“Avertismentele lui isus cu privire la iad au fost rareori adresate păcătoșilor, uneori ipocriților religioși (ca de pildă fariseii), dar de obicei ucenicilor Săi, în special celor doisprezece. Acest aspect contextual pare să fi fost trecut cu vederea chiar și de către cei care mai cred în iad, care predică și scriu despre el. Fatul că atrage atenția aspupra acestui lucru reprezintă probabil contribuția unică a acestei cărți la disputa curentă. Implicațiile sunt, desigur, cu bătaie lungă – și sunt foarte neliniștitoare pentru cei a căror siguranță se bazează pe clișee de genul: “Odată mântuit, pentru totdeauna mântuit” (o afirmație care nu se găsește în Scriptură) și care cred că “mântuit” înseamnă nimic mai mult decât “în siguranță”. Iadul ne amintește de nevoia de sfințire, precum și de iertare. Cine are curajul să spună că un asemenea mesaj este irelevant pentru Biserica contemporană?
Sunt convins că reafirmarea acestui adevăr neglijat e vitală pentru sănătatea Trupului lui Cristos și e esențială pentru sarcina de a împlini lucrarea de evanghelizare a tuturor popoarelor (grupuri etnice mai degrabă decât autorități politice). Acesta a fost principala mea motivație în scrierea acestei cărți.” (p. 21)
Drumul spre iad – David Pawson, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 255 p.
3 aprilie 2011 la 20:59
Oare nu este mai important CUVANTUL (fie cel citit, fie cel intrupat)? Doriti sa-l cititi, atunci apropiati-va cu curaj de BIBLIE, asa cum a fost ea inspirata, pentru care calitati care nu se gasesc nicaieri in alta parte. Cuvantul lui DUMNEZEU nu costa ceva si se plateste prin rascumpararea timpului (vremii). Cine are ochi si urechi sa le foloseasca. AMIN
3 aprilie 2018 la 08:58
A republicat asta pe RoEvanghelica.