Din memoriile lui Alex Nădăban

„Mai toţi studenţii baptişti care au absolvit la Bucureşti îşi aduc aminte de cîteva personaje foarte influente şi foarte bine cunoscute care atunci cînd ei se poticneau la examenul oral şi se abăteau de la cursul scris al somităţii respective, le spuneau:

– Lasă astea, cum ţi-am spus eu la curs? Cum scrie acolo?

Dincolo de minuscula bibliotecă de mărimea unui dulap mijlociu (oare cîte volume să fi fost acolo?), dorinţa studenţilor de a se exprima dincolo de litera cursului mi se pare nu numai salutară, ci o adevărată aventură înspre cunoaştere, dincolo de limitele arbitrariului impus de o ştiinţă care se numeşte teo-logie. Această afirmaţie vine în contextul în care aşa-zisa bibliotecă era închuiată, iar cheia se afla la aceleaşi somităţi menţionate mai sus. Să te mai miri că seminarul de la Bucureşti a produs cu rare excepţii nişte clone care dincolo de tiparul comportamental pun în evidenţă un tipar de gîndire încorsetat? Se regăseşte acest mod de limitare la Isus, la Pavel sau la Petru? Eu unul nu am cunoştiinţă de aşa ceva. Felicitări tuturor celor care nu s-au mulţumit cu această înregimentare şi au ales libertatea adevărului. Azi acolo este o bibliotecă mai mare, personalul s-a mai schimbat.

Un fenomen asemănător a apărut şi în celălalt capăt al ţării, la Oradea, cu toate că biblioteca avea mari dimensiuni şi putea studia în condiţii mult mai bune. La primul seminar cu studenţii de la asistenţă socială i-am întrebat de ce nu au fost prezenţi cu o săptămînă în urmă. Aproximativ două zeci de feţe tinere mă priveau cu neîncredere, unii dintre ei evitînd eye-contact. După circa jumătate de oră de tatonări au trecut de la ostilitate la dialog şi apoi la acceptare. Nu am abilităţi în domeniul acesta şi culmea, nici nu sunt un fin psiholog, adică nu sunt psiholog deloc. Studenţii au prins curaj, s-au deschis şi şeful de grupă mi-a spus că le este teamă să comunice cu cadrele didactice. Eram nedumerit de unde provenea acestă “teamă” ce nu îşi are locul într-o instituţie de învăţămînt superior, mai ales într-una de teologie şi asistenţă socială. Şi mai uimit am fost cînd mi s-a spus că unul dintre cadrele didactice le-a spus literal “că au voie să gîndească, dar nu au voie să spună ce gîndesc”!”

pasareaphoenixremixed.wordpress.com

Reclame

Un răspuns to “Din memoriile lui Alex Nădăban”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: