Marius Cruceru a identificat 7 provocări pentru baptiști în anii care urmează:
1. O nouă Mărturisire de credință
2. Relația Biserică – Stat
3. Restaurarea imaginii pastorului
4. Problema bisericilor mici care se sting din zona rurală
5. Familiile tinere şi problemele din cuplu
6. Disciplina spirituală şi viaţa lăuntrică a tinerilor
7. Reorganizarea cultului
Tușa articolului este cu totul previzibilă:
– Se simte clar tonul ideologic-confesional, nu unul teologic-pastoral. Marius Cruceru nu pare interesat de organismul eclesial și potențialul lui spiritual, ci de organizarea aparatului cultic și a documentelor de funcționare.
– Schița de eseu a bloggerului amestecă diferiți parametri ai mediului confesional baptist, decanul orădean combinînd jenant chestiuni axiologice cu cele conjuncturale.
– Apariția unui astfel de pseudoarticol cu relativ puțin timp ÎNAINTE de Congresul baptist din luna mai are de a face mai degrabă cu apetitul lui Marius Cruceru pentru politica confesională decît cu interesul pentru chestiuni fundamentale ale mediului baptist românesc.
– Apariția unui astfel de “caleidoscop baptist” cu imagini asimetrice DUPĂ josnica campanie publică împotriva lui Iosif Țon orchestrată de Marius Cruceru și DUPĂ simulacrul Colocviului de la Providența (vezi și: 10 lucruri despre Colocviul de la Providența) constituie o manevră manipulatoare, care distrage atenția de la necesitatea evaluării activității trecute și prezente a facțiunii emanueliste ale cărei interese le susține Marius Cruceru pe Internet.
– Marius Cruceru, de mai mulți ani, introduce o nouă mediocritate în spațiul confesional baptist (despre care voi scrie, de va voi Domnul, anul acesta).
– Am avertizat în numeroase rînduri asupra pripelii cu care acționează în public Marius Cruceru. Schița prezentată este doar una dintre alte și alte astfel de încropiri cică analitice, nu fără talent, dar lipsită de consistența argumentelor și de o critică pertinentă.
Deși aș fi preferat o altă ordine de dezbatere a chestiunilor avansate de Marius Cruceru (de exemplu, aș fi început cu: “Actualul preşedinte şi actualul secretar general pot mai mult decît atît. Dacă nu pot, atunci să vină alţii.”), pentru o mai bună relaționare cu aceste chestiuni, sînt nevoit să le iau în ordine.
1. O nouă Mărturisire de credință
Faptul că Marius Cruceru ne trîntește în fruntea listei această chestiune este o lipsă de respect pentru cititori. Cu alte ocazii Marius Cruceru și-a exprimat părerea conform căreia există posibilitatea manipulării cititorilor și acum pare că apelează din plin la această posibilitate.
Să fie atît de necesară pentru baptiști o nouă Mărturisire de credință încît decanul Facultății de Teologie de la Universitatea Emanuel să o pună în fruntea listei? Nu au baptiștii români ALTE chestiuni mai importante pe care să le abordeze?
Iată o cu totul opinie, cea a lui Dănuț Mănăstireanu (mentorul lui Marius Cruceru în tinerețe), exprimată într-un comentariu pe blogul lui Teofil Stanciu:
„Povestea cu ‘reformarea’ mărturisirii de credință este extrem de complicată și implică un grad de politică bisericească ce o face a fi un proces extrem de periculos în perioada patologică prin care trecem. Rezultatul lansării premature a acestui proces ar putea fi ceva mai rău decît avem acum. Dacă baptiștii n-au murit (de tot) cu cea actuală – proastă, ambiguă, generală și desuetă așa cum este ea – nu vor muri încă 10-20 de ani.
Sincer, nu cred că generația actuală de teologi baptiști are competența și este capabilă de integritatea pe care le-ar implica un asemenea demers.
(…) o spun cu mîna pe inimă, căci îi știu (prea bine) pe cei mai mulți dintre ei.”
Consider comentariul lui Dănuț Mănăstireanu cu mult mai important decît schița în 7 puncte a lui Marius Cruceru. Voi oferi argumente pe parcursul articolului meu.
Deocamdată, este important să vedem că există o cu totul altă opinie decît cea a lui Marius Cruceru.
Sînt de acord că Mărturisirea de credință a Cultului baptist ar trebui să aibă o formulare reînnoită a doctrinei Sfintei Treimi.
Nu sînt de acord că “în următorul mandat al preşedintelui, oricare dintre candidaţi va fi acela, este urgentă o revizuire pe ici pe colo şi în întregime a Mărturisirii de Credinţă”, precum scrie același (ironist) Marius Cruceru, care își încheie astfel primul punct:
“Baptiştii de pe alte meleaguri au realizat acest lucru şi l-au făcut cu îndrăzneală, adaptîndu-se vremurilor şi definindu-şi predania, fără a părăsi credinţa înaintaşilor, în conformitate cu noile provocări. Un aggiornamento ar fi absolut necesar şi cred că sîntem deja cu 20 de ani în urmă.”
Marius Cruceru nu menționează despre ce meleaguri este vorba, nici nu prezintă vreun astfel de caz ca punct de plecare pentru revizuirea “urgentă”! Va prezenta ceva concret pînă în luna mai? Mira-m-aș! Pătrățosul om-orchestră e ocupat cu diverse alte chestiuni decît cu cele “urgente”, cu atît mai puțin cu cele… importante!
Marius Cruceru consideră că baptiștii sînt cu 20 de ani în urmă, în ceea ce privește Mărturisirea de credință (ce a ajuns – calul de bătaie al pătrățoșilor!), Dănuț Mănăstireanu, dimpotrivă, consideră că baptiștii ar mai trebui să așteptă încă 10-20 de ani pentru realizarea unui astfel de demers.
Cred că este evident că Dănuț Mănăstireanu este un om mult mai de încredere decît Marius Cruceru. Măcar în această chestiune… :)
2. Relația Biserică – Stat
Nu sînt convins că acest subiect este unul care aparține gîndirii din ultimii 10 ani ai lui Marius Cruceru, care a împlinit anul acesta 40 de ani.
Mai degrabă ucenicia este (more…)
