Umblarea cu Dumnezeu… (1)

“În vara anului 1996 am decis să-mi iau câteva luni în care să nu mai predic în Oradea, ci să vizitez diferite biserici din țară ca să văd starea lor și să mă cuplez spiritual cu frații și surorile din toată țara. Mi-au trebuit doar câteva duminici petrecute în câteva biserici ca să încep să simt în ele o stare nedorită. În exterior era ceva îmbucurător: peste tot apăruseră clădiri de biserici noi, spațioase, pentru care dădeam slavă Domnului. Dar în aceste biserici am văzuți oameni obosiți, fără entuziasm, fără bucurie, fără elan, fără pasiune. Totul se desfășura după rutina obișnuită, dar nu simțeai un avânt, un clocot, o putere divină.

M-a cuprins îngrijorarea. De ce-i așa? Cum se explică starea aceasta? Domnul Isus a zis: “Eu am venit ca oile să aibă viață și să o aibă din belșug” (Ioan 10:10). “Viață din belșug” înseamnă viață plenară, viață trăită cu toate capacitățile, viață împlinitoae și satisfăcătoare, care produce clocot de bucurie, de entuziasm, de pasiune. De ce nu se văd acestea în bisericile noastre? De ce, în loc de acestea, se simte un gol spiritual, o lipsă de autenticitate și de putere?

Mi-am dat seama că starea aceasta este, în primul rând, rezultatul lipsei de învățătură după convertire și am început să intuiesc că cea mai mare nevoie în bisericile noastre este tocmai aceasta: o învățătură sistematică despre modul în care se trăiește viața cu Dumnezeu! I-am explicat soției ce am început eu să văd și îndată ea mi-a zis: “Nu cumva Dumnezeu te cheamă să fii un misionar în toată țara ca să dai această învățătură?”

Aveam atunci 62 de ani și eram sătul de călătorii. Or, o asemenea misiune însemna înainte de toate călătorii și iarăși călătorii și imediat am zis: “Doar n-o să-mi facă Dumnezeu una ca asta și să mă trimită la 62 de ani pe coclauri… Pentru o asemenea misiune trebuie tineri, cărora le place să călătorească.” Soția mi-a replicat: “Nu, pentru o asemenea misiune trebuie un om copt, un om cu experiență!”

Am schimbat subiectul, deoarece nici nu mă gândeam la așa ceva. Dar Duhul lui Dumnezeu m-a urmărit cu planula cesta și, în ultima săptămână din octombrie 1996, mi-a vorbit clar că aceasta este noua Lui chemare pentru mine. În seara aceea mi-am scris scrisoarea de demisie din funcția de pastor al Bisericii Baptiste “Emanuel” din Oradea, specificând că Dumnezeu mă cheamă la o lucrare de zidire spirituală a tuturor bisericilor din țară. La sfârșitul acelui an școlar mi-am încheiat și lucrările la Institutul Biblic Emanuel și astfel m-am dedicat totalmente acestei lucrări de învățătură pentru cei întorși deja la Dumnezeu.” (p. 16-17)

Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt – Iosif Țon, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2009, 523 p.

2 răspunsuri to “Umblarea cu Dumnezeu… (1)”

  1. Biserica – mai moartă ca niciodată Says:

    […] Citat din cartea Umblarea cu Dumnezeu de Iosif Țon, apărut pe România Evanghelică: […]

  2. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: