La rece: Grad de încredere ridicat

Iată ce scriam în 31 decembrie 2009, în postarea Iar s-a trezit Paul Negruț…:

Mai am cel puțin 3 subiecte de abordat, despre centenarul Bisericii Emanuel, despre Concertul de Crăciun de la Universitatea Emanuel și despre “gradul ridicat de încredere” al Universității Emanuel.

Așadar, au trecut 4 luni și jumătate de cînd am menționat că am de scris despre aceste 3 subiecte.

Această precizare cu referire la vectorul temporal este IMPORTANTĂ, pentru a nu mi se imputa cumva că m-apuc acuma, cînd Marius Cruceru mănîncă iar căcat, să mă leg de diverse chestiuni. Ele de fapt așteaptă de mult timp să le vină rîndul.

Așadar, să vedem ce e un acest… grad ridicat de încredere.

Am auzit pentru prima oară de așa ceva la Concertul de Crăciun din 2009 de la Universitatea Emanuel.

Apoi am apăsat, de curiozitate, pe linkul indicat de Marius Cruceru.

Și peste ce credeți am dat?

Astfel am aflat că sînt licențiat la 2 Universități cu grad ridicat de încredere. Mă rog, pe vremea absolvirii, ambele erau Institut.

Ce m-am mai distrat atunci pe Messenger cît sînt de… ridicat! Acum iarăși, pe blog.

Perspectiva mea asupra instituției lîngă gardul căreia locuiesc de două luni și jumătate (iar cunoscuții, cînd mă întîlnesc, tot un zîmbet sînt, făcînd diverse aluzii) este cu totul alta decît cea care se înțelege prin pomposul indicativ de „grad ridicat de încredere”.

Universitatea Emanuel nu are un grad ridicat de „încredere” în ochii mei (sau al altora care au un grad ridicat de analiză critică), dimpotrivă, așa cum îi spuneam unui studios emanuelist anul trecut: „voi nu ați prins decît niște unde-rămășițe din vremurile bune”, instituția nu mai e așa vrednică de încredere nici din punct de vedere academic (face Paul Negruț o varză despre postmodernism, că mă iau cu mîinile de cap), nici din punct de vedere al integrității care ar trebui să caracterizeze o instituție confesională.

Sînt de 15 ani în Oradea (refuzînd să adopt limbajul de lemn și anumite practici jenante ale evanghelicilor bihoreni) și consider că spațiile confesionale pe care le cunosc – Universitatea Emanuel, Biserica Emanuel, Biserica Providența – sînt în cădere liberă.

Desigur, există o droaie de alte spații evanghelice care sînt cu 4 etaje sub acestea, lumina-le-ar Domnul!

Păi și chiorul e voievod în țara orbilor, nu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: