Aventuri în mahala (1)

De mai multe ori am evitat să încep o astfel de rubrică, care însă e necesară. Poate fi un bun pretext pentru analizarea reflexelor de mahala.

Iată ce pățesc azi pe blogul Enjoying homeschooling:

1. În mahala ți se vorbește în față, fără ifose de orășean educat sau pudori de om dus la biserică.

Precizez că nu știu cine este Cristina, care administrează blogul, și nu agreez o astfel de adresare directă în public.

Mahalagioaicele adoră să-ți arunce în față pînă și lucruri pentru care oamenii normali te felicită sau măcar își țin gura.

2. În mahala nu se conversează, în mahala se exersează… prostul gust.

Guma de mestecat, oricît de occidentală ar fi, tot la gust prost ajunge de atîta molfăială.

Hai mă, pașli de-aici, vezi-ți de papionul tău, că stă strîmb! Simplifică peisajul! Ciocul mic și joc de gleznă!

Ion Rațiu zeflemisit în mahalaua românească o să-mi rămînă pentru totdeauna exemplul viu al mărgăritarelor în fața rîturilor porcilor.

M-a trimis și pe mine cucoana asta la blogurile mele!

Și a scris: veziți!

Ce homeschooling mai e și ăsta? Să scrii fără să respecți regulile. Ca să nu mai vorbesc de gîndire! Ce mentalitate e în spatele unei astfel de atitudini?

3. În mahala nu trebuie să te aștepți la concluzii logice, ci să ți se răstălmăcească cuvintele și atitudinile

Oricît de scurt am scris, degeaba, tot la tîmpenii a ajuns cucoana: Ia uite, muică, ce priorități ai!

4. În mahala nu contează ce zici, ci al cui ești.

Al cui zici că ești, a lu fina a lu văru-mio? Vino, muică, să te țuc. Uite ce papion țanțoș ți-a cumpărat scumpetea de văru-mio.

De încheiere la episodul 1:

Cine face ca mine, ca mine să pățească!