„Naziștii” evanghelici

Precum odinioară naziștii implicați în purificarea națiunii, cu tristețe și îngrijorare constatăm că apar, în mediul evanghelic, tot mai mulți „naziști” gata de epurare confesională (stigmatizînd în public nume sonore) și interesați de exterminarea „evreilor” care maculează puritatea „rasei” evanghelice.

Iată cîteva cazuri de stigmatizare pe care le aplică blogul Trezire spirituală:

10 ianuarie 2010
– „pseudo-evanghelicului Rick Warren” – Mihai Corcea
http://trezirespirituala.wordpress.com/2010/01/20/inchinare-sacra-sau-profana/#comment-5284

21 ianuarie 2010
– „Cat despre Vladimir Pustan nu comentez… ca nu vreau sa ne intindem la discutii interminabile despre predicatori romani care nu cunosc Evanghelia lui Dumnezeu” – Mihai Corcea
http://trezirespirituala.wordpress.com/2010/01/21/calvinism-de-5-puncte-vs-hypercalvinism/#comment-5318

27 ianuarie 2010
– „posturi tv romanesti asa zis “evanghelice” (precum Alfa Omega TV) in a caror program apar clowni precum Joyce Meyer si Joel Osteen” – trezirespirituala
http://trezirespirituala.wordpress.com/2010/01/27/ce-este-pacatul

Andrei Croitoru și Mihai Corcea sînt studenți la Universitatea Emanuel, fapt ce-mi dă fiori, avînd în vedere cele prezentate mai sus.

Cei care cunoaștem stilul manipulator al unor personaje emanueliste (precum Paul Negruț, fost păpușar-șef al baptiștilor români reciclat recent în primadonă protestatară, Doru Hnatiuc, eminența cenușie de la UE și BE, Marius Cruceru, buricul pămîntului și sfătuitor în toate cele, fie la Fabrică, fie în întruniri de taină, la călărie sau cu parapantă, în pastorale de Crăciun sau la laută) nu am fi mirați dacă am afla că există o legătură directă între unele afirmații defăimătoare făcute de pe poziții de influență și aceste puseuri inflamatorii ale studenților.

Pe blogul lui Marius Cruceru sînt încurajate astfel de delimitări de felul: „dacă se comportă așa, ăștia nu-s frați cu mine”.

Toți am fost și sîntem ispitiți cîteodată să ne delimităm prin astfel de declarații de nefrățietate.

1. Statutul de „frate în Hristos” este un atribut divin, nu unul uman. Organismul eclesial doar ar trebui să ia la cunoștință de intervenția divină în ființa unui om pe care Duhul îl face, în Hristos, o făptură nouă. Și să-l ajute să crească spiritual!

Ar trebui să fim mult mai atenți atunci cînd acordăm numele de „frate” cuiva dar mai ales atunci cînd îl deposedăm de acest nume.

David a curvit, a lăsat răutatea și egoismul să se manifeste (pînă la abuz de poziție și crimă), dar Dumnezeu nu l-a lepădat (cum i-a lepădat pe alții). Rolul lui Natan a fost providențial.

2. A aduna oamenii împreună e mai greu decît a segrega.

Este trist că, în încercările lor (cum avem și noi toți ale noastre) de a păstra dreapta credință, dreapta măsură, dreapta cale, persoanele publice pe care le-am menționat mai sus ajung să accentueze mai mult segregarea decît colaborarea, solidaritatea, frățietatea.

E adevărat că cele trei persoane la care am făcut referință au un rol important în funcționarea organismelor pe care le conduc (și aparenta lor unitate). Dar e la fel de adevărat că acești oameni conduc grupuri de oameni care au fost adunați în primul rînd prin eforturile altora.

Totuși, din experiența lor, acești pastori știu greutatea afirmației: A aduna e mai greu decît a segrega.

În discuții cu pastori în ultimii 5 ani (sau 10), o replică apărea invariabil: „Alin, lucrurile stau mai rău decît știi tu.”

Și atunci spuneam: Dar VOI sînteți pastori, aveți responsabilități, aveți pîrghii cu care să acționați, situația e consecința activității voastre!

N-a trecut o lună de cînd Paul Negruț făcea valuri cu scrisoarea deschisă în care atrăgea atenția că organizația baptiștilor români se îndepărtează de învățăturile Scripturii referitoare la relația Bisericii cu Statul.

Conducerea organizației reacționa (încă nu se știe prin cine) și stigmatiza, la rîndu-i, Oradea.

Aceste stigmatizări sînt SUSPECTE de obicei.

Este evident că trebuie să facem eforturi pentru a pune în practică iubirea de frați și dragostea pentru semeni.

Este evident că nu putem să ne delimităm, cînd vrem noi, de cei care nu cred și trăiesc EXACT așa cum considerăm noi că ar trebui.

Este evident că trebuie să exersăm „frația” în cadrul confesional dar și în afara lui.

Domnule rector vicepreședinte pastor doctor profesor universitar Paul Negruț, dacă penticostalii au hotărît să primească bani de la stat (ceea ce, în viziunea dvs., e extrem de grav), asta înseamnă că nu-i mai numiți frați? Ce sînt, pseudoevanghelici? Cum veți colabora cu penticostalii cînd nu reușiți să colaborați cu baptiștii (decît de pe poziții de forță)? Aveți de îndeplinit vreun rol aspru de profet de v-ați retras din organizarea Festivalului Speranței din 2008? Și aș putea continua cu întrebări pînă mîine dimineață. Viața dvs. publică e bogată, așadar, ca să-l citez pe Marius Cruceru (care citează și el din înțelepciunea populară): Unde e multă minte, e și multă prostie.

Așa că, cum fiecare deștept avem prostia noastră, avem nevoie unii de alții, nu avem nevoie de stigmatizări inutile și lipsite de farmec pamfletar.

3. Un cuvînt în încheiere pentru studenți:

De la distanță, facultățile, teologiile, profesorii, bisericile, mărturiile se văd altfel.

După ce veți termina facultatea, abia atunci încep adevăratele examene.

Facultatea este un mediu artificial de viață. Adevărata viață e după aceea. Oamenii nu au fost creați pentru școală, ci pentru viață. Și viața adevărată are de a face cu lucrurile care nu se văd, acelea sînt veșnice.

După ce viața o să pună distanță între voi și contextul în care sînteți acum, o să aveți (și) o altă perspectivă.

Cum spun lucrurile astea de mai bine de 10 ani, iar studenții, maturizîndu-se, au avut ocazia să vadă ce adevărăciuni spun, puteți intui oleacă din motivele pentru care mă bucur de respect în spațiul public.

Nu și în rîndurile „naziștilor”, desigur, care m-ar „extermina”, de-ar putea. Se vede treaba că Dumnezeu încă nu le-a îngăduit.

Iar dacă e să fiu „gazat” într-o cameră cu „pseudoevanghelici” precum Rick Warren, Vladimir Pustan, Alfa Omega TV, facă-se voia Domnului!

Decît „nazist” mai bine „pseudoevanghelic”!

Un răspuns to “„Naziștii” evanghelici”

  1. agnusstick Says:

    Cel mai bine se exersează frăţia în Situaţional, când definiţia fraţilor este foarte tulbure, iar statutele diverselor frăţii instituţionalizate sunt uitate. Exemple operaţionale de frăţie: ostaşii într-o ambuscadă, unii pasageri de pe Titanic, unii români cu oamenii din Haiti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: