Darul iertării (1)

“Iertarea este “actul de-a elibera pe cineva de obligația pe care o are față de tine, obligație care decurge din faptul că ți-a greșit cu ceva”. De exemplu, o datorie este iertată atunci când îți eliberezi datornicul de obligația de a-ți plăti ceea ce-ți datorează.

Iertarea implică trei elemente: vătămarea, o datorie care rezultă din această vătămare și anularea datoriei. Toate cele trei elemente sunt esențiale pentru ca iertarea să se producă. Totuși, înainte de a examina în detaliu acest proces, trebuie să identificăm succesiunea evenimentelor care conduc la robie atunci când acest proces este abandonat. Acest lucru este important, cred eu, pentru că majoritatea oamenilor care suferă din cauza unui spirit neiertător nu știu că lipsa iertării este chiar rădăcina problemei lor. […]

Știm dureros de bine ce înseamnă ca cineva să fie luat ostatic. Suntem profund indignați atunci când aflăm despre asemenea atrocități. Și totuși, atunci când refuzăm să-i iertăm pe alții (sau pe noi înșine, de altfel), într-un fel îi ținem ostatici. Să vă explic.

Când cineva este luat ostatic pe scena internațională, răpitorii cer, de obicei, ceva în schimb; este posibil să pretindă bani, arme sau eliberarea de prizonieri. Mesajul pe care-l tirmit este, în esență, următorul: “Dacă ne dați ce vrem noi, vă dăm înapoi ce-am luat.” Întotdeauna există anumite condiții, o răscumpărare de un fel sau altul.

Atunci când oamenii refuză să-i ierte pe alții pentru un rău care le-a fost făcut, ei spun, practic, același lucru. Însă, în loc să-i țină pe oameni ostativi până când cererile le sunt satisfăcute, ei le refuză dragostea, acceptarea, respectul, slujirea, blândețea, răbdarea și orice alt lucru pe care ceilalți îl prețuiesc. Mesajul pe care-l transmit este următorul: “Până nu voi simți că mi-ai plătit pentru ceea ce mi-aifăcut, nu vei avea acceptarea mea.”

Dacă ne întoarcem la definiție, putem vedea că elementul care lipsește din acest scenariu este anularea datoriei. Cei care refuză să ierte, refuză să anuleze datoria.

Persoana care are un spirit neiertător este întotdeauna adevăratul păgubaș și pierde mai mult decât cel căruia îi poartă pică. Acest lucru este ușor de observat dacă ne uităm cu o mai mare atenție la lucrurile pe care cei mai mulți oameni le refuză celor care le-au greșit. Lipsa iertării, prin natura ei, îi împiedică pe oameni să împlinească mai multe cerințe specifice vieții creștine și, practic, le cere să trăiască după îndemnurile firii pământești, și nu după îndemnurile Duhului.” (p. 12-13)

Darul iertării – Charles Stanley, Editura Casa Literaturii Creștine, Brașov, 2005, 165 p.

Vezi recenzia scrisă de Alin Cristea: Darul iertării

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: