Archive for 15 ianuarie 2010

Ploiești: Florin Ianovici la Biserica Logos

15 ianuarie 2010

Centenarul Richard Wurmbrand – TVR Cultural

15 ianuarie 2010

Duminică, 17 ianuarie, de la ora 21.30 pe TVR Cultural va fi difuzat Centenarul Richard Wurmbrand – Ateneul Român (I), program realizat de Forumul Civic Creștin Român.

Realizator: Ioan Panican
Redactor TV: Doina Teodoru

Am citit pe blogul lui Emanuel Răduț: emyradut.blogspot.com

Rick Warren: How to be patient in 2010

15 ianuarie 2010

http://www.pastors.com/blogs/ministrytoolbox/archive/2010/01/14/how-to-be-patient-in-2010.aspx

Index general al cîntărilor lui Nicolae Moldoveanu

15 ianuarie 2010

VesteaBuna.wordpress.com prezintă lista cu titlul cîntărilor lui Nicoale Moldoveanu, peste 8.000 apărute în aproximativ 20 de volume – Cântările Domnului(CD), Cântările Harului(CH), Cântările Bibliei(CB):

http://vesteabuna.files.wordpress.com/2010/01/indexmoldoveanu.pdf

Doamne lasă-mi cerul în cuvânt

15 ianuarie 2010

Foto: Ruben Bucoiu

Muzică: Alin Cristea
Versuri: Versuri: Ionatan Piroșca și Alin Cristea

Doamne, lasă-mi cerul în cuvînt
taie-mi aripile de nu cânt
când străbați ființa-mi ca un vânt
să știu totdeauna cine sînt

străbate-mă Doamne cu un dor
ca pe-o priveliște un ponor
ca pe-o alee a statuilor de nisip
în care Tu Doamne iarăși pui chip

și fiindcă ne plăcea să ne jucăm
ne-ai dat sentimente să zburdăm
pân-a erupt primul vulcan în găști
că după aia am devenit niște măști

termitele uitării destramă tembel
inoxidabila iubire cu zel
numai eu singur ca un munte
îmi cațăr pantele cele multe

Clarificări (3)

15 ianuarie 2010

Nu sînt eu acel Alin Cristea care a scris eseul despre Tarkovski în revista Vatra, Nr. 5-6 / 2005:

Sfaturi pentru bloggeri (12)

15 ianuarie 2010

http://blog.punctul.com/2010/01/15/cum-sa-pierzi-cum-sa-castigi-pentru-un-an-diferit-in-blogosfera-romaneasca

Despre misionariat, în Observator cultural

15 ianuarie 2010

„Misionariatul, tipic catolicilor şi protestanţilor, e-acum timid în estul ortodox. Pe cînd baptiştii şi mormonii, adventiştii şi catolicii, ori trimişii unor secte cu nume neştiute sau irepetabile pogoară asupra estului scăpat din gîtuirea mamonei moscovite, aşezînd la gurile rîurilor baptismale hidrocentrale spirituale, ce face, oare, frumoasa noastră ortodoxie? Blîndă, mistică, discretă (dar uneori şi onctuoasă, cu pleoape îngroşate de lacrimi amestecate), cum ar putea ea să intre în hora misionariatelor care au transformat planeta într-un network de hai-huişti ce se-ntretaie unii cu alţii ca – Doamne, iartă-i, că-s activi! – caravane salvatoare prin deşertul derutei de-a fi om?”

„Baptişti americani care se mută în Moldova de sud pentru a se îngriji de orfelinate; catolici irlandezi care petrec luni şi ani, la Negru-Vodă sau în Bărăgan, ca să-i ajute pe copiii retardaţi; organizaţii caritabile ori NGO-uri occidentale care cheltuiesc bani, timp şi cît efort în umbra gros lăsată pe harta ţării sale de statul român: e suprarealist să-ţi închipui asemenea misionariate româneşti în Rwanda sau în Timorul de Est, în Sri Lanka, în Ciad sau – de ce nu? – în Mississippi. Dincolo de metaforă, călduţ, secularizarea provenită din ortodoxie ignoră, minimalist şi neutru, şi vinovăţia şi generozitatea.”

Călin Andrei Mihăilescu, „COSMOPOLIS. Misionari de-a pururi; de-a pururi, niciodată”, în Observator cultural, Nr. 508, 14 ianuarie 2010

Vladimir Tismăneanu: Despre cutremure, condiția umană și problema Răului

15 ianuarie 2010

„De ce Port-au-Prince? De ce Lisabona? De ce Gulagul? De ce Auschwitz? Întrebări esențiale, chinuitoare, legate de problema Răului, a relației dintre divinitate, rațiune, semnificații, intenționalități, ispita teodiceei și aceste descinderi în infern. Există o literatură pe acest subiect. Menționez cartea lui Susan Neiman, Evil in Modern Thought : An Alternative History of Philosophy (Princeton University Press, 2002). În concluzia acestei lucrări, ambițioasă, inegală, incitantă și deconcertantă, autoarea amintește povestirea lui Kleist “Cutremurul din Chile” în care este descrisă incapacitatea umană de a tolera contingența. Cu atât mai dificilă este explicarea cataclismelor politice, în care milioane de ființe umane sunt condamnate la pieire în funcție de comandamente ideologice dictate de indivizi care au decis să se substituie lui Dumnezeu. Asemeni marilor molime, aceste tragedii absolute sunt înfățișări ale Răului cărora nu le putem răspunde decât prin compasiune, fraternitate, altruism.”

tismaneanu.wordpress.com

Tânjirea după Dumnezeu (15)

15 ianuarie 2010

“Schleiermacher a inversat felul în care ‘cunoaștem’. Calvin, de exemplu, a plecat de la cunoașterea lui Dumnezeu spre înțelegerea naturii umane. În schimb, Schleiermacher pleacă de la natura umană, mai ales de la experiențele noastre cu Dumnezeu, și încearcă să se îndrepte spre o teologie robustă a lui Dumnezeu. Este unul dintre meritele lui Schleiermacher faptul că a luat în serios scepticismul zilelor lui, confruntându-i pe criticii creștinismuluin pe propriul lor teren, și că a încercat să ofere o bază rațională pentru credința creștină prin apelul la experiența religioasă ca mijloc valod al cunoașterii morale.

Ceea ce a încercat să facă pentru sceptici în Despre religie, a încercat să facă și pentru credincioși în Credința creștină. Mulți au considerat că acest efort sistematic a făcut din el unul dintre adevărații clasici ai teologiei creștine. În acest sens, el ar trebui să fie considerat reprezentantul clasic al încercării moderne de a reconcilia știința, filosofia, religia și teologia. El a încercat să adapteze credința creștină la modernism.”

Richard J. Foster și Gayle D. Beebe – Tânjirea după Dumnezeu. Șapte căi ale devoțiunii creștine, Editura Casa Cărții, Oradea, 2009, 354 pag.