Călăuza ateistului, Editura Politică, București, 1961, 720 pag. (traducere din limba rusă, Moscova, 1961)
“Din mediul clerului musulman orășenesc, strîns legat de burghezia națională, precum și dintre intelectualii musulmani burghezi s-au ridicat ideologi care încearcă să dea islamismului o coloratură comunistă. Ei afirmă că apariția islamismului n-ar fi fost altceva decît o măreață revoluție socială, ia Mahomed un mare reformator. În consecință, masele musulmane nu mai au nevoie de nici o altă revoluție. Coranul și suna preconizează, pretind ei, cea mai desăvîrșită orînduire social-economică. Datorită impozitului pe venit instituit de Coran, la musulmani n-ar exista și nici n-ar putea exista o pronunțată inegalitate de avere. Dar aceste considerente sînt în vădită contradicție cu realitatea. De aceea se folosește un alt argument, la fel de neîntemeiat, și anume că în islam, adică în țările musulmane, întreaga avuție ar aparține lui dumnezeu. De aici se trage concluzia că, în fața lui dumnezeu, capitalistul bogat, pe de o parte, și muncitorii și țăranii săraci, pe de altă parte, sînt egali, deoarece proprietarul nu e decît un posesor temporar. Această propagandă se face, bineînțeles, cu scopul de a apăra orînduirea exploatatoare și puterea proprietarilor.” (267)
Lasă un răspuns