Religia ca ideologie

„Condamnarea religiei la ideologie nu e, totuşi, deloc un lucru nou, modern. De-a lungul istoriei lor, religiile au fost folosite din plin la disciplinarea mulţimilor (ca şi la revolta lor), la legitimarea politicilor de tot felul, la sacralizarea ordinii sociale şi a unor concepte istorice. Dar niciodată pînă în epoca modernă religiile nu au fost pîndite de reducţia atît de drastică la acest tip de funcţii. Într-un colocviu din 1976, avînd drept temă hermeneutica secularizării, Paul Ricœur relua binomul ideologie-utopie, investigat de Karl Mannheim în domeniul sociologiei cunoaşterii, pentru a da un criteriu de secularizare a religiei. „Credinţa unei comunităţi intră într-un proces de secularizare atunci cînd se lasă înscrisă” (sau chiar închisă) „în alternativa ideologie-utopie, cînd ea nu mai este pentru unii decît ideologie şi cînd, pentru a evita această reducţie, ea nu mai are altă resursă decît să se revendice de la utopie” („L’herméneutique de la sécularisation. Foi, idéologie, utopie”, în actele colocviului Castelli: Herméneutique de la sécularisation, publicate de Editura Aubier-Montaigne, 1977, p. 50).”

Anca Manolescu, „Religie și democrație”, în Dilema veche, Nr. 169, 7 mai 2007