Răscumpărarea memoriei (3)

Răscumpărarea memoriei. Cultul penticostal în perioada comunistă – Vasilică Croitor, Succeed Publishing, Medgidia, 2010, 437 p.

“Ceea ce diferențiază Cultul Penticostal din România de celelalte Biserici evanghelice este tocmai amploarea pe care a luat-o Biserica subterană, acea comunitate informală a credincioșilor cu adevărat dedicați adevărului. Oameni nemulțumiți de reglementările impuse de Stat au fost în toate cultele neoprotestante, iar în cazul altor culte se poate spune că au fost indiscutabil mai mulți lideri curajoși care s-au opus abuzurilor comuniste. Însă în mediul penticostal, un mediu al carismelor și al libertății Duhului, în care credinciosul era învățat să-și exercite darurile spirituale ca pe o necesitate a slujirii sale, Biserica subterană a devenit o realitate mai eficientă pentru perpetuarea valorilor spirituale. Grupurile de casă ilegale s-au mobilizat fără inițiativa vreunui lider și au devenit motorul supraviețuirii și chiar al creșterii Bisericii. A fost pur și simplu o mișcare a Duhului care nu avea lideri, deci nu putea fi manipulată prin intermediul liderilor cunoscuți. Biserica subterană nu avea un centru de comandă și acesta era un avantaj imens în contextul persecuției. Meritul pentru creșterea Bisericii revine în primul rând credincioșilor. Biserica a crescut în ciuda compromisului liderilor ei, nu datorită lor.

Biserica subterană și-a îndeplinit însă cu succes menirea, funcționând pe un tipar nou-testamentar: grupe de case, evanghelizare de la om la om, puterea credinței, preoția tuturor credincioșilor etc. Sub călăuzirea Duhului, credincioșii simpli au intuit mai bine calea supraviețuirii decât le indicau cei care ar fi trebuit să fie în fruntea mișcării de rezistență spirituale.” (p. 272)

Publicitate