Marius Cruceru despre Iosif Țon și Timotei Pop

Despre conflictul despre Iosif Țon și Timotei Pop se poate citi aici:

O disputa din care castigam noi
Țonisme
Timotei Pop: Scurtă lămurire despre conflictul cu Iosif Țon

Iată o secvență conversațională de pe blogul lui Marius Cruceru, din 14-16 septembrie 2010, la articolul “Un text scos din context….:

Marius Cruceru:

„draga Agnusstick, citeşte şi Întoarcerea din Oglindă şi ultima mea carte. Pomenesc cuvîntul periculos, cartoful fierbinte MISTICISM şi la metodă şi în alte contexte.
Părerea mea este că ambii dezbatători au înţeles greşit chestiunea.
Cum să ai un rezultat corect cînd pui greşit problema?”

Agnusstick:

„Care ambii dezbătători?
Cartoful nu era la început aşa de fierbinte, deşi e cam acelaşi de pe vremea lui Melchisedec. În Scriptură Domnul vorbeşte uneori şi cu cine nu te aştepţi şi răspunde când vrea şi cui vrea. E important să nu ajungem la Endor când avem neapărată nevoie de răspuns imediat. Dar nevoia în sine nu mi se pare condamnabilă, decât dacă nu conţine nici urmă de sete de Dumnezeu.”

Marius Cruceru:

„care ambii? Timotei Pop şi Iosif Ton.”

Agnusstick:

„Dar unde e pusă corect problema? (N-am apucat să citesc cărţile tale.) Şi care chestiune a fost înţeleasă greşit — întreb pentru că sunt “o grămezime” de probleme încă din definiţiile termenului “misticism” (cineva, nu DEX-ul, identifica nu mai puţin de 26). Deja aici s-a ajuns de la teosis la glosolalie şi de la cursuri ţoniene la rugăciunea inimii. E suficient să confirmi bibliografia, dacă nu vrei să continui discuţia. Oricum, o dezbatere are sens dacă presupoziţiile participanţilor permit un teren comun de luptă sau manevră şi un minim de toleranţă reciprocă. Nu mi se pare a fi cazul celor doi, deocamdată. De aceea speram să ne readuci tu din gâlceavă în dezbatere — dacă eşti tolerant la devieri de la subiectul articolelor spre cartofi fierbinţi, desigur.”

Marius Cruceru:

„1. I.T. cînd şi-a scris cartea nu şi-a făcut corect tema de casă ca să clarifice ce înţelege prin termeni ca misticism. N-a catadicsit să controleze surse de niciun fel în această privinţă. Improvizaţie în toată regula.

2. T.P. cînd a scris împotriva lui I.T. în aparenţă a scris cu hărnicie, a făcut-o “inginereşte”, de pe wikipedia şi din sursele cele mai proaste fără să înţeleagă fondul problemei, fără o minimă educaţie filozofică şi teologică a scris o carte care ţine şi de filozofie şi de teologie.

Amîndoi au greşit la nivel de metodă, ceea ce le descalifică discursul şi unuia şi altuia.
Cei doi vorbesc două limbi complet diferite, dar inventate de ei înşişi.
Avem două cărţi groase, dar greşit scrise. Păcat.
Asta chiar enu merită o dezbater şi compromiterea termenului “misticism” nici într-o direcţie nici în cealaltă.”

Voi face cîteva comentarii despre chestiunile menționate de Marius Cruceru (nu despre cărțile care au generat contextul conversațional).

Marius Cruceru NU amintește că ar fi citit cele două cărți despre care scrie:

„Avem două cărți groase, dar greșit scrise.”

De remarcat atitudinea superioară pe care o adoptă Marius Cruceru – mă refer nu doar la faptul că amendează public două cărți despre care nu ne spune dacă le-a citit / răsfoit, ci și la faptul că exprimă public o opinie stupidă: „Nu merită o dezbatere.”

Te și întrebi: Oare CÎND consideră Marius Cruceru, decanul Facultății de teologie de la Universitatea Emanuel din Oradea că merită ceva o dezbatere?

Cînd e vorba de conducerea Uniunii Baptiste? De Universitatea Emanuel? De Pigmei și Uriași? De metafore rotundo-pătrățoase?

Deunăzi și-a mai exprimat lipsa de interes pentru o altă carte… groasă: Răscumpărarea memoriei.

“N-am citit-o şi s-ar putea să nu o citesc. Îmi amărăsc sufletul degeaba… sau o voi citi după ce va trece valul. […] Toată aprecierea pentru munca lui Vasilică Croitor şi felicitări! Nu ştiu cartea, dar felicit demersul.”

Măcar despre asta știm că nu a citit-o…

S-ar putea ca Marius Cruceru să aibă dreptate în ceea ce privește cele două cărți, una semnată de Iosif Țon, iar cealaltă de Timotei Pop, însă nu ne pune la dispoziție decît cunoscutul său cinism (care, în ultimii ani, se dovedește a fi, în bună parte, moștenit de la Dănuț Mănăstireanu) și un sec punct de vedere al unui… buric al pămîntului: „Nu ştiu cartea, dar felicit demersul.”

Măcar Dănuț Mănăstireanu ne-a aruncat o fărămitură:

„Eu fac distinctie intre mistica si misticism.”

Faptul că Marius Cruceru NU abordează teologic (sau măcar literar) subiecte de interes public are de a face cu cîțiva parametri conform cărora funcționează prezența sa publică pe Internet (observați cel puțin și activitatea sa pseudopolemică pe Facebook).

Unul dintre acești parametri are de a face cu concepția sa, exprimată cu altă ocazie, că blogul doară nu e eseu!

Cu alte cuvinte, ar există o responsabilitate redusă pentru afirmațiile de pe blog, față de afirmațiile dintr-eseu teologic.

Această chestiune devine una foarte importantă pentru blogosfera evanghelică și ar merita multă dezbatere și nuanțarea aspectelor pe care le presupune. Ceea ce nu e scopul acestui articol.

Jocul ludic al Pătrățosului constă însă în mișcarea dintr-o parte în alta a balanței formată din brațele DILETANTISM / amatorism și PROFESIONALISM / competență.

Bunăoară, iată ce scrie despre pleonasm:

„PLEONÁSM, pleonasme, s. n. Eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcții, propoziții etc. cu același înțeles. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléonasme.

Pentru cei care au studiat literatura antică și au citit cu adevărat Platon și Aristotel (nu doar pomenindu-i în conferințe publice în stilul actorilor deveniți teologi peste noapte, fără o frecventare consistentă) precum și alte texte cum ar fi Cicero, Caesar cu ale lui rapoarte de război cu galii, poezie grecească și latinească, poate chiar Noul Testament; pentru aceia este foarte clar că pleonasmul nu era considerată o eroare, dimpotrivă, era una dintre figurile de stil foarte folosite pentru nuanțare. Și cultura iudaică folosea paralelismul pleonastic. Deci…. eroare? De ce eroare de exprimare?”

Așadar, aici e vorba de o categorie foarte îngustă de oameni: cei care citesc în greacă (și latină)…

În numeroase alte ocazii (și mă refer și la lista de discuții Masa Rotundă inițiată acum cîțiva ani de Iosif Țon), Marius Cruceru face apel la profesionalism.

În alte numeroase ocazii, același Marius Cruceru face apel la… diletantism.

Nu este rostul acestui articol să detaliez această chestiune.

Din perspectiva monitorizării, de mai mulți ani, a prezenței publice a lui Marius Cruceru în spațiul public pe Internet, acum vreau doar să atrag atenția asupra acestui joc pendulatoriu pătrățos, pe care l-am remarcat în numeroase rînduri.

UNEORI jocul acesta e periculos. Pentru circulația ideilor.

Și contraproductiv: ne face să pierdem timp și energie cu contabilizarea aparițiilor publice ale Pătrățosului, uneori jenante de-a binelea, și interpretarea lor.

Dacă ne referim la chestiunea PROFESIONALISMULUI / competenței, atunci voi aminti din nou MARILE STUPORI ale mele că Facultatea de Teologie de la Universitatea Emanuel NU este condusă de vreun teolog, ci de un doctor în litere, iar înaintea lui a fost condusă de către… un doctor în muzică. În condițiile în care există peste 50 de evanghelici români cu doctorat în teologie!

Despre această chestiune am scris aici acum 2 ani: PROTEST

Zilele acestea remarcam public faptul că ‘teologii’ de la Universitatea Emanuel (și, adaug acum, de la Institutul Teologic Baptist de la București) nu abordează chestiunile de interes public: pelagianismul (erezie de care a fost acuzat Iosif Țon anul acesta), misticismul (altă acuzație apărută la adresa lui Iosif Țon), mișcarea de rugăciune a Străjerilor – la adresa căreia Marius Cruceru are cuvinte inimaginabil de iresponsabile:

„Un grup de stăruinţă şi rugăciune cu apucături dintre cele mai ciudate. Greu de descris din motive de timp, unele, din motive de pudoare altele. […] Păi, Lavinia, te poţi vindeca de „duhul de impotenţă” (scuze, oare de ce nu sînt vindecări şi de duhul de menopauză), iar femeile sterpe sînt declarate însărcinate pe moment, prin credinţă plus alte comedii de genul asta. Dacă vrei astfel d…e spectacole în care se strigă de cîteva sute de ori sînge, sînge, sînge … etc. atunci acolo este locul potrivit.” (Facebook, 15 septembrie 2010)

Din păcate, acești ‘teologi’ au gîndire ideologică și acționează… politic!

Cineva spunea, cu mulți ani în urmă: „În viaţa politică, nimeni nu este vreodată calm şi nimeni nu are timp să reflecteze.”

Este Marius Cruceru competent să se pronunțe la adresa cărților în discuție, cea a lui Iosif Țon și cea a lui Timotei Pop?

Potențial DA.

Efectiv NU.

Decanul pastor conferențiar universitar vicepreședinte care cîntă la 22 de instrumente este foarte ocupat. Și gîndește POLITIC. Nu prea are timp de reflecții. Așa că mai bine apelează la scurte formule categorice, la ironie și la… cinism.

Datoria mea de jurnalist e să avertizez asupra unor astfel de fenomene publice, să atrag atenția asupra pericolului pe care îl generează UNEORI formulele publice lansate de Marius Cruceru.

Așadar, să luăm în considerare opiniile lui Marius Cruceru?

Da, dar, în anumite chestiuni, nu mai mult decît luăm în considerare opiniile altora.

Cu alte cuvinte, să ne depășim comoditatea și să ne aplecăm cu simț critic asupra afirmațiilor, în public, ale lui Marius Cruceru (și ale altora).

De pildă, îmi exprim suspiciunea față de formula lui Marius Cruceru, conform căreia Timotei Pop „a scris împotriva lui I.T.” [Iosif Țon]

Timotei Pop a declarat că a scris un „compendiu de misticism” de peste 400 de pagini, la care a lucrat 10 ani.

Îmi exprim speranța că Marius Cruceru cunoaște semnificația termenului „compendiu” și că poate, măcar de cîteva ori pe an, să își depășească „incomoditățile” sale la adresa lui Iosif Țon. (Speranța moare ultima.)

La ora actuală, exact ca și în cazul cărții „Răscumpărarea memoriei”, este nevoie de lecturarea / răsfoirea cărții lui Timotei Pop, pentru a combate în mod riguros clișeele puse în circulație, la adresa cărții, de către Iosif Țon, Marius Cruceru, Dănuț Mănăstireanu, Dan Bujor Dragomir.

Mi-am exprimat public dezacordul cu eticheta de „descreierat” pe care i-a pus-o Dănuț Mănăstireanu lui Timotei Pop.

De asemenea, l-am confruntat pe Dan Bujor Dragomir, pe același blog al lui Dănuț Mănăstireanu, în legătură cu afirmații incoerente.

Spre deosebire de Dănuț Mănăstireanu și Dan Bujor Dragomir (Dan Spaniard), Marius Cruceru încearcă să se poziționeze la aceeași distanță față de Iosif Țon și Timotei Pop:

„Amîndoi au greşit la nivel de metodă, ceea ce le descalifică discursul şi unuia şi altuia. Cei doi vorbesc două limbi complet diferite, dar inventate de ei înşişi. Avem două cărţi groase, dar greşit scrise.”

În fața unei astfel de poziții, nu putem să nu ne întrebăm: Dar care sînt cărțile ‘teologilor’ de la Universitatea Emanuel scrise… corect?

Însuși Marius Cruceru recunoaște că unele fragmente din cărțile sale ar trebui… rescrise:

„Ca autor de carte nu am trăit o singură dată coșmarul descoperirii unor pasaje pe care le-aș fi scris altfel. Acesta este unul dintre motivele pentru care mi-am amînat pînă aproape de 40 de ani unele texte de sertar… și tot n-ajunge și tot nu-i destul.”

Ce propune Marius Cruceru interlocutorului său?

„draga Agnusstick, citeşte şi Întoarcerea din Oglindă şi ultima mea carte. Pomenesc cuvîntul periculos, cartoful fierbinte MISTICISM şi la metodă şi în alte contexte.”

Așadar, cel care vrea să priceapă ceva din chestiunea asta publică legată de misticism, trebuie să citească cartea lui Iosif Țon, cartea lui Timotei Pop și cele două cărți ale lui Marius Cruceru?

Mă tem că-i gogonată…

6 răspunsuri to “Marius Cruceru despre Iosif Țon și Timotei Pop”

  1. Simion Ioanas Says:

    Pai frate Alin, acuma ne-ai dat de lucru serios! Eu adaug ca dupa ce sunt citite, sa fie puse in lumina Scripturii, ca altfel am putea trage concluzii gresite!
    Cat despre problema misticismului, fratele Ton defineste ce crede el pe blogul fratelui Branzei, in sensul acesta. Cred ca pe baza acelei definitii si a explicatiei dansului poti sa-ti dai o parere fara sa-i citesti cartea.
    Personal am citit din cartea fratelui Timotei ( nu am terminat-o) si dansul arunca o privire generala asupra misticismului, privit in cadrul hinduismului, kabalismului, gnosticismului, crestinismului (catolic, ortodox, protestant) si alte curente religioase. Deasemenea se sublineaza influenta msiticismului asupra crestinismului istoric, chiar mergand pana la anumiti teologi neoprotestanti si rezultatele acestor influente.
    O incursiune a misticismului in istoria religiilor o consider necesara cu privire la apologetica, pentru a fi capabili sa deosebim ce vine de la Dumnezeu si ce nu. Ca sa castigi lupta trebuie sa cunosti bine adversarul si in sensul acesta consider aceasta carte ca binevenita.
    Acea repetare a anumitor cuvinte, amintita in materialul dumneavoastra si anume „sange,sange” sau „Isus, Isus”, nu este biblica, oricat s-ar chinui unii sa ne faca sa credem ca asa vom primi Duhul Sfant. Cartea fratelui Timotei ne spune de exemplu de anumiti stimuli folositi in yoga clasica printre care si mantra, citez: „Acesta este primul stimul propriuzis folosit de un yoghin pe drumul obtinerii transei lui. Consta din repetarea la infinit a unei formule magice, care de obicei contine numele secret al unui zeu hindus” (pagina 42, Misticism sau crestinism autentic)
    Acest lucru pe care multi nu-l stiau, descopera o practica gresita prezenta in crestinism, care are radacini pagane si merge pana la misticismul intalnit in hinduism. Unii crestini au preluat practica, misticismul pagan si au implementat-o crestinismului. Este corect? Cu siguranta ca nu, noi trebuie sa ascultam in totalitate de Cuvant pentru a nu gresi, sa nu trecem peste ce este scris.Poate unii crestini penticostali s-ar simti ofensati pusi in fata acestui adevar, dar pe de alta parte cu siguranta pentru altii ar aduce o revenire la Scriptura, o revenire la Adevar.
    Totusi multi din Biserica penticostala ar putea sa-l numeasca pe fratele Timotei un eretic, pe motiv ca le strica „linistea” si le „gadila” constiinta.
    Eu apreciez munca fratelui Timotei si recomand aceasta carte celor interesati sa cunoasca practicile vrasmasului, prin misticismul afisat in religiile lumii, pentru a stii sa se fereasca de ele si sa fereasca si biserica in acelasi timp.
    Frate Alin, tot la fel a fost gadilata constiinta fratelui Ton cu privire la anumite invataturi legate de indumnezeire, misticism, comunicare cu Dumnezeu. Parerea mea este ca nu trebuie sa fie supararea atat de mare, avand in vedere parerea si a altor teologi neoprotestanti privind misticismul. De exemplu, cred ca nimeni nu se supara pe John MacArthur, fiindca critica msiticismul intre neoprotestanti si pe cei care-l sustin ( http://www.forgottenword.org/johnmacarthur2.html ).
    Insa la noi la romani este o mare problema cand cineva are curajul sa-i confrunte pe unii cu adevarul Scripturii si radacina unor anumite invataturi care duc uneori pana la practicile pagane.
    Sa ne dea Domnul multa intelepciune si viata vesnica tuturor.
    Simion Ioanas

  2. Lucian E. Says:

    Problema noastra azi este ca acceptam sa avem pastori bloggeri, care se folosesc de cuvinte ca sa atace. Daca cineva e ‘persectutat’ pentru ca improasca cu noroi pe blog alte persoane (vezi Marius Cruceru) atunci isi merita palmele. Persecutia reala nu vine ca un raspuns la lovituri violente, ci dimpotriva, ferice de cei blanzi. Degeaba scriu ‘unii’ carti despre Predica de pe Munte, daca nu o traiesc. Si inca ceva, daca nu e crestinesc sa porti cravata, de ce sa porti mustata?

  3. Alin Cristea Says:

    Nu, problema a definit-o Vladimir Pustan:

    “Adevărata pacoste nu sunt cei ce gândesc, ci cei ce nu gândesc.”

    Nu Marius Cruceru e problema, el gîndește (chiar dacă tare pătrățos uneori), problema e cu cei care… nu gîndesc.

    Păi cel care scrie despre cravată și mustață… gîndește?

    Ne-ar trebui mai mulți Marius Cruceru, mai mulți Iosif Țon, dar avem doar cîte o bucată din fiecare.

    Nu știm să-i prețuim…

  4. Beniamin Lariu Says:

    Păcatul blogherismului, ca orice alt pacat se dezvolta pe fondul leneviei. Astazi informatia circula prea usor. Blogul este o forma ieftina a raspandirii ideilor ieftine si socante. Afirmarea pe blog este un pacat ieftin, pe toti ne paste…eu insumi ma aflu scriind pe blog in momentul acesta. Cu ceva ani in urma era oleaca mai greu sa faci polemica, dar polemica era mai de calitate, se citea cu aceeasi foame cu care citeai cauzele polemicii. Dar era o provocare, era nevoie de un statut pentru a sustine o astfel de polemica, era nevoie de o afirmare serioasa, o participare si o experienta serioasa in literatura vremii, in jurnalistica contemporana. Totul mergea prin carte, o carte proasta pe care o cumparai de la librarie, daca gaseai o carte buna asta se vindea la punga cu altele 3,4,5 proaste, era o investitie, de bani, de timp de inteligenta. Am un prieten bun, profesor universitar astazi, in studentie fura carti pana la acoperirea valorii „pachetului” ce era obligat sa-l cumpere. Exista o diferenta de valoare intre carte si blog si nu ma refer doar la suportul pe care apar cuvintele ci la seriozitatea cu care se trateaza subiectele. Domnilor daca doriti sa desfiintati un blog – scrieti pe blog, daca doriti sa desfiintati o carte – scrieti o carte. Dati adversarului D-voastra desfiintat poate, multumirea ca cineva a investit si s-a cheltuit in rapunerea lui. Da-ti adversarului satisfactia echilibrului, este in fond o dovada de bun simt. Apucaturile haiducesti, de codru, care ne invata ca putem „rezolva” o problema in termenii nostri si cu metodele noastre, dupa standardul propriu nu isi gasesc aplicare la nivelul acesta, si oricine foloseste astfel de mijloace isi produce un dezavantaj pe termen lung chiar daca pe termen scurt are multumirea ca s-a exprimat liber, si ieftin, si s-a afisat cu greii, sau a rapus pe vreunul dintr-acestia. Comentariul meu nu se refera la autori de carti sau la polemica dintre ei, ci simplu la modul de abordare a criticii referitoare la ei si munca lor. De nenumarate ori tocmai imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere ne face sa parem filozofi, tacerea d-lor, e..de aur. Exprimarea este o povara, o responsabilitate pe care prea multi si-o asuma sub simpla justificare ca-i facila, da domnilor tacerea… ne face filozofi. Pacat ca este doar un invecticv de clasa primara, nu-i asa?
    Respect d-lor, respect… nu ne strica nici noua pocaitilor chestia asta
    beniamin

  5. Alin Cristea Says:

    Domnule Beniamin Lariu,

    1. Înțeleg stilul în care scrieți comentariu, cel puțin editorialist, dacă nu chiar… reflexiv. Dar nu e și… axiologic.

    2. Nu sînt de acord cu afirmația: „Blogul este o formă ieftină a răspândirii ideilor ieftine și șocante.” Sau, mai exact, sînt de acord cu ea în măsura în care îi stabilim perimetrul care o legimitează.

    Observ că folosiți conceptul de „blog” în mod general și nu luați în considerare nici formele actuale ale blogului (care nu mai e doar un jurnal, ci o formă prefabricată de site care permite stocarea de informații și transmiterea lor, mai ales dacă se combină cu folosirea altor vehicole precum Facebook, Twitter, Messenger), nici rezultatele pe care unele bloguri le au. Mă gîndesc acum la ce importanță are un anumit blog din Cuba, în contextul lipsei libertății de expresie, ca să nu mai vorbesc de China, Iran, Coreea de Sud. Dar de revolta de anul trecut de la Chișinău ați auzit? Și că a fost folosit Twitterul?

    Libertatea (de expresie) nu este… o idee ieftină. Nici șocantă.

    3. Faptul că ar trebui să scriem o carte ca să desființăm o carte nu e cel mai convingător argument.

    Orice carte care a adus anumite idei în istoria omenirii a trebuit „rescrisă” și în alte forme: sloganuri, discursuri, analize ÎN REVISTE, filme artistice, documentare, fotoreportaj, pamflete etc.

    Blogul, pe lîngă faptul că e un instrument care nu a existat pînă acum în istoria omenirii – “Blogging-ul este cel mai bun instrument de legătură directă inventat vreodată.” (Steve Rubel) -, e încă o formă de a „rescrie” o carte, în sensul în care am dat exemple mai sus.

  6. De reflectat (25) « România Evanghelică Says:

    […] Beniamin Lariu: “Blogul este o formă ieftină a răspândirii ideilor ieftine și șocante.” […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: