Săptămîna de rugăciune (6): Internetul evanghelic

“E-adevarat ca aici e la dvs. acasa, dar e si loc public, unde oricine poate citi. bine era daca la discutiile despre baptisti ne puteam loga dupa carnetul membral si tare mult sper sa nu am colegi de servici printre cititorii unora dintre articole.

Probabil ca Isus ar fi fost blogger, cum ziceti, dar nu cred ca ar fi mers pe noua directie (daca nu putin agresiva, atunci sigur permisiva pentru unii).”

Iată încă un comentariu de citit de 3 ori, lăsat de cineva pe blogul fanion al blogosferei evanghelice: Marius Cruceru (fără cravată).

A. Prima chestiune care apare e legată de statutul blogului. Această chestiune poate fi enunțată astfel: Este blogul un spațiu privat sau un spațiu public?

Deși enunțarea pare simplă, și deși răspunsul pare simplu, chestiunea nu e deloc simplă.

Modul în care unii bloggeri și, mai ales, unii comentatori abordează anumite subiecte semnalează reflexe ale unei mentalități care nu e îmblînzită în spațiul public.

Cel mai “nevinovat” reflex e cel al neatenției. Scrisoarea lui Paul Negruț conține 8 greșeli de scriere, Clarificările Uniunii 4 greșeli de scriere.

Sindromul neatenției se prelungește în folosirea unor altor termeni decît cei din documentul la care se fac clarificări.

Paul Negruț își adresează Scrisoarea deschisă Bisericilor Baptiste din România, Clarificările se referă la Scrisoarea lui Paul Negruț adresată bisericilor din Uniunea Baptistă. Folosirea unor termeni diferiți în documente oficiale poate genera dificultăți de comunicare. Sînt folosite denumiri pentru aceeași instituție: Cultul Baptist, Uniunea Baptistă, iar în denumirea oficială din Statut apare sintagma Uniunea Bisericilor Baptiste.

Un blogger poate să scrie ce vrea și cum vrea pe blogul lui? Poate da, poate nu.

Să complic problema: Un blogger evanghelic poate să scrie ce vrea și cum vrea pe blogul lui? Poate da, poate nu – zic iarăși. Oricum, comunitățile evanghelice ar trebui să fie interesate de ceea ce scriu și CUM scriu bloggerii din organismul lor eclasial.

Dar dacă e vorba de comentarii la adresa unor documente publice precum Scrisoarea și Clarificările? Chestiunea devine și mai complicată.

Tocmai de aceea a afișat Paul Negruț Scrisoarea deschisă pe blogul lui – pentru că blogul e public!

Însă gradul în care un blog este public diferă de la caz la caz. Paul Negruț a scris doar 2 postări în ultimele 6 luni! Nu permite comentarii!

Dimpotrivă, Marius Cruceru gîndește cu glas tare pe blogul său, atît în postări, cît și în răspunsurile pe care le dă comentariilor cititorilor.

Este evident că gradul în care blogul lui Marius Cruceru este public / vizibil este mult mai ridicat decît cel al blogului lui Paul Negruț. Ca să nu mai vorbim de numărul mare de vizitatori și vizite pe care îl are, în principal datorat comunității de cititori care s-a format pe primul lui blog – La Pătrățosu.

Este evident că sînt mult mai interesat de locul public al crucerianului decît cel al negruțianului.

B. A doua chestiune care apare în comentariul în discuție e legată de necesitatea unui cadru contextual pentru anumite discuții. Doar baptiștii să discute despre baptiși… Doar evanghelicii despre evanghelici… Doar cei din Consiliu să discute despre problemele Consiliului și LA Consiliu, nu pe Internet – am adus în discuție și poziția exprimată în Clarificări.

Iarăși, deși chestiunea pare ușor de formulat, nu e deloc simplă. Are de a face cu mai multe aspecte, dintre care cel mai mult mă interesează următorul: evanghelicii vor vizibilitate, dar resping responsabilitatea vizibilității. În teologia creștină, vizibilitatea (formînd un pandant cu modestia lucrurilor făcute în ascuns, știute doar de Dumnezeu) este un concept prezent dintotdeauna în diverși parametri (cel mai cunoscut e metafora cetății pe munte – s-o vadă toți!).

Din păcate, e prea binecunoscută tendința evanghelicilor români, cînd e vorba de spațiul public, spre cosmetizare și ideologizarea materialului istoric conform cu agenda în lucru.

Este evident că așa ar trebui să fie: discuțiile să se poarte la un anumit nivel potrivit pentru chestiunile dezbătute. Comitetul unei biserici să discute în birou și cu organismul eclesial, Consiliul Uniunii să discute LA Consiliu și la Conferințe cu reprezentanții bisericilor etc.

Cum însă apar diverse probleme, aceastea ajung în spațiul public. Iată, de data aceasta, e vorba de Internetul evanghelic, unde se discută astfel de probleme. Este greu să ne pronunțăm CÎT e bine și CÎT e rău că se discută deschis. E vorba, iarăși, de nuanțe. Și e vorba de discernămîntul pe care îl are fiecare. Și, să nu uităm, de relația pe care fiecare o are cu organismul eclesial din care face parte. În cele din urmă, creștinii din comunitatea locală pot să depună mărturie despre viața cuiva și tot aceștia ar trebui să-și asume responsabilitatea de a veghea asupra lui, a-l disciplina (în vederea creșterii spirituale a lui și a bisericii) și a-și da viața pentru el precum Hristos și-a dat-o pentru Biserică.

Aline, trezește-te!

Da, scuze, să continuăm talk-show-ul…

3. A treia chestiune, legată de a doua, are de a face cu problema mărturiei dar și a acceptării fratelui nostru.

Este evident că uneori avem sentimente de jenă precum persoana care a scris comentariul. Pe de altă parte, este evident că Isus nu s-a jenat să aibă pescari în Comitetul discipolilor Săi. Uneori se răstește la Petru (undeva, pe-aproape, era Satana), dar vînzătorului îi spune: Prietene! Există un discernămînt al atitudinilor hristice pe care ar trebui să-l studiem cu mai multă fervoare.

Echilibrul dintre jenă și acceptare devine o chestiune mult mai importantă decît cea a relației Bisericii cu Statul. Pentru că e vorba de relația Bisericii cu… ea însăși! Dacă o Împărăție este dezbinată împotriva ei însăși…

Este îngrijorătoare rata mare a cititorilor din blogosfera evanghelică care se arată dezgustați unii de alții, se anatemizează unii pe alții, se delimitează unii de alții, dar și mai îngrijorătoare rata mică cu care își refac relațiile și sînt dispuși să acorde, conform eticii creștine, compensații pentru prejudiciile aduse.

4. Isus ar fi fost blogger?

Asta e o pătrățosenie de-a lui Marius Cruceru! Fascinantă, e-adevărat! Dar rămîne o pătrățoșenie pentru că folosește o idee interesantă pentru o etică situațională.

Suspendarea Axiologicului de dragul Situaționalului rămîne una dintre cele mai problematice chestiuni în mediul evanghelic.

Reclame

9 răspunsuri to “Săptămîna de rugăciune (6): Internetul evanghelic”

  1. agnusstick Says:

    Mai întâi, aş vrea să vă atrag respectuos atenţia că în ultima vreme aveţi destul de multe greşeli de scriere în articole şi comentarii. Nu o luaţi ca pe o răutate, nu am de ce să mă bucur, dar nici nu cred că faceţi bine să vă grăbiţi tocmai în timp ce criticaţi pe alţii, pe bună dreptate poate (dar sigur enervant). Şansele de a ameliora atenţia celor criticaţi nu ştiu dacă se măresc, dar sigur nu le mai oferiţi motive de satisfacţie necreştină. Uneori daţi impresia că tocmai astfel de sentimente doriţi să stârniţi sau să evidenţiaţi la alţii – dacă e aşa, scrisul critic cu greşeli poate fi o tactică adecvată. În definitiv, cetatea de pe munte nu este căutată pentru perfecţiunea detaliilor de bieţii pelerini, dintre care unii sunt sigur miopi.

    Fără studiu, dar cu fervoare, aş zice că discernământul atitudinilor cristice îmi pare strâns şi simplu legat de poziţia interlocutorului faţă de voia Tatălui: e prieten cu cei care lucrează spre împlinirea ei, îi mustră pe cei ce se opun planului dumnezeiesc, nu neapărat Lui ca persoană. Intenţiile, afectele şi raţionamentele momentane, bune sau rele, sunt secundare. Dar nu se şterge nici o clipă preştiinţa a ceea ce fiecare e în stare să facă, şi poate va face, pentru sau contra dragostei Sale.

    În aparent altă ordine de idei, desigur că ar fi neglijabilă diferenţa de fond în cazul în care dezgustul, anatemizările şi delimitările nu ar mai avea prilejul să se producă şi/sau manifeste public. Nu cred că preferaţi un evanghelism de tip amish sau monahal, deşi unele mănăstiri seamănă cu o cetate şi sunt pe munte. Idealul pare a fi o bună vizibilitate, cu condiţia esenţială ca priveliştea oferită să-i atragă pe aleşi şi să mărturisească lumina. Aş întreba, atunci, care este motivul pentru care vi se pare că vizibilitatea publică merită forţată înainte de a avea o privelişte OK de oferit. Dacă vedeţi Netul ca pe un microscop de autostudiere şi ca pe o unealtă de perfecţionare sau selecţie a ceea ce este demn de propagat, cum pot opera aceste funcţii separat de afişarea în public a tuturor minusurilor? Mai mult, credeţi că a sublinia permanent existenţa şi magnitudinea minusurilor respective ţine de Axiologic sau de Situaţional? Axiologic, cred că mulţi ne dorim să ajungem în Cetate, dar situaţional suntem vai şi-amar, prin mlaştinile de la poale. Dar mulţi ar suspenda, din puseu axiologic, orice, numai să ajungă în Situaţionalul mult dorit. Similar cu strategia şi tactica. Se pare că nu ne putem înţelege reciproc tacticile, oricât ne-am strădui.

  2. Alin Cristea Says:

    „Aş întreba, atunci, care este motivul pentru care vi se pare că vizibilitatea publică merită forţată înainte de a avea o privelişte OK de oferit. Dacă vedeţi Netul ca pe un microscop de autostudiere şi ca pe o unealtă de perfecţionare sau selecţie a ceea ce este demn de propagat, cum pot opera aceste funcţii separat de afişarea în public a tuturor minusurilor?”

    Mă interesează aceste chestiuni, cred că merită dezbătute, însă nu știu dacă am înțeles, totuși, direcțiile de conversație.

    Nu-mi aduc aminte ca eu să fi propus ca evanghelicii să urmărească (să forțeze?) vizibilitatea ÎNAINTE de reformarea mediului evanghelic. Desigur, nu propun o așteptare de 20 ani (brucanieni, talpoșieni, negruțieni sau pătrățoși) și apoi să luăm în considerare chestiunea vizibilității.

    Cu cît vom clarifica parametrii discuției, cu atît va fi mai utilă conversația.

  3. agnusstick Says:

    Mulţumesc pentru reacţie.
    Am plecat de la premisa în care personalităţi foarte cunoscute doresc vizibilitate nu numai individuală, ci pentru întreaga mişcare evanghelică. Mă refer, de exemplu, la informaţia apărută chiar pe acest blog, referitoare la discuţii programatice între domnul Mănăstireanu şi domnul Cruceru. Ideea cu Isus posibil blogger subliniază şi legitimează intenţiile, şi nu mi se pare o joacă, mai ales în legătură cu Cetatea de pe munte. Ca să găseşti o cetate uneori trebuie să o cauţi, iar în zilele noastre căutările nu prea mai încep în bibliotecă sau direct în biserică. Alte sugestii legate de concepţia unei misiuni evanghelice prin Internet sau alte medii au mai apărut tot aici, din păcate fără acordul interlocutorului dumneavoastră. De asemenea, mă gândeam la programele şi proiectele pe care le desfăşuraţi. Pe acest blog, de exemplu, chiar dacă se face reformarea mediului evanghelic (aşa cum o vedeţi dumneavoastră, desigur – precis există păreri contrare, către direcţii diametral opuse), se mai face şi altceva. De aici nedumeririle.
    Practic, nu văd cum Internetul ar putea lucra selectiv pentru reformare şi vizibilitate, în acelaşi timp. Dacă acceptaţi vizibilitatea, trebuie să o faceţi cu bune şi cu rele. Dacă doriţi reformare, trebuie să o faceţi într-un mod care să treacă relele pe planul secund, aşteptând cu răbdare efectele pozitive. Altfel, vă risipiţi energia pe prea multe fronturi şi atrageţi şi mai multe rele. Asta ar fi, în esenţă, părerea mea.

  4. Alin Cristea Says:

    Domnule, dv. vă puteți referi, dar eu de unde să știu (întotdeauna) la ce vă referiți?

    De exemplu, nu știu la ce „discuții progrmatice între domnul Mănăstireanu și domnul Cruceru” vă referiți.

    Și cred că v-am mai dat de înțeles, cu alte ocazii, că deveniți suspect pentru mine cînd amintiți numele lui Marius Cruceru în comentarii despre orice subiect.

    Deocamdată este evident că nu este utilă conversația.

    De ce m-ar interesa părerea dvs. dacă dvs. nu ați făcut efortul să pricepeți care este părerea mea?

  5. agnusstick Says:

    Programatice, nu progrmatice.
    Suspect de ce anume? De amintită, de crucerită? E cam firavă anamneza bazată doar pe „amintire”. Şi efortometrul dumneavoastră ar trebui recalibrat.

    https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/10/03/mess-marius-cruceru-alin-cristea-09-01-2008/

    „davidnata (09.01.2008 21:32:48): agenda mea ascunsă este vizibilitatea pocăiţilor, cu bune şi rele…
    Alin Cristea (09.01.2008 21:32:57): nu e… ascunsa”

    „davidnata: ţinta postării mele a fost ceea ce ne mănîncă încă de pe vreamea din 1986,
    davidnata: din discuţiile interminabile din casă de la Dănuţ, cum să ieşim şi noi în lume, etc.”

  6. Alin Cristea Says:

    Domnule,

    Vă invit, din nou, să vă clarificați formulările, direcțiile de conversație.

    (Dacă doriți să conversați, dacă nu, știți deja că nu am mari probleme în a lăsa întrebări fără răspuns.)

    Așadar, dvs. amintiți de discuții dintre Dănuț Mănăstireanu și Marius Cruceru (eu NU), iar cînd vă cer precizări, îmi dați un exemplu nesemnificativ dintr-o discuție pe Messenger de acum…

    O fi pentru dvs. semnificativ, dar de unde să bănuiesc eu la ce vă referiți?

    Pot și eu să dau o droaie de exemple nesemnificative (pentru conversație).

    Doriți să conversăm sau nu?

    Ce-ar fi, atunci, să mai citiți postarea mea (care face parte dintr-o serie), și să discutăm despre ea?

  7. agnusstick Says:

    Scuze, nu am „amintit” referinţa pentru al doilea extras:
    https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/10/04/mess-marius-cruceru-alin-cristea-29-07-2009/
    Dv. (sau dvs., văd că folosiţi ambele variante) de unde aţi ştiut că mă refer la domnul Marius David Cruceru şi la domnul Dănuţ Mănăstireanu? Credeam că v-aţi relaxat un pic cerinţele.

  8. agnusstick Says:

    Scuzaţi-mă vă rog, dar eu nu pricep ce vi se pare nesemnificativ, iar dumneavoastră ce mi se pare semnificativ. Dacă un extras care lămureşte chirurgical de precis exact ce întrebaţi (anume la ce discuţii mă refeream) vi se pare nesemnificativ, atunci admit că mă dau bătut în privinţa a ceea ce găsiţi semnificativ, în afară de poezie şi muzică.
    Da, doresc să conversăm, dar sper că dumneavoastră mai doriţi şi altceva în afară de a mă descuraja în această aventură. Deocamdată, nu am reuşit să trecem nici o conversaţie peste pragul primelor 2-3 detalii insuportabil de semnificative (nu zic cruciale, că aminteşte). Am să vă recitesc postarea, deşi aveam impresia că deja încercam să conversăm despre ea. Sau măcar pe marginea ei. Sau având-o în vedere. Dacă m-aş da bătut, ar trebui să admit că niciodată nimeni nu a reuşit să priceapă DESPRE CE ANUME vorbiţi într-o postare sau comentariu. Dacă aţi avea milă sau măcar bunăvoinţă, aţi fi de acord ca, deşi nu am înţeles nimic din postare, să discutăm ce mi s-a părut mie semnificativ legat de ideile din ea. Dacă nu, asta e. Mai încerc.

  9. Alin Cristea Says:

    Domnule,

    Cel puțin în articolele din seria „Săptămîna de rugăciune”, puteți observa că urmăresc anumite idei. Conversația va fi utilă dacă urmăriți aceste idei.

    Poezie? Muzică? Chestiunile astea de unde au apărut?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: