Darul iertării (5)

“Baza iertării noastre nu este mărturisirea, nici pocăința, nici credința, deși toate acestea sunt esențiale pentru experiența iertării. Baza iertării noastre este moartea jertfitoare, substituitoare a lui Isus Cristos pe cruce. Moartea Sa, ca Fiu al lui Dumnezeu fără păcat, a plătit întru totul plata păcatelor noastre – din trecut, din prezent și din viitor. Nu putem adăuga nimic la moartea lui Cristos, care să ne aducă ceva mai multă iertare decât ave, deja. Iertarea devine o realitate în viața fiecărei persoane care Îl primește pe Cristos ca Mântuitor, prin credință.

Și după ce suntem mântuiți, baza iertării noastre continue este tot sângele lui Cristos vărsat la Calvar. Totuși, mulți cred că toată iertarea din viitor este condiționată de o mărturisire corectă a păcatelor. Baza acestui fel de gândire este de înțeles după ce citim 1 Ioan 1:9. Prima parte a acestui verset indică o condiție care conduce la o confuzie: “Dacă ne mărturisim…”.

Un motiv pentru care iertarea noastră, în contextul mântuirii noastre, nu poate să depindă de mărturisirea noastră, constă în faptul că nu suntem întotdeauna conștienți de păcatele pe care le facem. Într-un moment grăbit de insensibilitate, putem să rănim foarte tare pe cineva cu un cuvânt aspru, fiind totuși inconștienți de răul pe care i l-am făcut acelei persoane. De fapt, doar Dumnezeu cunoaște adevărata adâncime a lipsei noastre de neprihănire. El a pregătit soluții potrivite, pline de har, pentru astfel de acțiuni. Ioan ne aduce siguranță spunând: “Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat” (1 Ioan 1:7). Din nou, iertarea noastră este într-o legătură inseparabilă cu sângele lui Cristos vărsat pentru noi.” (p. 75-76)

Darul iertării – Charles Stanley, Editura Casa Literaturii Creștine, Brașov, 2005, 165 p.

Publicitate