Închinarea (2)

“Prima deviere majoră pe care o discutăm este alinierea credincioșilor la închinarea estetică și neglijarea de către ei a cerinței Domnului ca închinarea să aibă loc în mod exclusiv “în Duh și adevăr” (vezi Ioan 4:23-24). Închinarea “în duh” face din ea un produs al inimii și al sufletului. În contrast, închinarea estetică susține ideea că lucrurile care sunt frumoase, executate artistic și cu pricepere trebuie să fie aduse lui Dumnezeu ca o expresie a închinării. Închinarea de acest tip este bazată pe ideea că noi ne închinăm nu doar cu gânduri spirituale care ies din mintea și inima noastră, dar și cu îndemânarea creativă a minților și a mâinilor noastre.

Adepții închinării de tip estetic cred că lauda autentică are nevoie de o dimensiune “fizică” mai importantă decât simplul cântat în comun. Aceștia presupun că Dumnezeu este un “estet” care stă în ceruri și privește cu apreciere la măiestria și frumusețea cu care ne prezentăm înaintea Lui. Noi credem că aducându-I o muzică palpitantă, aranjamente inteligente, cu instrumente muzicale excepțional combinate și o cântare emoționantă, lucrurile acestea Îl vor mulțumi. Ne putem închina (zic unii) nu doar prin cuvinte pline de înțeles, ci și cu ofrande care nu implică în mod necesar cuvinte.

Cele spuse mai sus sunt de o importanță deosebită, deoarece ideea de închinare estetică este total opusă standardelor Mântuitorului și reprezintă esența catolicismului medieval. Biserica Catolică, cu toate mesele, imaginile, procesiunile, vitraliile, robele sale costisitoare și pline de culoare, cu toată arhitectura impunătoare, muzica bogată, cântecele gregoriene și ritualurile sale complexe, oferă o închinare prin aceste lucruri. Întreaga sa artă scenică este un act de închinare despre care se crede că-I este plăcut lui Dumnezeu. Giganții spirituali ai Reformei s-au întors la Biblie, îmbrățișând în unanimitate principiul că adevărata închinare înseamnă cuvinte înțelese (și conforme cu Scriptura), fie că sunt vorbite, gândite sau cântate și purtate pe aripile credinței până la urechile Domnului. E adevărat că anumite rămășițe de “teatru” catolic s-au păstrat în bisericile episcopale, dar, vorbind la modul general, riturile, ceremoniile, imaginile și restul lucrurilor care reprezentau o închinare meritorie au fost date la o parte.” (p. 14-15)

Închinarea. O analiză biblică a principalelor schimbări apărute în închinarea din zilele noastre – Peter Masters, Editura Făclia, Oradea, 2010, 142 p.

Un răspuns to “Închinarea (2)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: