Precizări despre demisia pastorului Lucian Ciupe

Duminică, 21 noiembrie 2010, la amiază, pastorul Bisericii Baptiste Providența din Oradea a comunicat public demisia sa, pe care am anunțat-o pe Internet a doua zi: Prima victimă a situațiunii create de Cazul Străjerii, promițînd că voi reveni cu comentarii.

Astăzi, 27 noiembrie, sînt în măsură să ofer cîteva precizări în legătură cu demisia pastorului Lucian Ciupe.

Ultima poză pe care o am cu Lucian este de acum o lună, de la încheierea ediției a 10-a a Colocviului Dumitru Cornilescu, care a avut loc la Biserica Baptistă Providența din Oradea.

În poză sîntem un grup de 5 colegi din grupa de teologie care am absolvit Institutul Biblic Emanuel (actualmente Universitatea Emanuel) în 1999, pe cînd era decan, prin mila Domnului, Emil Bartoș, pastor, profesor și decan apreciat de către studenți și profesori. (Mi-e milă de studenții de acum care au un decan precum Marius Cruceru, dar se putea și mai rău…)

Sînt în posesia unor documente cu caracter public, dar Lucian Ciupe și-a exprimat dorința ca aceste documente să fie folosite doar pentru informarea celor implicați. Așadar, pînă cînd ele vor deveni, volens nolens, „mai publice” decît sînt acuma, mă voi limita doar la a face acele precizări clare pe care documentele le conțin.

Cele 4 documente sînt:

A. Demisia (către Comitet)
B. Convingerile mele
C. Scrisoare către Adunare
D. Scrisoare către Comunitate

Precizări

1. Motivul demisiei

„Motivul acestei demisii, în forma anunțată și în plenul bisericii, este „diferența dintre convingerile mele teologice și convingerile pe care le are conducerea bisericii și o parte bună din adunare” în raport cu persoana și lucrarea Duhului Sfânt.”

„Am luat această decizie la finalul unei perioade în care am căutat să înțeleg voia lui Dumnezeu pentru viața mea și a familiei mele. Prin demisia mea doresc să evit provocarea unor conflicte dureroase și a unei diviziuni ireversibile în cadrul bisericii.”

2. Demisia nu are legătură directă cu asocierea lui Iosif Țon cu Mișcarea Străjerilor.

„Deși intervine pe fondul asocierii fratelui Iosif Țon cu Mișcarea Străjerilor, demisia mea nu are legătură directă cu aceasta.”

3. Lucian Ciupe nu intenționează să se asocieze cu Mișcarea Străjerii.

„În momentul de față, nu mă identific cu teologia și practica mișcării „Străjerilor” și retragerea mea nu are intenția afilierii la această mișcare.”

4. Lucian Ciupe respinge teologia și practica lui Chris Oyakhilome.

„Nu îmi asum și resping drept minciună orice asociere afirmată explicit sau sugerată subtil între mine și teologia și practica lui Chris Oyakhilome din Africa de Sud (Christ Embassy).”

5. Lucian Ciupe se identifică cu doctrina baptistă privind persoana și lucrarea Duhului prezentă în Mărturisirea de credință, dar remarcă nevoia unei completări.

„Mă identific total cu doctrina baptistă privind persoana și lucrarea Duhului prezentă în Mărturisirea de credință. […] Remarc un gol evident în Mărturisirea de credință cel puțin în ce privește rolul Duhului Sfânt în viața creștină îndeosebi în viața de rugăciune, în zidirea adunării și în călăuzirea personală sau comunitară.”

6. Lucian Ciupe își exprimă anumite regrete, printre care:

Regretul „de a nu fi acționat la timp în decursul acestui an în sensul informării mai directe cu privire la Mișcarea Străjerii care prindea contur în Oradea, în vederea formării unei opinii cât mai sănătoase despre caracterul acestei mișcări”.

7. Scopul distribuirii documentelor este de a limita dezinformarea.

„Scopul trimiterii acestor documente este limitarea riscurilor de dezinformare și prezentare denaturată a gestului meu în cadrul comunității evanghelice din Oradea și împrejurimi (cum s-a întâmplat deja, atât în adunare, cât și în cadrul comunității păstorilor).”

Publicitate