Reimaginarea bisericii (18)

“Ideea că unii creștini ar avea autoritate asupra altor creștini este o mostră de exegeză forțată: este o idee lipsită de suport biblic. Când liderii bisericești devin același tip de autoritate ca și oficialii guvernamentali, ei devin uzurpatori.

Firește, în biserică funcționează o formă de autoritate, dar autoritatea care lucrează în ekklesia este drastic diferită de autoritatea exercitată în societatea umană, în ansamblul ei. Lucrul acesta poate fi înțeles doar prin faptul că biserica nu este o organizație omenească, ci un organism spiritual. Autoritatea care operează în biserică nu este o autoritate oficială, ci o autoritate organică.

Ce este autoritatea organică? Este autoritatea înrădăcinată în viața spirituală. Autoritatea organică este o autoritate comunicativă. Adică atunci când o persoană comunică viața lui Dumnezeu prin fapte și cuvinte, ea are îndreptățirea și sprijinul Domnului Însuși.

În virtutea faptului că au viața Duhului, toți creștinii sunt capabili să comunice autoritate organică. Acesta este motivul pentru care Noul Testament ne îndeamnă să ne supunem unii altora, din respect față de Hristos (Ef. 5:21). Acei creștini însă care sunt mai experimentați în viața spirituală pot exprima voia lui Dumnezeu mai bine decât cei mai tineri în credință (Evr. 5:14). […]

Creștinii pot exercita autoritate spirituală numai în măsura în care Îl reprezintă pe Hristos în cuvintele și faptele lor.

Autoritatea organică este, așadar, flexibilă și fluidă. Nu este statică. Autoritatea organică este transmisă, nu inovativă. Prin urmare, ea nu este o posesiune irevocabilă. De asemenea, autoritatea organică este evaluată și afirmată de trup.

Datorită faptului că autoritatea organică nu este oficiată ci derivată, credincioșii nu-și pot asuma, nu pot moșteni, nu pot conferi sau substitui autoritatea lui Dumnezeu, ci doar o pot reprezenta. Precizarea aceasta este foarte importantă. Neînțelegerea acestei realități a condus la grave confuzii și abuzuri în poporul lui Dumnezeu. […]

Dacă o persoană este cu adevărat spirituală, aceasta se va vedea în felul de trai și de slujire al acesteia. Spiritualitatea poate fi pusă în evidență numai prin fapte, nu prin autopromovare sau pretenția persoanei care și-o asumă. În felul acesta, concentrarea bisericii organice pe slujire și funcționare o ajută pe aceasta să se protejeze de alunecare spre cultul personalității.” (p. 181-183)

Reimaginarea bisericii – Frank Viola, Editura Kerigma, Oradea, 2011, 277 p.

Un răspuns to “Reimaginarea bisericii (18)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: