Reimaginarea bisericii (4)

“Toate formele de viață au un ADN – un cod genetic. ADN-ul dă fiecărei forme de viață o expresie specifică. De exemplu, instrucțiunile de dezvoltare a trupului tău sunt codate în ADN-ul tău. ADN-ul tău determină în mare măsură trăsăturile tale fizice și psihologice.

Dacă biserica este cu adevărat organică, înseamnă că și ea are un ADN – un ADN spiritual. Unde descoperim ADN-ul bisericii? Eu susțin că putem învăța foarte mult despre aceasta privind la Dumnezeu Însuși.

Noi creștinii suntem singurii care proclamăm un Dumnezeu triunic. După cum se afirmă în crezul atanasian: “Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu și Duhul Sfânt este Dumnezeu, și totuși, nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu.” Creștinismul clasic afirmă că Dumnezeu este o părtășie de trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul. Dumnezeirea este o Comunitate de trei, sau o “Trinitate”, cum o numesc teologii. Teologul Stanley Grenz scrie:

Natura triunică a lui Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu este social sau relațional – Dumnezeu este “Trinitatea socială”. Și din acest motiv, putem spune că Dumnezeu este “comunitate”. Dumnezeu este comunitatea Tatălui, a Fiului și a Duhului, care se bucură de o părtășie veșnică și desăvârșită.

Ani la rând, am auzit învățături clare cu privire la doctrina Trinității, dar acestea nu aveau nicio aplicație practică în viața mea. Le găseam ca fiind abstracte și nepractice.

Mai târziu, am descoperit că înțelegerea activității din cadrul Dumnezeului triunic este cheia înțelegerii vieții creștine – inclusiv a vieții bisericii. După cum spune Eugene Peterson: “Trinitatea este cadrul comprehensiv și integrat pe care-l avem pentru a înțelege viața creștină și a aprticipa la aceasta.”

Și alți teologi sunt de aceeași părere. Catherine LaCunga spune: “Doctrina Trinității este, în ultimă instanță, o doctrină practică având consecințe radicale pentru viața creștină.”

În același ton scrie și Miroslav Volf: “Dumnezeul triunic stă la începutul și sfârșitul pelerinajului creștin și, de aceea, în centrul credinței creștine.”

Învățătura biblică despre Trinitate nu este o expunere despre caracterul abstract al lui Dumnezeu, ci o înfățișare a naturii Lui și a modului în care aceasta operează în comunitatea creștină. Prin urmare, această învățătură n-ar trebui considerată un apendice al Evangheliei, ci mai degrabă ar trebui să modeleze viața creștină și să inspire practica bisericii.” (p. 30-31)

Reimaginarea bisericii – Frank Viola, Editura Kerigma, Oradea, 2011, 277 p.

Reclame

Un răspuns to “Reimaginarea bisericii (4)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: