Declarația zilei – Ediție specială (15.05.2010)

Cîteodată mă hotărăsc greu între două formule interesante pe care le găsesc în blogosfera evanghelică, fie în postări, fie în comentarii.

Azi și mai greu, întrucît am găsit numeroase astfel de formule.

M-am limitat la cîteva formule găsite printre rîndurile scrise de Marius Cruceru azi:

„Este dreptul fiecăruia să ne îndoim de ceilalţi, dar ce senin ar fi fost să ne credem pe cuvînt, măcar din cînd în cînd…”

„Din păcate în istoria creştinismului sînt puţine exemple de minţi mari şi senine.”

„Acesta este motivul pentru care securiştii şi-au retras armatele de pe teritoriile noastre şi nu trbuie să mai fim loviţi de talibanii altor confesiuni. Ne facem rău destul de bine şi singuri.”

„Una este să îi spui cuiva că spune o prostie, altceva este să îi spui “Prostule”.”

„Poate că aceasta ar trebui să fie faza următoare de maturizare a blogosferei româneşti: trecerea de la epitete la idei, de la invective la demonstraţii, de la jigniri la argumentare.”

„Să încercăm să judecăm nu numai drept, ci şi detaliat, dacă ne apucăm de judecat mintea şi inima cuiva.”

„Pînă la eternitate fiecare dintre noi avem dreptul la reacţiile noastre… de moment.”

Mi-ar lua ceva timp să explic toate aspectele motivației selectării acestor formule.

Din perspectiva mea, a fost Ziua Declarațiilor…

Mai ușor însă mi-e să spun:

Iată un motiv pentru care îmi place să-l citesc pe Marius Cruceru: Poți fi sigur că la el nu intră în criză uzina de formule memorabile.

Trebuie doar puși ceva cărbuni mai mulți pe foc…

6 răspunsuri to “Declarația zilei – Ediție specială (15.05.2010)”

  1. Agnusstick Says:

    Măcar pentru formulele astea, i-aş da dreptul să fie o fiinţă aproximativă.

  2. A.Dama Says:

    Și proximă n-ar fi și mai interesant?

  3. Agnusstick Says:

    Pentru mine mai puţin, pentru că în Timişoara, unde am copilărit, lumea te întreba în tramvai „Coborâţi la proxima?”, şi am rămas marcat pe viaţă. Dacă era posibil să urci la proxima, eram şi eu pentru. Deşi asta ar însemna de fapt că alergi în turmă după tramvai… ceea ce este o alergare pozitivă, ca orice alergare (dacă nu ajungi nicăieri, măcar slăbeşti prin efort – nici o aluzie!).

  4. Agnusstick Says:

    Articolul ăsta m-a convins şi mai mult de faptul că la noi, românii, dragostea cu năbădăi e ceva firesc (în sensul bun, dacă există, al cuvântului). Se aplică de la alegători la partide şi preşedinţi, de la poeţi la intelectuali absconcşi, şi de la vedete de tot felul la creştini celebri. Măcar de NU s-ar elimina la câinii comunitari, singurele suflete cu creştere exponenţială.

  5. A.Dama Says:

    Iti dai seama ca jocul era cu proximitatea aproximativa, dar cine s-ar fi gandit ca timisorenii-s asa intelectuali in tramvai?

  6. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: