Observații la articolul lui Mihai Oara: „Concluzii la o controversă”

1. Articolul lui Mihai Oara se intitulează Concluzii la o controversă. Dar i s-ar potrivi mai degrabă titlul: Comentarii la o controversă.

2. În primul rînd, Mihai Oara reduce un fenomen amplu, complex, și care încă nu a fost analizat, la un singur palier conflictual: Iosif Țon – Paul Negruț. Acest palier conflictual este pus în umbră de alte niveluri polemice.

3. Declarația de „excomunicare” pe care a făcut-o Paul Negruț nu are semnificația pe care i-o dă Mihai Oara. Cred că autorul poate afla informații suficiente despre procedurile de excomunicare din bisericile baptiste locale și din Cultul Baptist din România. Dar aici se ridică următoarea chestiune: Face parte Iosif Țon din Cultul Baptist din România? Dacă nu face parte, atunci care este, de fapt, semnificația „excomunicării” lansate de Paul Negruț, care, să fim serioși, nu e… Uniunea Baptistă (ci doar unul dintre cei 4 vicepreședinți ai ei).

4. Paul Negruț nu folosește conceptul de „tradiție” în comunicatul său, ci pe cel de „practică” (baptistă).

În articolul său, Mihai Oară folosește conceptul de „tradiție” în două sensuri diferite.

Iată cum construiește o anumită formulă:

„Biserica Ortodoxă recunoaște existența și importanța Tradiției, în timp ce baptiștii resping în principiu tradiția ca autoritate.”

Ca ipoteză de lucru, eu aș porni de la următoarea idee:

Baptiștii nu resping tradiția ca autoritate, ci resping Tradiția ca autoritate. Dacă această ipoteză de lucru se dovedește valabilă, atunci există o anumită legitimitate în modul în care Paul Negruț face apel la „practica” baptistă.

Alexa Popovici folosește conceptul de „uzanță”, cînd se referă la un caz din 1978, cînd „Comunitatea din București dorea să-l excludă pe Aurelian Popescu pentru că a calomniat conducerea cultului și autoritățile de stat”:

„Comunitățile bisericești vizate nu au considerat creștinește și nu a fost în uzanța lor de de a exclude vreo persoană, căci potrivit învățăturii nou-testamentale, numai biserica are dreptul de a exclude și de a primi pe cineva în cult.” (p. 826)

Conceptul „Tradiție” la ortodocși și cel de „tradiție” la baptiști sînt din două zone diferite de semnificație.

Pentru ortodocși, „Tradiția” „a ajuns să facă referire la Scriptură și crezuri, iar mai tîrziu să includă înțelepciunea și explicațiile despre credință acumulate de către biserică de-a lungul istoriei” (Dicționar de termeni teologici, Editura Logos 2005, p. 130)

Conceptul „Tradiția” este… un termen teologic!

Pe cînd conceptul „tradiție” la baptiști este un termen descriptiv, este vorba de tradiționalism, de uzanță, de practică confesională, care, de-a lungul anilor, a integrat un ansamblu de concepții, obiceiuri, datini (care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale).

5. Ultima parte a articolului lu Mihai Oara se intitulează „Ciclul de viață al schismelor neoprotestante”.

„Multe denominații neoprotestante încep cu o revoluție, dar după câteva generații se instituționalizează, devenind seci și ne-inspirate. Unele biserici evoluează spre un liberalism în care biserica se aseamănă tot mai mult cu lumea.”

Acest citat trebuie citit (și… citat) cu atenție.

O primă observație: Care sînt liberalii din România? Mihai Oară scrie din perspectiva denominațiilor occidentale. Cîndva Dănuț Mănăstireanu a scris despre faptul că pericolul liberalismului a ocolit România.

A doua observație: Agitația neo-protestantă pe care o remarcă Mihai Oară are un potențial dinamic imens. În schema pe care o propune autorul articolului, schisma are un rol central. Dar în etapele pe care le parcurg mișcările neo-protestante au loc fenomene de evanghelizare și culturalizare religioasă, ceea ce este extrem de important pentru societatea seculară în mijlocul căreia ne aflăm. Biblia ajunge să fie răsfoită și răscitită de oamenii prinși în mișcările neo-protestante de „schismă”.

Un lucru e sigur: Neo-protestanții nu pot fi învinuiți pentru procesul de secularizare a societății din ultimele secole.

Căci, zicea Mihai Oară, baptiștii nu au o tradiție mai veche „de o sută de ani în România sau de 3-400 de ani în general”.

Reclame

Un răspuns to “Observații la articolul lui Mihai Oara: „Concluzii la o controversă””

  1. Cum înțeleg baptiștii notiunea de traditie « Istorie Evanghelica Says:

    […] Cristea, Observații la articolul lui Mihai Oara: “Concluzii la o controversă” pe blogul România Evanghelică 10.12.2010 (accesat […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: