Despre abdicări și complicități între stat și biserică

„Principalul pericol pe care îl văd în legea parteneriatului stat-biserică este unul legat de reaşezarea conceptelor care ar trebui să stea la baza oricărui stat modern. Într-un stat modern, o persoană marginalizată social sau săracă beneficiază de ajutor social sau protecţie socială în virtutea unor drepturi sociale inalienabile, la fel ca dreptul la libertate, viaţă şamd. Caritatea, ca manifestare practică a sentimentului de milă şi compasiune, este o virtute individuală, chiar dacă beneficiile ei sunt extensibile asupra comunităţii ca întreg. O societate în care protecţia socială este demonizată, iar caritatea este încurajată, ca la noi, este o societate care încurajează inegalitatea, pentru că fundamental, un act caritabil se bazează mai mereu pe o inegalitate ontologică între cel care donează şi cel care primeşte. Sa lăsăm la o parte etica sau morala religioasă: din punct de vedere strict sociologic, caritatea implică o asimetrie între cel ce donează şi cel ce primeşte, în care primitorul rămâne mereu îndatorat, nu neapărat material, dar cu siguranţă, moral.”

www.criticatac.ro

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: