Creștinism păgân? (9)

CREȘTINISM PĂGÂN? O explorare a originilor practicilor bisericii – Frank Viola, George Barna, Editura Kerigma, Oradea, 2010, 311 p.

“Pentru a spune lucrurilor pe nume până la capăt, practica de a înălța clădiri de biserici are la bază ideea potrivit căreia închinarea este distinctă, separată de viața de fiecare zi. Bineînțeles, măsura în care această separare este clamată de creștini diferă de la unii la alții. Unii au mers până acolo încât pretind că închinarea trebuie să aibă loc numai în spații anume destinate, pentru a te face să te simți diferit față de cum te simți în viața de fiecare zi.

Separarea dintre închinare și viața de fiecare zi este o caracteristică a creștinismului apusean. Închinarea este văzută ca fiind ceva detașat de cadrul general al vieții, un lucru împachetat și destinat consumului în grup. Secolele de arhitectură gotică ne-au adus la o înțelegere eronată a ceea ce este închinarea adevărată. Puțini sunt aceia care pot intra într-o catedrală catolică impunătoare fără să se simtă dominați de puterea spațiului în care se află.

Lumina este indirectă și filtrată. Tavanul este înalt. Culorile sunt pigmentate și bogate. Sunetul străbate sala într-un anume fel. Toate aceste ingrediente conlucrează pentru a produce în ființa umană un sentiment de uimire și teamă. Ele sunt menite să manipuleze simțurile și să creeze o ‘atmosferă de închinare’.

Unele tradiții mai adaugă miresme la acestă combinație, efectul însă este același: simțurile noastre interacționează cu spațiul în care ne aflăm, aducându-ne astfel într-o anume stare de spirit – uimire, teamă, mister și trasnscendență similară cu o evadare din viața normală.

Noi protestanții am înlocuit unele din aceste artificii arhitecturale cu efecte sonore, muzicale menite să aducă însă la același rezultat. Prin urmare, în bisericile protestante, lideri ‘buni’ de închinare sunt aceia care pot folosi muzica pentru a trezi în auditoriu ceea ce în alte tradiții trezește spațiul; mai exact, un sentiment de închinare. Însă o astfel de stare sufletească este străină de viața de fiecare zi și este indusă în mod artificial. Jonathan Edwards spunea pe bună dreptate că emoțiile sunt trecătoare și că nu pot fi folosite ca măsură a relației cuiva cu Dumnezeu.” (p. 68-69)

Un răspuns to “Creștinism păgân? (9)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: