Archive for 20 martie 2011

Versetul zilei – 20 martie 2011

20 martie 2011

Isus: Cui i se iartă puțin iubește puțin.

Luca 7:47

Darul iertării

20 martie 2011

Darul iertării – Charles Stanley, Editura Casa Literaturii Creștine, Brașov, 2005, 165 p.

Darul iertării

O persoană care refuză să ierte pierde întotdeauna

Acest slogan ar putea fi pus sub fotografia multor oameni (oare nu e vorba de toţi oamenii?), precum atenţionarea celebră de sub reclamele la ţigări: Tutunul dăunează grav sănătăţii. Prea mulţi oameni prizează nicotina neiertării sau pufăie vîrtos, pe nas şi pe gură, fumurile resentimentelor. Toţi ştim ce intensă poate fi senzaţia traumei afective, însă Charles Stanley se străduieşte să şi demonstreze cît de mare este nevoia de echilibru emoţional în viaţa oricui om.

Autorul cărţii, care are un titlu inspirat, enumeră în prima parte cîteva argumente: neacordarea iertării îi face pe oameni să ducă o viaţă condusă de instincte omeneşti şi nu de precepte divine; spiritul neiertător se răsfrînge şi asupra altor relaţii precum cele familiale, eclesiale sau din diferite contexte sociale; persoanele care resimt intens respingerea din partea cuiva se otrăvesc cu resentimente; lipsa de mediere a conflictului şi diminuarea capacităţii de comunicare sînt interrelaţionate.

Generozitatea iertării depinde de perspectivă

Unul dintre cele mai convingătoare exemple pe care Charley Stanley le are în această carte se referă la un băieţel care avea datoria de a-şi hrăni bunicul ţintuit într-un scaun pe rotile şi care nu îşi putea folosi mîinile. Ajuns adolescent, s-a săturat de această responsabilitate şi i-a spus mamei sale că a răbdat destui ani. Însă atunci a venit momentul să afle de ce bunicul lui era într-o astfel de stare: cu mulţi ani în urmă îşi salvase nepotul dintr-un incendiu, aproape cu preţul vieţii.

“Fără nici un efort conştient din partea lui, atitudinea lui s-a schimbat. Fără alte plîngeri, a luat tava cu mîncarea bunicului şi a intrat în camera acestuia.”

Perspectiva pe care o propune Charles Stanley este perspectiva unui teolog. Imaginea de ansamblu are de a face cu flăcările păcatului din viaţa fiecărui om şi cu recuperarea comuniunii cu Dumnezeu, care oferă a doua şansă. Limbajul însă este accesibil pe parcursul întregii cărţi şi apelează la exemple din Vechiul şi Noul Testament pentru a contura cadrul de referinţă al lui Dumnezeu privitor la păcat, autorul avînd convingerea că pînă nu sîntem confruntaţi cu bunătatea necondiţionată a lui Dumnezeu (şi pînă nu o acceptăm) vom avea mari dificultăţi în a-i ierta pe alţii.

Există întotdeauna mai mult har decît păcat

Un om nu poate merge atît de departe încît să nu mai primească dragostea şi iertarea lui Dumnezeu – aceasta este ideea cheie pe care o are la temelie Darul iertării. Discursul teologic e însoţit de vocaţia pastorală şi de arta consilierii. Pe măsură ce cadrul teologic este consistent construit, autorul mediază mesajul către cititori augmentîndu-l cu întîmplări din viaţa lui şi din vieţile celor pe care i-a consiliat.

Fără acest  cadru teologic, cartea nu ar fi fost decît, precum altele la modă, un ghid Cum să-ţi păstrezi echilibrul afectiv sau Iertarea în 10 paşi. În contextul contemporan al unor astfel de best-seller-uri năstruşnice, poate că unii cititori se vor simţi mai confortabil lecturînd cartea începînd cu capitolul 7, care prezintă zece etape (nu toate neapărat necesare) prin care e posibil să treacă un om în cultivarea unui spirit neiertător.

De la suferinţă la descurajare, de la confuzie la identificarea rădăcinilor resentimentelor, asumarea responsabilităţii şi eliberarea de spiritul neiertător, aceste etape sînt prezentate nu în viziunea unui eseist cu temă dată, ci din experienţa acumulată în cei 30 de ani de consiliere – în care a cunoscut oameni în tot felul de circumstanţe care au fost eliberaţi şi refăcuţi emoţional – şi, cum am amintit deja, din perspectiva graţiei cu care graţiază Dumnezeu.

Exerciţiul iertării contracarează cultivarea unui spirit neiertător

Interpretarea, pe strunele inimii umane, a uimitoarelor compoziţii de clemenţă, munificienţă şi concordie necesită o disciplină a exerciţiului iertării. Capacitatea de a primi şi de a oferi iertarea se cultivă, subminarea clişeelor fiind esenţială în acest proces de “maturizare artistică”. Una dintre cele mai răspîndite prejudecăţi este ideea falsă conform căreia timpul vindecă rănile. “Cred că aceasta este unul dintre clişeele cel mai prost folosite (şi mai dăunătoare) pe care le-am auzit.”, spune categoric autorul, amintind şi cazul unei femei care abia după 30 ani a reuşit, prin acordarea iertării, să se elibereze de trauma emoţională rezultată în urma agresării ei, la vîrsta de 12 ani, de către unchiul ei.

Amărăciunea nu este niciodată constructivă, amărăciunea este întotdeauna distructivă, ne aduce aminte Charles Stanley pe tot parcursul acestei cărţi care, din punct de vedere al stilului, s-ar fi putut intitula Exerciţiul iertării. Cartea este redactată în stilul pedagogic al sfîrşitului de secol XX, cu “Întrebări pentru creşterea personală” la sfîrşitul fiecărui capitol. Adresarea din întreaga carte e directă, tonul personal, exemplele bine alese, iar unele metafore memorabile:

“Un spirit neiertător  este ca un cărbune aprins. Cu cît este ţinut în mînă mai mult şi mai strîns, cu atît mai tare arde pielea. La fel ca un cărbune aprins, şi amărăciunea poate lăsa o cicatrice pe care nici măcar timpul n-o va putea şterge.”

NOTĂ: Recenzia a fost scrisă în 2006 de Alin Cristea. Începînd de mîine, 21 martie 2011, pe blogul România Evanghelică va fi prezentat cîte un citat pe zi din carte, timp de 10 zile.

Pastor Contests Claims of Spiritual Revival in Brazil

20 martie 2011

It has been said recently that there is a revival in Brazil due to the explosive growth of the evangelical population, which is predicted to grow 7.42 percent this year to reach 57.4 million.

But the Rev. Hernandez Dias Lopez from the Presbyterian Church of Vitoria in southern Brazil told The Christian Post on Friday that he does not believe the explosion of the evangelical population is a sign of a spiritual revival. Lopez is host of the TV program „Truth and Life” of the Presbyterian Church of Brazil.

„The explosion of numerical growth of the Brazilian Church is related to a gospel that I would call ‘hybrid,’ ‘syncretic,’ ‘practices completely strange from God’s word,'” he said.

The growth is explained by „a gospel focused on prosperity, healings, and in another words, a man-centered gospel,” he said.

The Christian Post

10 postări pe Ro Ev (20.03.2011)

20 martie 2011

20 martie 2011, 16.35

9. „Sincer, este cineva care nu şi-ar dori o Maică Tereza a creştinismului ortodox românesc?” Sincer? Da! Eu! (mariuscruceru.ro)
18. A fost odată în Transilvania… (lascaupetru)
26. Rev. Tică Cornelius calcă în străchini pe blogul Vindecătorului (2) (dyobodiu)
30. Cerşetor la uşa bisericii (crestintotal.ro)
31. ConteazĂ În Ce LimbĂ GÂndim? (popaspentrusuflet)
54. Are cineva „Haosul carismatic” de John MacArthur? (vaisamar)
59. Oriunde exista iubire, … (petricamoisuc)
73. Prezentarea cartii la Biserica Betezda din Detroit (rascumparareamemoriei)
83. Cel mai tanar blogger evanghelic din Suceava (suceavaevanghelica)
94. „Cu nasu-n oglinda sau oglindită-n Scriptură” – S. Văduva (trezirespirituala)

Tineret Iris Cluj: Dialog cu Gigi Cosman și Daniel Darie

20 martie 2011

http://tineretiris.ro

Reimaginarea bisericii (10)

20 martie 2011

“Biserica ce ni se prezintă în Scriptură este o familie iubitoare, nu o afacere. Este un organism viu, nu o organizație statică. Este expresia colectivă a lui isus Hristos, nu o corporație religioasă. Este comunitatea Împăratului, nu o mașinărie ierarhică bine unsă.

Prin urmare, atunci când o biserică funcționează potrivit cu natura ei, ea oferă:

– interdependență în loc de independență
– întregime în loc de fragmentare
– participare în loc de urmărire pasivă
– conectare în loc de izolare
– solidaritate în loc de individualism
– spontaneitate în loc de instituționalizare
– relații în loc de programe
– slujire în loc de dominare
– îmbogățire în loc de insecuritate
– libertate în loc de înlănțuire
– comunitate în loc de corporație
– atașament în loc de detașare

Potrivit terminologiei apostolice, biserica este compusă din prunci, tineri, frați, surori, mame și tați – termeni specifici familiei (1 Cor. 4:15; 1 Tim. 5:1-2; Iacov 2:15; 1 Ioan 2:13-14).” (p. 96)

Reimaginarea bisericii – Frank Viola, Editura Kerigma, Oradea, 2011, 277 p.

De reflectat (33)

20 martie 2011

„Dacă Bell nu avea succesul pe care-l are problemele puse de el, lăsând deoparte soluțiile, nu ar fi interesat acum atâta lume și categoria de creștini pe care o reprezintă nu ar fi existat decât în pătrățica ei, pătrățică rezervată cu generozitate iubitoare la stânga de către cei adevărați din dreapta.

Cum am zis și în altă parte, nimeni nu va trece dintr-o parte în alta după ce se oprește tsunamibellul. Taberele vor mai trage un rând de gard electric în jurul lor pentru a nu se contamina unii pe alții iar alimentele submarinele și orice alte ajutoare din afară vor fi respinse pe principiul gadafian al neamestecului în măcelurile interne.”

Comentariu sam pe blogul lui Marius Cruceru

Twitter evanghelic (121)

20 martie 2011

Rick Warren: „U dont have to dislike someone because u disagree with them! Love is NOT a compromise of convictions. It’s Christlikeness!” (20 martie 2011)

8 bloguri în Top 50 WP (20.03.2011)

20 martie 2011

20 martie 2011, 12.20

În paranteză: poziţia în Top ZeList (63.496 bloguri româneşti)

2. mariuscruceru.ro (106)
12. crestintotal.ro (294)
17. lascaupetru (314)
24. popaspentrusuflet (1591)
25. romaniaevanghelica (199)
33. vaisamar (438)
42. rascumparareamemoriei (913)
43. petricamoisuc (2396)

Dumnezeul neprihănirii (10)

20 martie 2011

“Biblia spune câteva lucruri dure și directe despre fariseim. Îți voi spune doar două dintre ele. Scuză-mi limbajul, însă așa spune textul în ebraica și greaca originală. Isaia spune că neprihănirea noastră este pentru Dumnezeu ca o bucată de materială folosită de femei la menstruație. Nu e un lucru pe care să vrei să-l afișezi sau cu care să te lauzi altora, și aceasta este ceea ce le-a spus Isaia femeilor din Ierusalim. Pavel a afirmat și el că este un om neprihănit – un om mulțumit de sine, un fariseu care a respectat toate poruncile. El a socotit că prin “neprihănirea” lui legalistă de rahat ar putea să-l câștige pe Cristos. El a folosit un cuvânt grecesc dur, care este echivalentul celui de mai sus. Bibliile noastre spun “gunoi” sau “mizerie”, dar nu acesta este cuvântul. Învățăturile lui spun că dacă te socotești singur neprihănit este ca și cum un băiețel ar merge la Dumnezeu cu o oliță plină de excremente și ar spune: “Uite ce am făcut.” Este la fel de dezgustător pentru Dumnezeu cum este acest lucru pentru noi. Fariseismul împiedică mai mulți oameni să intre în Împărăția lui Dumnezeu decât orice fărădelege, pentru că este atât de greu să te pocăiești de el, atât de greu să admiți că ai nevoie de iertarea Lui.

Cred că ne păgubim singuri cauza dacă aruncăm “mărgăritare” înaintea “porcilor” spunând: “Dumnezeu te iubește” unor oameni care nu au fost niciodată răscumpărați sau iertați. Am fost uimit să citesc acel raport care spunea că acesta este unul dintre cele cinci lucruri care duc la pierderea respectului pentru biserică. Desigur, dacă spui “Dumnezeu te iubește indiferent ce faci”, atunci de ce să te mai obosești? De ce să te mai pocăiești? De ce să mai mergi la biserică? De ce să citești Biblia? De ce să mai încerci să fii drept? Dacă Dumnezeu mă iubește necondiționat, este în regulă. Ajungi să gândești: “El nu m-ar trimite niciodată în iad pentru că dragostea Lui este necondiționată!”. Eu cred că ne facem nouă înșine un mare deserviciu. Să ne întoarcem la Isus și la apostoli. Ei au predicat o Evanghelie a neprihănirii. Ei au predicat atât despre mânia lui Dumnezeu, cât și despre dragostea Lui. Pavel, în Romani capitolul 1, a început prin a vorbi direct despre mânia lui Dumnezeu, care a fost începutulș judecății Sale – iar faptul că mânia lui Dumnezeu cade peste această țară este cât se poate de clar. Hai să le spunem cum este de fapt Dumnezeu: El este absolut drept, absolut bun, nu poate face niciodată nimic greșit, iar într-o zi va pedepsi și va îndepărta tot răul din Univers. Aceasta este Vestea Bună.” (p. 56-18)

Dumnezeul neprihănirii și Evanghelia neprihănirii – David Pawson, Societatea Biblică din România, Oradea, 2010, 59 p.

De pe Facebook (1)

20 martie 2011

De comentat (1)

20 martie 2011

„Adevăraţii creştini vor iubi pe toţi creştinii adevăraţi născuţi din nou, indiferent din ce ţară şi confesiune vin ei.” – Vasile Filat

Adevărații creștini – îi putem recunoaște? Nu se întîmplă de atîtea ori că tocmai cei la care nu te așteptai fac o boacănă mare?

Autorul simte nevoie să adauge lîngă cuvîntul „creștini” cuvîntul „adevărați”. Iar apoi lîngă expresia „creștini adevărați” adaugă expresia „născuți din nou”. Care sînt oare „adevărații creștini născuți din nou” – îi putem recunoaște?

Adevărații creștini nu trebuie să-i iubească și pe creștinii falși?

Twitter evanghelic (120)

20 martie 2011

Rick Warren: „If people have to earn your love, then you don’t really love them.” (20 martie 2011)

Dyo despre Vindecătorul

20 martie 2011

„Părerea mea este că Vindecătorul nu are totuși capacitatea de a exprima cu claritate ideile sale, chiar așa proaste cum sunt ele în conținut.” – Dionis Bodiu

Declarația zilei – 20 martie 2011

20 martie 2011

„Isus Cristos nu a venit ca să ne transmită un mesaj de dragoste generală şi solidaritate cu specia.” – Marius Cruceru

Top Posts – 20 martie 2011

20 martie 2011

20 martie 2011, 07.10