Răscumpărarea memoriei (12)

Răscumpărarea memoriei. Cultul penticostal în perioada comunistă – Vasilică Croitor, Succeed Publishing, Medgidia, 2010, 437 p.

“Caracteristica definitorie a mișcării penticostale în raport cu celelalte grupări creștine a fost credința în manifestarea darurilor Duhului Sfânt, în urma primirii botezului cu Duhul Sfânt. În timp ce Bisericile născute din Reformă au căutat să restaureze doctrina Bisericii noutestamentare, penticostalismul a fost, prin excelență, o mișcare de revigorare a trăirii și a practicii Bisericii Primare. De aceea penticostalismul românesc primar nu a excelat prin structura instituțională ori prin formele organizatorice foarte riguros definite, ci prin dorința de a reînvia carismele Bisericii Primare. Accentul a fost pus pe practicarea carismelor, ceea ce încuraja o atmosferă exuberantă, ieșită din tiparele tuturor bisericilor vremii. Rugăciunea în comun, stăruințele după botezul cu Duhul Sfânt, rugăciunile pentru bolnavi, prorociile și tălmăcirea limbilor, visele și vedeniile plasau Biserica Penticostală într-un registru diferit de Bisericile tradiționale, și chiar de Bisericile neoprotestante. Aceste manifestări erau privite cu suspiciune de către necredincioși, tot astfel cum fusese întâmpinat și fenomenul de la Rusalii, însă ele erau nelipsite în Bisericile penticostale din deceniul al patrulea. […]

La nivelul credincioșilor simpli, strategiile Departamentului Cultelor erau din start dejucate, fiindcă experiențele cu Dumnezeu îi fortificau din punct de vedere spiritual pe credincioși. Imixtiunea Statului în viața celorlalte culte se putea realiza ceva mai ușor, în lipsa acestor elemente “mistice”, cât timp ele depindeau mai mult de o liturghie, de programe sau de doctrine asupra cărora autoritățile puteau interveni (4). La penticostali, după cum se exprima mai caraghios un împuternicit, tipicul nu prea era tipic…

la acest cult tipicul unei slujbe este foarte diversificat și nici nu se poate vorbi de un tipic (sic!). (5)

Nu trebuie trecută cu vederea, însă, o slăbiciune derivată din atuurile de mai sus – lipsa unui sistem teologic. În afară de experiența botezului cu Duhul Sfânt, Bisericile Penticostale nu aveau o doctrină bine articulată, fiind o mișcare care s-a dezvoltat în jurul experienței și nu al teologiei. Abia în partea a doua a secolului al XX-lea penticostalii din Apus și-au dezvoltat sistemul teologic propriu, dar emetizarea granițelor în perioada comunistă a limitat contactul cu străinătatea și a împiedicat influențarea Bisericii. Pe această slăbiciune vor construi mai târziu comuniștii, oferind ei înșiși o structură care să servească intereselor lor.

(4) Și în cazul altor culte au existat particularități care au făcut dificil controlul Statului: creștinii după Evanghelie, neavând păstori care să fie ispitiți la colaborare, ci doar prezbiteri, au constituit iarăși o grupare dificil de înregimentat. În cazul cultelor care aveau păstori sau preoți, Statul avea grijă să îi atragă pe aceștia la colaborare, iar prin ei să controleze întreaga comunitate.

(5) ASSC, 1973, dosar 11, vol. 10, fila 3.

(6) Un sistem teologic bine formulat nu există oficial nici astăzi la neoprotestanții români. Deși mărturisirile de credință au o doctrină articulată, nu abordează în mod profund marile probleme teologice și nu adoptă o orientare clară.” (p. 21-22, 23)

Anunțuri

Un răspuns to “Răscumpărarea memoriei (12)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: