Cîteva precizări despre Biserica Baptistă Emanuel din Oradea

Shifu: „Cum cand au fost treziri? 1974-1978, in timpul slujirii fratelui Liviu Olah, care – in acea vreme – facea botezul in raul Crisul Repede, ca marturie publica a credintei celor nascuti din nou. Atunci Biserica Baptista Nr. 2 din Oradea (acum Emanuel) a ajuns de la o mana de oameni la aproape 2000 de membri. Asta a fost trezire. In 1977-78, vine Iosif Ton la Emanuel si il convinge pe Liviu Olah sa nu mai faca botezuri in Crisul Repede ca se supara autoritatile, ca-i ilegat etc., iar Olah – nu stim de ce – l-a ascultat pe Ton. S-a dus trezirea si s-a dus si Liviu Olah… In privinta retragerii ordinarii, n-am ce zice. Dupa parerea mea, s-a facut prea putin. Prin marturisirile sale cele noi, Iosif Ton nu mai e baptist, ci e penticostal, deci ar face bine sa faca demersurile necesare. Nu-i problema ca este penticostal, dar e corect sa-si recunoasca noua orientare si sa se mute in biserica penticostala, impreuna cu Peia si Popa.” – comentariul pe blogul lui Petru Lascău

Iată comentariul meu:

Atenție la datele vehiculate:

“Atunci Biserica Baptista Nr. 2 din Oradea (acum Emanuel) a ajuns de la o mana de oameni la aproape 2000 de membri.”

– Ce înseamnă “o mînă de oameni”? 100? 200?
– Ce înseamnă “aproape 2000 de membri”? 1.800? 1.900?

Următoarele date sînt prezentate în Istoria Bisericilor Baptiste din România (p. 314-316):

Nicolae Covaci a fost pastor în perioada 1934-1973.

În 1934 Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea avea 50 de enoriași. În 1973 crescuse la 570.

Liviu Olah a venit în 1973, în 1974 au avut loc 4 botezuri totalizînd 400 de oameni, iar pe data de 8 decembrie a aceluiași an a fost oficiat un botez de 150 de persoane (nu se înțelege dacă acesta a fost al 5-lea).

În 1977, Liviu Olah s-a transferat la Arad, iar în 1979 a plecat în SUA la Detroit.

Iosif Țon a fost pastor în perioada 1976-1981.

Înainte de a menționa plecarea lui Iosif Țon în SUA în 1981, textul amintește că Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea ajunsese la 1.688 de membri.

Să reluăm formula aflată în discuție:

“Atunci Biserica Baptista Nr. 2 din Oradea (acum Emanuel) a ajuns de la o mana de oameni la aproape 2000 de membri.”

Atunci – 1974-1978, asta e perioada la care se referă comentatorul.

Nu era vorba, așadar, de “o mînă de oameni”. 570 nu înseamnă “o mînă de oameni”.

Iar 1.688 de membri nu înseamnă “aproape 2.000″.

Dacă am ajuns la acest punct cronologic, să menționăm încă ceva din textul respectiv:

După plecarea lui Iosif Țon din 1981, au fost aleși ca pastori Paul Negruț și Nicolae Gheorghiță.

După menționarea doctoratului în teologie al lui Paul Negruț în 1994, textul menționează că numărul membrilor ca fiind 3.250 de membri.

Broșura Centenarului Bisericii Emanuel din 13 decembrie 2010 precizează numărul de 4.526.

În ce măsură creșterea numărului de membri al unei biserici este un indicator al sănătății unei biserici?

În ceea ce mă privește – sînt de 15 ani în Oradea -, în ultimii 2 ani am menționat de mai multe ori pe Internet opinia mea referitoare la 3 spații confesionale pe care le cunosc într-o măsură destul de mare : Biserica Emanuel, Universitatea Emanuel, Biserica Providența, și anume, că sînt în cădere liberă. Expresia s-a vrut a fi una care avertizează.

Din păcate, evenimentele din această toamnă au confirmat opinia mea.

Biserica Emanuel nu s-a confruntat cu anumite chestiuni delicate (polemica Paul Negruț – Iosif Țon), există straturi de nemulțumire, unii preferînd să facă parte din alte biserici sau să caute ȘI o altă formă de manifestare publică a convingerilor religioase (Mișcarea Străjerilor, dar nu numai).

Universitatea Emanuel cu atît mai mult e în situația în care nu s-a confruntat cu chestiuni ignobile din scurta ei istorie, iar în contextul fenomenului generat de Mișcarea Străjerilor nu a avut contribuții la dezbaterea teologică. Dimpotrivă, manipulările rectorului Paul Negruț, ale decanului Marius Cruceru, la care se adaugă minciuna pastorului Doru Hnatiuc – toate acestea constituie motive de îngrijorare referitoare la credibilitatea școlii teologice în fața propriilor coreligionari, dar și în fața societății urbei orădene.

Evenimentele din Biserica Providența au arătat, încă o dată, că, dacă strănută Iosif Țon (la Băile Felix) sau Paul Negruț (în centru la Emanuel), începe să sufere toată biserica iar de răceală – Cartierul Nufărul, lîngă Campusul Universității Emanuel.

Publicitate