Minciuna pastorului Doru Hnatiuc

„În ziua de duminică, 28 noiembrie, la Biserica Baptistă „Emanuel”, fratele Doru Hnatiuc a anunțat public într-o comunicare oficială publică următorul lucru (citatul este aproape cuvânt cu cuvânt, deoarece am fost și eu prezent): „Suntem alături de Biserica Providența care este foarte tulburată în aceste zile. Comitetul bisericii a fost nevoit sa îl confrunte pe păstorul bisericii care era carismatic și acesta a plecat/și-a dat demisia.” Atașarea etichetei „carismatic” la persoana mea a venit după o predică în care a fost denunțată în mod explicit lucrarea Mișcării Străjerilor și a lui Chris (Africa de Sud) și după 10-15 minute în care s-a argumentat împotriva rătăcirii fratelui Țon și împotriva Mișcării Străjerilor (argumentare însoțită evident de amenințări), prin aceasta oferindu-se un conținut foarte specific termenului de „carismatic”. Opinia prezentată este similară celei prezentate la Providența în aceeași duminică de către frații prezbiteri.

Suprapunerea acestor comunicări oficiale verbale de la Biserica Baptistă „Emanuel” și de la Biserica Baptistă „Providența” în aceeași zi de 28 noiembrie unește pentru prima dată de multă vreme cele două biserici în ceva semnificativ – din nefericire, într-o MINCIUNĂ (și aici mă refer exclusiv la afirmația facută despre mine).

Da, este adevărat că sunt convins de faptul că Duhul revarsă și astăzi peste biserică toate darurile spirituale prezente în Biserica primară, daruri care în limba greacă se numesc charismata. Nu este adevărat că accept, susțin și promovez devierile teologice și excesele practicilor carismatice la care se face aluzie când mi se atașează această etichetă. Întrebarea mea sinceră și directă este: De ce atunci când se citează din demisie situarea mea „între” convingerile baptiste și cele carismatice, sunt numit carismatic și nu baptist. Este termenul „între” chiar atât de greu de priceput? De ce nu mi s-a spus „penticostal”? Sau a încetat conducerea bisericii și a Comunității să mai gândească în nuanțe și a adoptat doar păguboasa gândire alb-negru? Sau este pur și simplu unul dintre multele exemple de interpretare tendențioasă la care mi-a fost dat să asist în aceste săptămâni din partea fraților mei?

Nu reiau tot ce am scris în prima scrisoare, spun doar atât: Asocierea persoanei mele în prezent cu Chris (Africa de Sud) și Mișcarea Străjerilor este o MINCIUNĂ, iar cine o propagă face lucrarea unui alt duh decât Duhul adevărului. Totodată, în timp ce îmi susțin mai departe avertismentele pe care le-am rostit în prima scrisoare în raport cu Mișcarea, refuz să gândesc alb-negru acest fenomen de pe scena evanghelică.”

PRECIZĂRI:

1. Paragrafele prezentate fac parte dintr-o scrisoare către Biserica Baptistă Providența din Oradea a pastorului Lucian Ciupe, care și-a prezent demisia, ca pastor al Bisericii Baptiste Providența, în 21 noiembrie 2010.

2. Cu ocazia demisiei sale, Lucian Ciupe a scris 4 documente, către biserică și către Comunitatea Baptistă din Oradea, sperînd că va limita dezinformările cu privire la demisia sa și convingerile sale.

3. Din păcate, Doru Hnatiuc a folosit platforma Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea pentru a face afirmații despre Lucian Ciupe care nu sînt în conformitate cu declarațiile celui în cauză, pentru care pastorul Doru Hnatiuc ar trebui să își ceară scuze publice, de la aceeași platformă. În cele din urmă, nu e vorba doar că îi strică numele lui Lucian Ciupe, ci ȘI că strică numele Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea.

4. Am fost coleg cu Lucian Ciupe în grupa de teologie care a absolvit în 1999 Institutul Biblic Emanuel (acum Universitatea Oradea), grupă coordonată de către Doru Hnatiuc. Despre această grupă, care venea în 1995 după scandalul exmatriculării unor studenți, Doru Hnatiuc a spus, nu o dată, că a schimbat fața Institutului (în bine).

Din păcate, de atunci încoace, abuzurile profesorilor din grupul de influență al rectorului Paul Negruț și modul aberant de relaționare față de studenți au schimbat fața Universității Emanuel în rău. Rîndurile scrise recent de Alexandru Nădăban, care ne-a predat Istoria Bisericii, mă îndurerează foarte tare.

Eu am intrat primul în grupa de teologie și am terminat primul, împreună cu Lucian Ciupe, cu aceeași medie, din grupa de teologie (din cîte îmi aduc aminte). În primul an, 1995-1996, am fost șef de grupă (și șef de an, din cîte îmi aduc aminte). În al doilea an m-am retras ca șef de grupă și l-am propus pe Lucian Ciupe (sau pe un coleg care era cu cîțiva ani mare decît restul colegilor). Așadar, Lucian Ciupe a fost șeful de grupă pentru aproape 3 ani (iar eu le-am fost „baci”, cum s-a exprimat unul dintre colegi).

Acum 5 ani, eu am propus Comitetului de atunci al Bisericii Providența să ia legătura cu Lucian Ciupe (m-au pus, fricoșii, să-i fac o caracterizare în scris!).

5. În mesajele sale din ultimele săptămîni, Lucian Ciupe s-a adresat, pe email, Bisericii Providența (și Comunității Baptiste din Oradea). Mie îmi aparține în întregime inițiativa de a publica cîteva paragrafe din a doua scrisoare către Biserica Providența. Nu am luat legătura cu Lucian Ciupe nici în perioada dinaintea demisiei, nici de atunci încoace.

6. Lucian Ciupe, care în ultima perioadă nu a fost în țară, a solicitat Comitetului Bisericii Providența ca această scrisoare să fie citită adunării, ceea ce nu s-a întîmplat.

În fotografie: Lucian Ciupe

Publicitate