Cetatea blestemată

Profeția rostită de Isus despre cucerirea Ierusalimului și dărîmarea Templului s-a împlinit mai repede decît și-au putut închipui cei cărora le-a fost adresată. După un asediu cumplit și lung de o jumătate de an, trupele romane au cucerit Ierusalimul, iar pe 29 august 70 d.H., un soldat roman a incendiat sanctuarul Templului, ceea ce a dus la distrugerea completă a edificiului.

Cetatea blestemată este o carte în care veți descoperi cu oroare cum, în timpul greu al unui asediu unde înfometarea cauzează mii de victime, sentimentele de omenie sînt uitate, culminînd chiar cu anularea completă a sentimentului matern. Războiul crunt dintre romani și iudei face ca blestemul să se abată asupra cetății Ierusalimului, iar distrugerea Templului demonstrează inevitabilitatea pedepsei divine.

Cetatea blestemată – John R. Carling, Editura Casa Cărții, Oradea, 2009, 345 pag.

Iată un fragment din partea finală a romanului, cu circa 30 de pagini înainte de sfîrșit:

Soldații, însetați după aur, alergau încoace și încolo înnebuniți parcă, jefuind încăperile sanctuarului. Ici-colo câte un preot, silit să iasă din ascunzătoare, era înconjurat de soldați care, punându-i sabia la gât, îl amenința cu moartea dacă nu le le va arăta  unde sunt ascunse bogățiile Templului. Când era descoperit vreun tezaur, jefuitorii se călcau în picioare în nerăbdarea de a pune mâna primii pe pradă.

În toate părțile se vedeau oameni încărcați cu veselă de aur și argint, drugi din același prețios metal, saci cu șekeli, arme înscrustate cu pietre prețioase, vase cu smirnă, casete cu fildeș, abanos și alabastru pline de mirodenii, uleiuri și parfumuri, veșminte bogate și multe altele. Niciodată în istoria lumii nu căzuseră atâtea bogății în mâinile unei armate victorioase. În Siria, în doar o săptămână, aceste comori scăzură prețul aurului la jumătate din valoarea sa!

Atenția lui Titus fu atrasă de doi bărbați ce trăgeau după ei o ladă grea de cedru, pe care tocmai o salvaseră din ghearele focului. Însă dând la o parte capacul, descoperiră că în ea nu era aur, așa cum se așteptară, ci doar scrisori istorice, documente ale Templului, suluri conținând genealogii și altele de acest fel. Dezamăgiți, cei doi fură pe punctul de a le da foc, însă Titus îi opri.

– Stați! Acestea vor fi ale lui Josephus. Nu mă îndoiesc că pentru el au o valoare mai mare decât aurul. Duceți lada în cortul meu!

Cu toate că reușise să scape de foc cărțile sacre ale Templului, Titus nu mai putu salva Casa Aurită. Unul dintre soldați, mânat de acea frenezie a distrugerii, puse o torță aprinsă între balamalele porții aurite. Aceasta luă foc, iar flăcările se răspândiră cu repeziciune în întreaga clădire, spre marea satisfacție a soldaților.

– Unde este acum Dumnezeul iudeilor? strigară ei.

Pe acoperișul clădirii își făcură apariția mai mulți bărbați îmbrăcați în veșminte preoțești.

– Cine sunt aceștia? întrebă Titus.

– Preoți, răspunse Alexandru. I-a silit focul să iasă din camerele secrete ale Casei Aurite.

– Predați-vă și vi se va cruța viața! strigă Titus.

Însă preoții răspunseră cu un potop de blesteme și, smulgând din acoperiș țepușele aurite, le azvârliră ca pe niște proiectile asupra dușmanului.

Vârtejul de foc, fumul orbitor și căldura de nesuportat îi siliră pe Titus și pe soldații săi să părăsească degrabă, nu doar Casa Aurită, ci chiar sanctuarul. Focul mistuise galeriile dinspre răsărit și apus și acum cuprinsese galeriile dinspre miazănoapte, amenințând să blocheze orice ieșire a celor ce mai întârziau înăuntru. Mai rămâneau în urmă bogății numeroase, iar soldații părăsiră clădirea în flăcări fără tragere de inimă. Unii ezitară prea mult și fură înghițiți de flăcări, iar alții se aflară la un pas de moarte.

Retrăgându-se la o distanță respectabilă, Titus și ofițerii săi continuară să privească îngrozitorul spectacol, care le amintea de incendierea Romei de către Nero.

Întregul platou al colinei ardea ca un vulcan. Una după alta clădirile se prăbușiră cu un zgomot uriaș și fură înghițite în abisul de flăcări. Acoperișurile de cedru ardeau cu flăcări uriașe. Turnurile aurite erau ca niște torțe gigantice, ridicând în văzduh vârtejuri de flăcări și fum.

Dacă acest spectacol îi îngrozea pe romani, ce efect avea el asupra iudeilor?

Mulțimea se adunase pe meterezele dinspre miazănoapte, spectre palide și înfometate – căci deși muriseră mii dintre ei, mai rămăseseră încă multe alte mii. Priveau unii la alții înspăimântați, ca și când ar fi vrut să se asigure că ceea ce vedeau nu era doar o închipuire a lor.

Erau oare nevoiți să renunțe la speranța ce-i susținuse atâta vreme? În toți acești patru ani de la începerea războiului, trăiseră cu speranța că mesia își va face apariția, că va smulge imperiul din mâinile romanilor și că va întemeia glorioasa împărăție a Israelului.

Iar acum, ceea ce vedeau însemna sfârșitul tuturor năzuințelor lor, iar steaua înfocată apărută pe cer nu era altceva decât o sfidare. Cum putea Iehova să treacă de partea dușmanului păgân? Să vadă Templul, despre care crezuseră că este veșnic, prăbușindu-se în flăcări! Să fie atât de aproape de împlinirea celor mai mari visuri și mai apoi să se vadă siliți a renunța la ele odată cu plecarea îngerului păzitor ce fusese cu ei până atunci! Să se vadă siliți a accepta alternativa zguduitoare că era posibil ca Mesia deja să fi venit, doar pentru a fi respins de ei! Să-și vadă toate năzuințele spulberându-se în abis! Oare a existat vreodată vreo națiune mai înșelată ca aceasta?

Nu-și puteau desprinde privirile de la scena ce li se desfășura în fața ochilor. Iar când, în cele din urmă, se văzură siliți să recunoască faptul că Templul lor era pierdut și că puterile cerului nu le vor veni în ajutor, începură să țipe și să se lamenteze, iar strigătele lor răsunară lung în noapte, cu patimă și disperare. Ecoul lor fu purtat din colină în colină, dând ocol cetății.

Un răspuns to “Cetatea blestemată”

  1. 10 postări pe România Evanghelică (19.01.2010) « Info Evanghelic Says:

    […] Cetatea blestemată […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: