argumentelor “biblice și doctrinare”… Sau l-a convins dar trebuie corectat procesul verbal? Atunci de ce nu îl amintește rectorul orădean în lista acoliților întru managementul tainelor? Mă refer la cei care cică ar fi zis NU dar… știți… stîlpii!

Tainele pre-decembriste sînt altfel de taine… Aici trebuie făcut mai întîi un masterat în cosmetizare, finalizat cu o lucrare despre culoarea albă a griului… Sau despre culoarea gri a negrului…

Mai bine să rămînem acum la managementul tainelor propus de Teologeanu…

Va să zică conducerea Uniunii Baptiste a trimis Clarificări…

Dar CARE conducere? Asta-i taina la care nu ne poate face Teologeanu să nu ne gîndim…

Cum să ne putem concentra la argumentele Clarificărilor cînd nu știm CINE își asumă responsabilitatea de a fi… conducerea Uniunii Baptiste!

Păi cu cine să discutăm, cu Teologeanu?

Mi-aduc aminte de o altă taină, de acum cîțiva ani…

În 20 și 26 februarie 2006 primeam, prin email, două mesaje oficioase din partea lui Marius Cruceru, vicepreședinte al Comunității de Oradea, care scria, printre altele:

“Sper sa primesc raspunsul dumneavoastra intr-un timp optim pentru a lua deciziile care se cuvin legate de implicatiile asupra dreptului la imagine al institutiei in cadrul careia slujesc.”

Chestiunea era legată de un text al meu din confesional@ în care scriam:

Pentru cei care ar putea crede că ‘baticosfințenia’ ar fi o chestiune desuetă menționez punctul 20 dintr-o circulară (emisă probabil de o Comunitate Baptistă, probabil cea de Bihor): “În biserica noastră cultivăm portul tradițional baptist, batic pe cap, fără podoabe, fuste lungi, fără decolteuri, fără lucruri transparente sau strînse pe noi.”

Iată cîteva paragrafe din cele 20 de puncte în care i-am dat atunci răspuns public lui Marius Cruceru:

9. În ceea ce priveşte chestiunea în discuţie, rog cititorii să observe că Marius Cruceru afirmă categoric: “ştiu exact şi, în consecinţă, mult mai sigur şi mai bine decît dumneavoastră de unde provin, cine a afirmat, unde şi cînd frazele pe care le citaţi dumneavoastră”, dar nu comunică nici una dintre aceste date exacte, sigure. Aşadar, Marius Cruceru are pretenţia că am transmis date false, dar nu face nici o clarificare, deşi pretinde că are posibilitatea de a o face. Ca să fiu scurt, consider cererea lui Marius Cruceru fără conţinut, cît timp nu ne furnizează datele minime pentru clarificarea chestiunii în discuţie.

10. Înainte de a face precizări despre informaţiile pe care le am eu, îmi voi prezenta poziţia mea ca editor al revistei confesional@. Nu consider că am vreo obligaţie de a răspunde întrebărilor: dacă mi-a ajuns un text scris? dacă am auzit? dacă ar putea vedea punctele circularei? Marius Cruceru confundă palierele de comunicare, nu poate pune oriunde, oricum, orice fel de întrebări. Şi cu atît mai mult nu poate să se aştepte la ce fel de răspunsuri vrea el, date în termenii impuşi de el.

Marius Cruceru nu şi-a precizat de pe ce poziţie a trimis o astfel de replică şi cerere, nu a menţionat că este unul dintre vicepreşedinţii Comunităţii de Oradea (instituţie care nu m-a chestionat niciodată în legătură cu materiale apărute în confesional@ şi nici în legătură cu vreo altă chestiune) sau că ar face parte din vreo instituţie de asociere de tip religios. Este doar alegerea mea căror mesaje le răspund în revista confesional@ (şi căror le răspund direct pe email), primul criteriu fiind, desigur, rostul unui astfel de dialog în structura revistei. Adică: să fie de folos cititorilor.

11. Sînt în posesia a două pagini fotocopiate care conţin 33 de puncte, dintre care eu am menţionat punctul 20 şi punctul 11. Nu există nici un antet şi nici o semnătură. Prima pagină începe astfel: “Sfaturi pentru biserică după ultimele evenimente din comunitatea noastră.” Nu cunosc persoana care a scris aceste sfaturi. Mi s-a spus că aceste două pagini au fost împărţite în public unor pastori dintr-o altă Comunitate (regională) Baptistă spunîndu-li-se că circulara a fost trimisă de Comunitatea de Oradea. Să facă bine Marius Cruceru să bage la cap că eu nu sînt jurnalist de investigaţie (deşi tare ar trebui măcar cîţiva pentru a descîlci iţele încurcate ale manipulărilor confesionale) şi să facă bine să-şi folosească relaţiile colegiale pentru a afla de unde a pornit deformarea la care se referă. Reamintesc felul în care am amintit această chestiune, şi anume, în paranteză: (emisă probabil de o Comunitate Baptistă, probabil de cea de Bihor).

12. E de neînţeles de ce, pe de o parte, Marius Cruceru afirmă că ştie exact ce e cu aceste informaţii, dar pe de altă parte, spune: “în cazul în care informaţia se dovedeşte neadevărată sau deformată cu voinţă, din pură ignoranţă sau lenevire în verificarea informaţiilor”. Întrebare întrebăcioasă: cine ar trebui să fie interesat cel mai mult să aducă astfel de dovezi?

13. Tîmpenia cea mai mare cu care Marius Cruceru s-a obişnuit să trăiască în tărtăcuţa lui e că eu aş fi victima unei manipulări (din partea vreunei tabere confesionale adverse celei din care face el parte). Deşi am făcut eforturi în ultimii ani să-i reamintesc că nu fac parte din nici un grup de interese confesionale, iată că omul meu recidivează şi mă pune în situaţia să precizez din nou, ceea ce am făcut public în fiecare an, că revista confesional@ nu aparţine vreunui cult, biserică sau grup religios. Mi-am autoimpus o poziţie stîlpnică tocmai pentru a avea libertatea spiritului critic pe care îl manifest începînd cu mine, cu familia mea şi în alte contexte sociale în care mă aflu. Cred că proiectele mele demonstrează cu prisosinţă ceea ce va suna probabil patetic pentru unii: mi-am dedicat viaţa poporului român, culturii române din care face parte şi cultura evanghelică, pe care mă interesează să o popularizez.

Au trecut 4 ani de atunci. Și acum e o taină pentru mine CINE a redactat documentul cu pricina. Marius Cruceru n-a binevoit să dezlege această taină.

Așa că nu am de ce să mă mir cînd apar astfel de vorbe încifrate: “Uneori trebuie să operăm și cu taine.”

De cînd Arghezi zis-a celebrele versuri, mulți români încearcă să găsească piatra filosofală:

“Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: