Archive for 23 februarie 2010

Declarația zilei – 23 februarie 2010

23 februarie 2010

„Atunci când citești în Biblie porunca lui Dumnezeu “iubiți-vă unii pe alții”, asta înseamnă și “nu fiți nesimțiți unii cu alții”.”

http://roseinthedesert.wordpress.com/2010/02/23/nesimtirea-la-pocaiti

8 bloguri în Top 50 WP (23.02.2010)

23 februarie 2010

23 februarie 2010, 08.00

În paranteză: poziţia în Top ZeList (44.220 de bloguri româneşti)

3. mariuscruceru.ro (139)
20. stiricrestine.ro (232)
21. romaniaevanghelica (252)
23. suceavaevanghelica (1184)
25. trezirespirituala (840)
26. crestintotal.ro (641)
34. ambasadorul (1729)
47. penticostalul (920)

Călăuza ateistului (4)

23 februarie 2010

Călăuza ateistului, Editura Politică, București, 1961, 720 pag. (traducere din limba rusă, Moscova, 1961)

“În urma victoriei socialismului în țara noastră, rădăcinile religiei au fost zdruncinate din temelii și oamenii muncii au început să părăsească în masă sectele. Pentru a-și menține resturile comunităților, baptiștii s-au hotărît în 1944 să se unifice cu evangheliștii, care se adaptaseră mai bine la noile condiții social-politice. În 1945 li s-au alăturat penticostalii. După unificare, sectele și-au intensificat activitatea. Crearea unei organizații unice a întărit simțitor influența sectelor asupra credincioșilor, metodele lor de propagandă devenind mai variate și mai abile. Unele comunități penticostale și evangheliste nu s-au unit nici pînă acum cu comunitățile locale ale baptiștilor, iar în ultima vreme tot mai mulți penticostali renunță la unire.

Asemenea tuturor celorlalte secte, baptismul nu este unitar, deși baptiștii înșiși ascund contradicțiile dintre diferitele curente din sînul lor. În S.U.A., bunăoară, există în baptism aproximativ vreo zece curente diferite.

În U.R.S.S., baptismul are de asemenea o serie de curente. Alături de creștinii după evanghelie-baptiști există în regiunile vestice ale Ucrainei baptiști-reformatori, iar într-o serie de regiuni ale țării există în mod separat creștini după evanghelie și ‘adevărați baptiști’, care nu recunosc unirea cu penticostalii. […]

Baptiștii fac mult caz de democratismul lor, care, de fapt, are un caracter formal, de paradă. Alegerea prezbiterilor și conducerea comunităților nu sînt cîtuși de puțin democratice. În fond, întreaga sectă este condusă de predicatori profesioniști, care sînt numiți pe scară ierarhică.” (199-200, 204)