Evenimente Octombrie 2010

45 de evenimente sînt menționate, cu link, pe pagina:

OCTOMBRIE

Lista va fi completată pe parcursul lunii.

Cazul Alin Cristea – addendum

Articolul lui Dănuț Mănăstireanu a fost publicat de autor pe blogul Persona în 29 septembrie 2009.

La final voi face cîteva comentarii.

Din cele ce s-au intimplat in ultimele saptamini in blogosfera evanghelica, este destul de clar ca unele dintre evaluarile si sperantele exprimate de mine in aceasta serie de articole au fost naive si infirmate de evolutiile ulterioare.

In lumina acestei convingeri, atasez aici un mesaj public adresat lui Alin Cristea, pe blogul Romania Evanghelica, la ultima sa dizgratioasa ‘dezvaluire’ a unei convorbiri private cu Marius Cruceru.

Asa cum am protestat atunci cind Alin a fost atacat, soocotesc eu, mai departe, in mod necavaleresc si exagerat, protestez si acum, cind Alin il ataca pe Marius Cruceru intr-un mod, eufemistic vorbind, lipsit de spirit cavaleresc.
Iata mesajul meu catre Alin:

Draga Alin,
Inteleg din cele de mai sus ca esti obosit si se poate sa nu-ti mai pese daca pierzi sau cistigi in toata aceasta urita poveste.
Si totusi, aici nu este vorba doar despre Alin Cristea (oricit de importanta este persoana sa; importanta, caci pentru ea s-a dat viata Fiului lui Dumnezeu), si nici macar despre Marius Cruceru, ci de… Romania evanghelica.
Poate ca macar de ea ar trebui sa-ti pese, oricit de obosit ai fi.
Caci intr-o zi va fi s’a dam socoteala de orice cuvint nefolositor ce ne va fi iesit din gura’, sau tastatura.
Iar aici este mult mai mult decit atit.
Este vorba, de fapt, dupa parerea mea:
– de promsiuni nerespectate neelegant
– de dezvaluirea publica, impudica, a unor discutii private, fara permisiunea interlocutorului (un soi de ridicare a poalelor in cap)
– de un act de nedreptate, prin expunerea publica a unor informatii care pot face rau unor oameni nevinovati (altii decit interlocutorii)
– de exacerbarea, pina la naucire, a unor dispute fara miza
– de obsesia preciziunii cu privire la detalii fara importanta.
Toate acestea frizeaza nu numai patologicul (cel putin cel relational), ci insasi etica elementara.
Iar eu, naivul de mine, imi faceam iluzii de cavalerism. Se vede ca iarasi m-am inselat. Este clar ca sunt incorigibil.

Comentarii

1. Acest ultim episod, neintenționat inițial de către Dănuț Mănăstireanu, are de a face cu o discuție în privat dintre Marius Cruceru și Dănuț Mănăstireanu. Nu cunosc detalii despre acea intervenție a lui Marius Cruceru (în contextul publicării celor 4 articole) și nici despre chestiunile discutate.

2. Din nefericire, această anexă pe care Dănuț Mănăstireanu o adaugă seriei de 4 episoade „Cazul” Alin Cristea nu aduce nici un fel de clarificări. Dănuț Mănăstireanu nu precizează la care „evaluări” se referă.

3. Acum un an, cînd au fost afișate cele 5 articole, nu am făcut comentarii acolo, cu excepția unui singur comentariu, scurt, la Addendum, care nu era în legătură cu conținutul articolului, ci cu un anumit comentariu al cuiva.

4. Dănuț Mănăstireanu începe mesajul său public cu cuvintele: „Înțeleg din cele de mai sus că ești obosit…”

Care sînt… „cele de mai sus”? La ce se referă? Cititorii nu știu la ce se referă, întrucît „cele de mai sus” nu apar undeva public, ci fac parte din corespondența mea cu Dănuț Mănăstireanu, pe care acesta ar numi-o… privată!

5. În ceea ce mă privește, de cîțiva ani am menționat public (și în privat), mai ales față de Marius Cruceru, că eu nu acord (de obicei) confidențialitate în discuții. Singurul motiv pentru care nu am mai publicat din corespondența mea cu Marius Cruceru e faptul că trebuie să îmi fac o evidență a ceea ce public. (Pe blogul România Evanghelică am pus peste 5.000 de postări, iar pe blogul La Rotundu am pus aproape 3.000 de postări.) Deocamdată am alte priorități.

6. Dănuț Mănăstireanu (precum Marius Cruceru și alții) exagerează semnificația unor concepte care sînt importante pentru el, dar mai puțin pentru mine, mai ales dacă e vorba de anumite contexte.

Nu consider că m-am făcut vinovat de cele 5 chestiuni pe care le amintește Dănuț Mănăstireanu.

Publicitate

Timișoara – Conferința “Building the Church for the 21st Century: (Re)Defining the Theological Task of Our Generation”

Centrul Areopagus, 30 septembrie – 3 octombrie 2010

http://areopagus.ro

Declarația zilei – 30 septembrie 2010

Cristian Voiculescu despre Facebook: „Dacă postezi informații ”selectate” despre tine, nu îți vei construi o alta imagine, ci paradoxal, imaginea ta adevărată. După o vreme oamenii (fie ei și cei de pe rețelele sociale) te vor ”cunoaște” drept un farseur, un poseur sau, după caz, un om autentic indiferent de situație. Dar asta ține de tine, nu de rețelele sociale.”

Iosif Țon – 76 de ani

Astăzi Iosif Țon a împlinit 76 de ani.

La mulți ani!

Informații despre Iosif Țon, fotografii și înregistrări video se găsesc pe blogul administrat de Emanuel Răduț:

http://iosifton.blogspot.com

Clarificări (4)

Pe site-ul Evenimentul zilei apar comentarii (25-29 septembrie 2010) semnate Alin Cristea la articolul „Penticostalii îşi arată fraţii colaboratori” din 9 septembrie 2010.

Comentariile respective nu îmi aparțin.

Cei care îmi cunosc cît de cît stilul de comentariu pot să recunoască o încercare nereușită de a mi se atribui afirmații care nu îmi aparțin.

Facebook: Ce naiba…

Twitter evanghelic (22)

Rick Warren: „God looks at a church’s SENDING capacity,NOT seating capacity:How many are mobilized for mission?”- Purpose Driven Church (29 septembrie 2010)

Tony Greene Passes Away

By the early 1980s, Tony and his siblings were singing Southern Gospel music professionally as The Greenes, garnering several No. 1 songs and appearing on the nations leading concerts.

www.southerngospel.com

SBRO: Oferta săptămînii 29 septembrie – 4 octombrie 2010

Societatea Biblică din România

“Cazul” Alin Cristea – 4

Articolul lui Dănuț Mănăstireanu a fost publicat de autor pe blogul Persona în 12 septembrie 2009.

La final voi face cîteva comentarii.

Toxicitatea blogosferei evanghelice

Criticii lui Alin Cristea se declara oripilati de tupeul acestuia de se confrunta public cu personalitati ale lumii evanghelice, precum Daniel Branzai si Marius Cruceru. Ca unul care-i cunoaste foarte bine pe amindoi, eu unul nu le-as plinge de mila. Nu cred ca sunt atit de neajutorati incit sa aiba nevoie a le sari in ajutor „surorile” binevoitoare. Va asigur ca sunt capabili sa se apare si singuri. Iar daca n-au facut-o, cine stie, poate ca au ei motivele lor. N-ar fi mai bine sa-i intrebati pe ei decit sa presupuneti si sa va adunati pacate in mod inutil?

Pe de alta parte, cine crede ca Daniel si Marius sunt delicate domnisoare de pension, se inseala amarnic. Cei care le frecventeaza blogurile stiu bine ca pot fi, si unul si altul, extrem de abrazivi, si la fel de „colorati” in limbaj ca Alin, daca asa gasesc cu cale. Dar ceea ce-i deranjeaza pe critici la Alin, pare sa nu-i deranjeze deloc la cei doi (desi, trebuie sa recunosc, la “culoare” Alin ii “bate” pe amindoi), ca sa nu mai vorbim de altii.

Nu ma indoiesc de faptul ca criticii lui Alin sunt animati de cele mai bune intentii fata de el (desi, asa cum bine stim, „drumul spre iad e pavat cu intentii bune”). Dar daca tot au pornit sa „pliveasca” ogorul bloggeristic atunci cred ca au gresit adresa, incepind cu bogurile acestuia.

Spatiul virtual evanghelic este bintuit de la inceputurile sale de tot felul de extremisme si de patologii, mai mult sau mai putin psihanalizabile. Exista bloguri evanghelice cu adevarat toxice si periculoase, care cultiva ura si otravesc spiritul si asa suficient de tulburat al evanghelicului roman. Acestea insa nu par sa deranjeze nicicum pe cei porniti sa asaneze blogurile lui Alin. Ma intreb mereu, de ce oare?

„Vindecatori” care au urgenta nevoie de vindecare; „lideri” pe care nu-i urmeaza nimeni; femei isterice, sau doar frustrate, din cele mai diverse pricini; batrini care au imbatrinit degeaba; turnatori si colaborationisti transformati peste noapte in vajnici luptatori anticomunisti; „lucratori” fara lucrare; tineri talibani resentimentari, dornici de singe; diletanti notorii, erijati in experti in istorie; clerici deprimati ca nu le mai asculta nimeni bazaconiile; fosti disidenti esuati in resentiment si amaraciune; manipulatori patentati, care se autodeclara salvatorii „ortodoxiei” evanghelice; lichele talentate si lipsite de scrupule, numai bune pentru a-i prosti pe naivi si creduli; toata aceasta stranie „fauna” bintuie padurile spatiului virtual al evanghelicilor romani.

Nu este nevoie sa ma „murdaresc” umblind prin aceste mizerii, pentru a oferi mostre „din putul gindirii” acestor personaje cu adevarat toxice pentru mediul evanghelic romanesc. Sunt sigur ca ii cunoasteti si dvs foarte bine. Dar taceti, din lasitate sau din pura complicitate.

In mod straniu, desi nu am nici un motiv a ma indoi de sinceritatea lor, nici pe domnul Pope, nici pe doamna Botan nu pare sa-i deranjeze cu ceva revarsarea de otrava de pe aceste veritabile latrine virtuale. Pe ei Alin Cristea ii deranjeaza, cu licentele lui de limbaj si disputele lui zgomotoase. N-ar trebui oare sa asteptam de la niste crestini maturi mai multa obiectivitate si masura?

Am fost sigur ca titlul lui Alin, reclamat de domnul Pope, va stirni animozitati. Si pina la un punct sunt de acord cu critica adusa. Nu cred ca acest gen de licenta de limbaj se potriveste cu ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie blogul Romania Evanghelica. Acodul meu cu domnul Pope se opreste insa aici. Ceea ce contine mai departe acel post al domnului Pope este de fapt un soi de „character assassination”, mai degraba decit o mustrare frateasca, absolut binemeritata.

Nu sunt un vizitator asiduu al blogurilor domnului Pope sau al doamnei Botan. Desi apreciez destule lucruri acolo, sunt prea multe lucrurile care ne despart ca sa avem suficiente de impartit, dar cele citeva vizite pe care le-am facut in „casele” lor virtuale nu mi-au lasat nicidecum impresia ca am de-a face cu niste oaze irenice de seninatate. Dimpotriva, din ambele razbate adeseori o violenta surda impotriva a tot ce ceea ce este altfel decit ei, chiar daca aceasta este asezonata din belsug cu „siropul” pietist indispensabil evanghelicului roman clasic.

De data aceasta, intentionat sau din greseala, violenta a biruit siropul si a iesit masiv la suprafata. Aceasta insa, cred eu, nu este un accident, ci mai degraba virful unui aisberg ale carui adincimi abisale ramin nesondate.

Pe de alta parte, mediul evanghelic romanesc, ca si cel de aiurea, este dominat de un soi de pudibonderie alergica la orice fel de asperitati de limbaj. Pentru gustul presupus „taiat imprejur” al evanghelicului roman, expresii cristice de genul „pui de napirci” si „morminte varuite”, sau cele pauline de genul „scrijeleasca-se” (literal, „emasculeze-se”) sunt mult prea greu de inghitit.

Aceste evidente licente limbaj, ca si ironiile, mai mult sau mai putin voalate din discursurile lui Isus, au rolul de a colora limbajul si de a mari impactul discursului asupra ascultatorilor. Aceasta intr-o lume normala. Evanghelicii romani traiesc insa, cel mai adesea, intr-o lume iluzorie, artificiala, care are prea putin contact cu realitatea. Tocmai de aceea, exagerari precum cele ale lui Alin Cristea in postul mult-incriminat, au mai degraba rolul de a ne aduce cu picioarele pe pamint. Chiar cu riscul de a ne izbi de el.

Multi dintre noi am ris, cu inteles, atunci cind Petre Tutea a folosit expresia extrem de plastica, chiar daca cam grosiera, „eu ma screm, si lui ii vine”. Si chiar daca unele urechi mai sensibile s-au simtit lezate, cu siguranta ca acele persoane nu vor uita niciodata ceea ce a vrut sa spuna pitorescul personaj prin aceste cuvinte. Citi oameni intregi la minte vor refuza oare sa-l citeasca pe Tutea din pricina repetatelor lui expresii licentioase? Eu nu cunosc niciunul.

De asemenea, citi dintre noi stiu ca marele CS Lewis, autorul atit de citit si apreciat de evanghelici, chiar daca el insusi nu era evanghelic (!), mai scapa din cind in cind cite o „vorba de duh” (if you know what I mean!)? Nu cunosc nici un om inteligent si normal care sa fi refuzat a-l citi pe CS Lewis din pricina aceestei slabiciuni omenesti. Cine vrea, va pricepe ce am vrut sa spun. Celorlalti le doresc sa fie sanatosi.

Inchei spunind ca, dupa parerea mea, prezenta evanghelicilor in spatiul virtual, pe care am incurajat-o in mod constant de la inceputurile ei, este un mare cistig si, deocamdata, singura piedica eficienta impotriva manifestarii spiritului autocratic si secretomaniac ce domina pe liderii lumii evanghelice romanesti in perioada postcomunista. Datorita caracterului absolut deschis si democratic al internetului, liderii nostri nu-si mai pot face mendrele in conclavurile lor ultrasecrete, fara a le fi data pe fata micimea. Internetul este, din pacate, cel putin deocamdata, singura expresie a societatii civile in mediul nostru.

De aceea, sunt gata sa suport o vreme (chiar daca nu fara a taxa) anumite excese, mai ales lui Alin Cristea, care a jucat un rol absolut esential in conturarea unei prezente evanghelice consistente in spatiul virtual. In rest, suntem cu totii oameni, cu calitati si slabiciuni, si avem cu totii nevoie de harul lui Dumnezeu. De aceea spun, din nou, Dumnezeu cu mila!

Comentarii

1. „Criticii lui Alin Cristea se declara oripilati de tupeul acestuia de se confrunta public cu personalitati ale lumii evanghelice, precum Daniel Branzai si Marius Cruceru.”

Deși această frază PARE una simplă, vă asigur că aș putea să scriu pagini întregi despre chestiunile pe care le conține.

În primul rînd, deși este specificat numele meu, această frază nu se focalizează asupra „cazului Alin Cristea”, fapt care se poate observa ușor în felul din care se desfășoară în continuare discursul livresc. Dănuț Mănăstireanu a folosit pretextul prezenței mele publice pentru a mai apăsa încă o dată pe pedala ironiei la adresa evanghelicilor, avînd plîngeri în bună parte legitime.

În al doilea rînd, expresia „criticii lui Alin Cristea” este, pentru cititorul neavizat, o expresie ambiguă. Pare a indica un grup de critici, nu unul-doi, cum, de fapt, sînt specificați și în acest episod, ca și în primul, Doru Pope și Rodica Boțan, amîndoi prea puțin reprezentativi pentru blogosfera evanghelică, dar, într-adevăr, reprezentativi pentru modul în care sînt „criticii lui Alin Cristea”. De la momentul scrierii articolelor, acum un an, numărul criticilor (care se exprimă public) a crescut. Iar eu nu am de gînd să fac eforturi pentru a reduce numărul lor.

În al treilea rînd, cuvîntul „confruntă” (într-un context prea vag conturat) induce o idee greșită, larg răspîndită, și anume conflictul Marius Cruceru – Alin Cristea (despre alte conflict în care sînt implicat nu se discută de obicei), accentul fiind pus pe CONFRUNTAREA dintre două persoane publice, ceea ce este o imagine deformată a chestiunii.

Ca și jurnalist și blogger, eu sînt implicat pe un alt palier public decît este implicat Marius Cruceru. Eu nu sînt un corespondent polemic al decanului Marius Cruceru, nu sînt un polemist în vreo dezbatere cu conferențiarul universitar Marius Cruceru, nu sînt un vreun coleg critic din breasla pastorilor sau vreun competitor pentru funcțiile de conducere din Comunitatea sau Uniunea Baptistă. Cum ar zice, dizgrațios, Marius Cruceru, nu facem parte din aceeași lume.

Eu sînt un jurnalist și blogger care scriu despre fenomenele din mediul evanghelic. E adevărat că în multiplele conexiuni publice ale celor două persoane – Marius Cruceru și Alin Cristea – au interferat și chestiuni mai mult sau mai puțin personale. E adevărat, iarăși, că eu am folosit această imagine conflictuală despre noi doi pentru desfășurarea unor campanii publice care vizează grupul de interese Emanuel. Dar este o greșeală larg răspîndită în mediul evanghelic acest clișeu în care Alin Cristea este văzut în opoziție cu Marius Cruceru. Anumite gesturi ale mele arată clar că nu m-am situat, din diverse motive, ÎNTOTDEAUNA antagonic. Nu cunosc vreo poziție exprimată public față de acest clișeu care să ia în discuție diverse aspecte și să fie prezentată în mod nuanțat.

Dănuț Mănăstireanu nu și-a propus să scrie despre așa ceva. Dar seria sa de articole este înrădăcinată într-un astfel de context, în care nu Marius Cruceru e „cazul”, ci… Alin Cristea!

Or, din punct de vedere jurnalistic, persoana publică Marius Cruceru e „cazul”, nu… jurnalistul!

Dacă ar fi scris un jurnalist orădean laic despre chestiunile PUBLICE din blogosfera evanghelică, s-ar mai fi poziționat antagonic Marius Cruceru față de jurnalist? Cu siguranță NU în modul în care se poziționează față de mine.

Aici ajungem la o chestiune importantă din mediul evanghelic, și anume lipsa apetenței pentru dezbatere, dar persistența reflexului OBSESIV pentru conflict direct exprimat (Internetul oferind posibilități uriașe în acest sens). Acesta este un aspect evident și în societatea românească, astfel, dacă președintele statului face anumite gesturi, sînt puțini cei care reușesc să își exprime critic opinia față de gesturile unui om fără a implica INSTITUȚIA președinției, sau invers, dacă critică instituția, să facă distincția între instituție și persoana care reprezintă instituția. Pe scurt, e vorba de clivajul Persoană / Personaj.

În ceea ce privește modul în care este privit conflictul Marius Cruceru – Alin Cristea (care există, dar într-un context mult mai amplu decît îl văd „criticii” mei), mai subliniez încă o dată că Marius Cruceru deține anumite funcții, fiind reprezentantul unor instituții. Pe cînd Alin Cristea nu reprezintă pe nimeni, decît, eventual, într-un mod cu totul diferit decît cel instituțional, dar asta e deja o altă discuție.

Cuvîntul „confruntă” ar trebui să mi se aplice într-un mod care să NU implice vreun conflict, ci să exprime activitatea unui jurnalist sau blogger.

În al patrulea rînd, menționarea celor doi, Marius Cruceru și Daniel Brânzei, poate induce o idee greșită cititorului neavizat (dar Dănuț Mănăstireanu, nu-i așa?, nu scrie pentru cititorul neavizat): că aș avea vreun conflict cu Daniel Brânzei precum am cu Marius Cruceru. Dacă Daniel Brânzei are vreun conflict cu mine (de la data scrierii articolelor nu-mi amintesc să fi afișat, în spațiile publice pe care le administrează, informații de interes general pentru cititori pe care i le-am trimis), acesta este de o altă factură și de o altă dimensiune decît cel cu Marius Cruceru. Dacă vom citi cu atenție fraza în discuție, vom vedea însă că Dănuț Mănăstireanu nu se referă doar la cei doi, ci îi dă exemplu referindu-se la „personalități ale lumii evanghelice”. Nu despre aceste personalități trebuie să scrie un jurnalist și un blogger?

Problema mediului evanghelic românesc este că nu este obișnuit cu ideea jurnalismului independent, care informează și dezbate. Blogosfera evanghelică e plină de opioniomani, fapt care face treaba jurnalistului și mai grea. Cu atît mai mult se complică chestiunea cînd jurnalistul e… Alin Cristea. Un „caz”!

2. În centrul episodului 4 stă de fapt un consistent paragraf scris cu vervă, în care autorul deplînge situațiunea din blogosfera evanghelică: „vindecători”, femei isterice, turnători, tineri talibani resentimentari, diletanți notorii, clerici deprimați, licehele talentate.

Probabil e cel mai literar pasaj din seria de episoade de acum un an, însă, dacă ne păstrăm luciditatea, putem observa că păcătuiește printr-o hiperbolizare care ne ispitește să ne exhibăm nemulțumirile față de mediul evanghelic într-o măsură mult prea mare.

3. În cele din urmă, hiperbolizarea își are însă rostul dacă reușim să păstrăm direcția argumentului discursiv: Dănuț Mănăstireanu folosește această comparație pentru a sublinia faptul că, dacă e necesară exprimarea unei poziții critice față de mizeriile din blogosfera evanghelică, atunci mai întîi ar trebui sancționate aceste personaje (hiperbolizate) și apoi blogurile lui Alin Cristea.

4. De reținut: „Evanghelicii romani traiesc insa, cel mai adesea, intr-o lume iluzorie, artificiala, care are prea putin contact cu realitatea. Tocmai de aceea, exagerari precum cele ale lui Alin Cristea in postul mult-incriminat, au mai degraba rolul de a ne aduce cu picioarele pe pamint. Chiar cu riscul de a ne izbi de el.”

Aici se poate regăsi unul dintre motivele pentru care am folosit, mai ales anul acesta, exprimări mai dure. Din păcate, opiniomanii și comentatorii de serviciu au prea puțin interes în a analiza cu seriozitate aspecte ale activității mele publice. Sau ale altora.

5. Dănuț Mănăstireanu mai face o remarcă pe care ar trebui să o luăm în considerare: „Internetul este, din păcate, cel puțin deocamdată, singura expresie a societății civile în mediul nostru.”

Dacă așa stau lucrurile, atunci înseamnă că parametrul pe care eu îl am în vedere de 8 ani – vizibilitatea evanghelicilor pe Internet – este inspirat stabilit și trebuie să continui pe direcția de pînă acum (mă refer la strategia, obiectivele și procedeele mele din acești 8 ani).

De fapt, Dănuț Mănăstireanu îmi recunoaște, în final, „un rol absolut esențial în conturarea unei prezențe evanghelice consistente în spațiul virtual”.

Încă o dată, mă-ntreb, atunci, cum de poate Marius Cruceru scrie astfel de tîmpenii la adresa mea:

“Ai cumva vreo contribuție care poate fi considerată publică? Anunță-ne cînd te hotărăști să spui ceva în public!”

Despre „Răscumpărarea memoriei” la Radio Cireșarii

Marți, 28 septembrie 2010 (și în reluare sîmbătă, 2 octombrie, la ora 15.10), emisiunea „Felinarul cu fluturi” va avea ca temă cartea „Răscumpărarea memoriei”, de Vasilică Croitor.

www.radiociresarii.ro

Kevin Shrum: What Evangelism is Not

1. Evangelism is not denominational renewal, reconstruction or even de-construction.
2. Evangelism is not inviting people to church or an evangelistic event.
3. Evangelism is not imposing our will or beliefs on another person.
4. Evangelism is not personal testimony. A personal testimony does not save a sinner. The gospel does.
5. Evangelism is not social work/justice or political involvement.
6. Evangelism is not doing apologetics in order to win an argument.
7. Evangelism is not the results of evangelism.
8. Evangelism is not church planting.

The Christian Post

Petiție de sprijin a inițiativei Comunității Regionale Penticostale Constanța

http://www.petitieonline.ro/petitie/o_noua_rezolutia_a_crpr-p66407048.html

Mark Earley: This is My Father’s Digital World

„If we and our children are going to use digital technologies wisely and morally, it will be because we make an intentional effort to apply our Christian worldview to technology.

And the video “God’s Technology” is a great place to start. Visit BreakPoint.org and we’ll tell you how you can get the video and other resources to protect your kids online.”

The Christian Post

Top Posts – 27 septembrie 2010

27 septembrie 2010, 09.10

Poze de la Jubileul de 20 de ani al Bisericii Isus Salvatorul din Chișinău

Pe Facebook, la Andrei Vasilita, albumul Seceris 2010 – Jubileu 1a zi:

http://www.facebook.com/#!/album.php?aid=199825&id=554227083

Declarația zilei – 26 septembrie 2010

„Vorbirea corectă a limbii române nu poate face obiectul vreunei negocieri.” – Emanuel Conțac

Apus – 26 septembrie 2010

Ofertă de excepție la Editura Făclia

www.faclia.ro

Emil Bartoș – 53 de ani

Astăzi Emil Bartoș a împlinit 53 de ani.

La mulți ani!

Ciprian Mihali: Pasiunile mediocrității

„Mai mult decît toate, lumea virtuală, blogosfera îndeosebi, ne-a dat tuturor şansa să dăm glas mediocrităţii. Nu s-a inventat de curînd mediocritatea, să fie limpede, ea este veche de cînd modernitatea, dacă nu de cînd lumea. Dar abia blogosfera îngăduie această „promiscuitate semiotică” (mulţumesc Cătălin Sturza!) în care, în fine, sîntem eliberaţi de tirania culturii cel puţin humboldtiene, care ne obliga să citim mai mult decît să scriem: şi mai ales, ne obliga să ştim să scriem.”

ciprianmihali.blogspot.com

2 bloguri în Top 3 WP (25.09.2010)

25 septembrie 2010, 19.45

În paranteză: poziţia în Top ZeList (59.001 bloguri româneşti)

2. rascumparareamemoriei (225)
3. mariuscruceru.ro (235)

Când spre Tine îmi ridic privirea

„When I look into Your holiness”

Muzica si text: Wayne și Cathy Perrin

Adaptare text: Carmen Gavril (Jubilate Nr. 71)

Copyright 1981 Integrity’s Hosanna! Music / Administrat de Sovereign Music

Timișoara: Grupul Harul la Biserica Baptistă Eclesia

Duminică 26 septembrie 2010

www.eclesia-tm.ro

Sacramento, California: Botez la Biserica Penticostală Română Emanuel

Duminică, 26 septembrie 2010, ora 09.00.

Va predica Petru Lascău.

http://emanuel-church.com

Răscumpărarea memoriei (25)

Răscumpărarea memoriei. Cultul penticostal în perioada comunistă – Vasilică Croitor, Succeed Publishing, Medgidia, 2010, 437 p.

“Faptul că zelul și credincioșia eroilor au fost ignorate în mare măsură în cei douăzeci de ani care au trecut de la Revoluție este de necrezut prentru credincioșii din Vest. Ei s-au rugat în anii comunismului pentru România, au susținut Biserica pe toate căile, și de aceea au dat năvală în bisericile din România după Revoluție, sărbătorind alături de noi libertatea pe care am primit-o. Ei își doresc acum să cunoască modul în care Dumnezeu a fost proslăvit prin suferințele credincioșilor.

Misiunea de a recupera aceste mărturii nu mai trebuie să fie amânată. Responsabilitatea generației prezente este să grăbească acest proces, pentru ca exemplul acestor eroi să însuflețească generațiile următoare în lupta pentru păstrarea credinței.” (p. 298)

Tolba cu tîmpenii (000018)

„Nu știu dacă poate fi cineva captivat de ceva ATÂT DE PLICTISITOR ca face-book-ul!” – Comentariu Lora pe mariuscruceru.ro

Facebook Evanghelic – 25 septembrie 2010

Apar link-uri acolo unde am găsit precizată adresa contului.

Bisericata Romania – 4.620 Prieteni
Alin Si Emima Timofte – 4.500
Peniel Romania – 4.014
Tanar Crestin – 3.378
Elim Bruxelles – 2.950
Trupa Vitamina C – 2.754
Chris Muraru – 2.728
Daniel Bujenita – 2.723
Dragan Ionel Emil – 2.606
Alex Vlad – 2.513
Fundatia Ciresarii – 2.395
Trupa Decean – 2.497
Alin Cristea – 2.200
Marius Cruceru – 2.096
Biserica Familiei – 2.060
Site-uri Crestine Evanghelice – 2.028

Vezi lista cu peste 100 de evanghelici și instituții pe pagina: Facebook Evanghelic

Al Mohler: Man Up or Man Down? Newsweek Redefines Masculinity

„Men must be encouraged and expected to be both faithful fathers and faithful husbands. Otherwise, any society is in big trouble.”

The Christian Post