Marius Cruceru iar mănîncă căcat

Marius Cruceru: „Alin… Lasă-i în pace pe prietenii care au venit pe aici şi pe care i-ai jignit în nenumărate rînduri cu epitete izvorîte din înveninarea invidiei.”

Alin Cristea: Marius Cruceru iar mănîncă căcat.

De fiecare dată cînd Marius Cruceru va folosi la adresa mea expresii în care folosește cuvinte precum venin, înveninare (sau altele la fel de înveninate), acesta va fi răspunsul meu public.

Dar să vedem, totuși, despre ce este vorba.

Resping categoric afirmația că eu am jignit în nenumărate rînduri pe „prietenii care…”.

Intuiesc ce a vrut să spună Crucerianul, dar discuția e lungă, iar eu nicidecum nu-s sub glie…

Iată întreg comentariul Pătrățosului:

„Alin, esti exclus din aceasta discutie. Nu-i de nasul tău!
Nu poţi să dai din acelaşi izvor al tastaturii şi texte scatofile şi texte despre frumos sau artă.
Şi, chiar dacă tu poţi, eu nu te las să-ţi dai în stambă pe aici.
Incearca cu alta ocazie, nu cred ca iti poti permite sa faci consideratii pe teme estetice in situatia in care te-ai plasat recentissime.
Scrijeleste-ti valoroasele panseuri pe unul dintre cele 50 de bloage-oloage la fel cum se scrijelesc Geta şi cu Gicu pe pereţii mănăstirilor din nordul Moldovei.
Lia şi Dancos vor veni imediat să-ţi comenteze.
Lasă-i în pace pe prietenii care au venit pe aici şi pe care i-ai jignit în nenumărate rînduri cu epitete izvorîte din înveninarea invidiei.
Si apoi m-am cam saturat in general, oricine ar comenta, de indicatiuni in genul ceauşel “evanghelicii ar trebui… “. Încearcă să gîndeşti în termenii unor soluţii viabile, nu în recomandări potenţialicoase şi în lozincuţe de genul “forme concrete de întrupare”. Sună oribil comparat cu alte produse recente ale gurii tale.

dar ce să-i facem, atunci cînd îţi lipsesc anumite lucruri mai rămîne tupeul.”

Voi încerca să redau ideile din comentariul refuzat (de data asta nu l-am salvat, neavînd, din perspectiva mea, nici un fel de aluzii contondente), dar mai întîi vreau să fac cîteva comentarii privitoare la varza asta pătrățoasă.

1. Acesta este un caz standard de procedură pătrățoasă.

În comentariul său, Pătrățosu construiește o perspectivă grotescă asupra intervenției mele (ceea ce nu este adevărat), din care dă de înțeles cititorilor că eu aș fi comentat cu anumite intenții abominabile.

Ar fi putut pur și simplu să nu afișeze comentariul meu FĂRĂ a mai adăuga ceva sau ar fi putut să anunțe că nu afișează comentariul într-o propoziție sau două. Dar nu… Pătrățosu iarăși își exhibă veninoasele sale diatribe, cu mediocrități ironice care nu trec de inteligența unor puberi întîrziați. Adică: mănîncă căcat!

Veți găsi numeroase astfel de cazuri pe blogul lui Marius Cruceru, în care mulți vizitatori sînt muștruluiți, urechiați, pedepsiți și anatemizați. Dacă doriți însă să știți DE CE, nu prea aveți cum afla. Trebuie să aveți încredere în perspectiva pătrățoasă asupra lumii noastre rotunde.

2. Pătrățosu este ambiguu din punct de vedere axiologic, temporal și etic.

Nu este clar motivul pentru care sînt exclus din discuție. Cititorii ar putea crede că am folosit un limbaj vulgar.

De fapt Pătrățosu amestecă chestiuni de pe alte bloguri, din alte zile, pentru el blogosfera evanghelică se reduce probabil la cele 10 bloguri, cît a declarat că are în Google Reader.

Noi, ceilalți, om fi vinovați că avem 100 sau 500 și că avem perspective mai ample decît nombrilistul pătrățos…

Marius Cruceru afirmă că discuția nu este de… nasul meu!

Deja intrăm, iarăși, pe culoarul evaluării: Pătrățosu are competența acestei discuții? Vizitatorii o au? Cum va face Pătrățosu selecția între comentatorii pentru care discuția nu e de nasul lor și comentatorii pentru care discuția ESTE de nasul lor?

Axiologia Pătrățosului este palidă față de reflexele evident discriminatorii ale voievodatului în care Pătrățosul și-a transformat blogul… Despre care spunea cîndva, poate unii vă aduceți aminte, că nu ar face din blogosfera evanghelică…

Fiecare blogger își poate stabili regulille sale pentru funcționarea publică a blogului său, dar cînd e vorba de decanul Facultății de Teologie Baptistă, de pastor baptist, de vicepreședinte în comiții, deja asta nu e doar treaba bloggerului, ci e și treaba altora dintre noi.

3. Bășcălia pătrățoasă nu se poate echivala întotdeauna cu ironie inteligentă.

Marius Cruceru: „Scrijeleste-ti valoroasele panseuri pe unul dintre cele 50 de bloage-oloage.”

Bloage-oloage? Era nevoie și de această diaree pătrățoasă?

Dacă nu aveam 50 de bloguri (adică peste 60), atunci care ar fi fost „ironia fină” a Pătrățosului? Mă trimetea să-mi scrijelesc panseurile pe pereții camerei? Sau unde?

4. Procedeul indecent al Pătrățosului de a băga și pe alții în căcatul lui mizerabil.

Altădată îl spurca pe Bastrix (greu de suportat resentimentul, nu-i așa, Pătrățosule?), acum îi spurcă pe Lia și Dancos.

Nu era mai simplu să zică doar: Rotundule, ești penalizat. Revino după 50 sau 100 de zile.?

În afară de veninul ce-l împrăștie, nu-i nimic clar:

– Nu sînt în stare să particip la discuție?
– Blogurile mele sînt oloage? Toate cele peste 60? Păi Pătrățosu a declarat că NU PREA umblă pe bloguri.
– Lia și Dancos ce sînt din perspectiva Pătrățosului, nătărăi?
– Eu nu pot da sfaturi prețioase, numai Pătrățosu (care, oricum, a recunoscut că are defect profesional)?

Încerc să redau ideile din comentariul meu.

Cineva scrisese: „Arta unei culturi nu ar trebui distrusă.”

Eu am făcut considerații de genul:

Depinde ce înțelegem prin artă, cultură, distrugere.

Evanghelicii, și nu doar ei, ar trebui să recupere aspecte din semnificația acestor concepte.

Mai mult, ar trebui să reinventeze aceste concepte, conform destinului de creatori pe care Dumnezeu l-a dat ființelor umane, construind forme concrete de întrupare a acestor concepte.

Cam ăsta a fost comentariul meu.

Mi-am adus aminte de un alt caz, cînd mi-a fost refuzat un comentariu pe blogul La pătrățosu, dar care era deja afișat, în 31 iulie 2007, pe blogul lui Natan Mladin:

Cred că cel puţin două chestiuni ar trebui reformulate:

“Chiar dacă sunt puţine lucruri formulabile categoric şi într-o formă sistematizată despre postmodernism, se ştie că, printre altele, acesta manifestă un interes deosebit faţă de periferic, dispreţuind centrul.”

Şi:

“presiunea enormă exercitată de ideologia postmodernă prin intermediul mass-media”.

În cuvintele lui Lyotard, postmodernismul manifestă neîncredere în metanaraţiuni. Ceea ce are de a face cu chestionarea legimităţii pretenţiilor de centru. Mi se pare mult spus că postmodernismul dispreţuieşte centrul, în condiţiile în care nu acceptă un astfel de concept decît atunci cînd se referă la societate ca la un spaţiu policentric. Interesul pentru periferic nu ar trebui înţeles ca o poziţionare total contrară faţă de centru, ci ca o recuperare a semnificaţiilor existenţei umane în diferite comunităţi considerate de istoriile dominante ca fiind periferice pînă acum. (Să ne amintim şi de re-prezentarea trecutului în istoriile măsluite de comunişti.)

(Desigur, există deja destule “lucruri formulabile categoric şi într-o formă sistematizată despre postmodernism”.)

În al doilea rînd, în locul sintagmei “ideologia postmodernă” ar putea fi folosită mai degrabă expresia “ideologiile postmoderne” (mai ales că sînt destui care vorbesc nu despre postmodernism, ci despre postmodernisme). Chiar am citit în text, nu fără incomoditate dată de preţiozitatea termenilor (şi a titlului): “Multiculturalismul e o altă ideologie a postmodernismului care se naşte din şi naşte, ea însăşi, mai mult relativism.”

Ar trebui, de asemenea, să facem distincţii de tipul: postmodernism / postmodernitate.

Avînd în vedere cadrul restrîns, nu consider comentariul despre multiculturalism, postmodernism a fi excelent, dar, cu siguranţă, necesar.

(Marius Cruceru își exprimase opinia că articolul despre multiculturalism ar fi fost excelent.)

Aceste exemple arată instabilitatea reacțiilor Pătrățosului cînd vine vorba de comentariile vizitatorilor.

În NUMEROASE rînduri s-a lăudat cu numărul mare de comentatori pe care îi are, dar, iată, modul discriminatoriu în care îi tratează este jalnic.

Publicitate

5 răspunsuri to “Marius Cruceru iar mănîncă căcat”

  1. La rece: Grad de încredere ridicat « România Evanghelică Says:

    […] la vectorul temporal este IMPORTANTĂ, pentru a nu mi se imputa cumva că m-apuc acuma, cînd Marius Cruceru mănîncă iar căcat, să mă leg de diverse chestiuni. Ele de fapt așteaptă de mult timp să le vină […]

  2. 10 lucruri care mi-au displăcut « lumea adam(a)ică Says:

    […] plăcut vizavi de articolele sau discuțiile iscate în ultimele zile pe unele bloguri: aici, aici, aici, aici și […]

  3. România Evanghelică – 1 iunie 2010 « România Evanghelică Says:

    […] și doi copii ai săi au murit într-un accident – 1.233 Lacrimi în ceruri – 529 Marius Cruceru iar mănîncă căcat – 288 Iosif Ștefănuți – […]

  4. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

  5. Alin Cristea Says:

    http://www.123urban.ro/def/a%20m%C3%A2nca%20c%C4%83cat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: