Drumul spre iad (10)

“Dintr-un anumit punct de vedere, iadul reprezintă o veste bună. Ne asigură că Dumnezeu nu e indiferent la problema răului. Amestecul de bine și de rău din lumea noastră nu va continua la nesfârșit. Cei răi vor fi judecați, respinși, izolați. Acest Univers este unul moral. Dar aceasta reprezintă o veste rea, foarte rea, pentru toți cei care se complac în răutatea lor și se țin de ea, până acolo încât răul devine parte a personalității lor – și Dumnezeu nu poate face altceva decât să dea la o parte păcatul prin izolarea păcătosului. Dacă păcătosul nu dorește să fie separat de păcatele sale, va pieri împreună cu ele.

Așadar, iadul trebuie predicat ca parte a “întregului plan al lui Dumnezeu” (cf. Fapte 20:27), dar să se păstreze echilibrul cu toate celelalte părți. Felul în care predici trebuie să fie la fel de corect ca și mesajul – cu teamă și lacrimi. De vreme ce Dumnezeu nu-Și găsește plăcerea în moartea păcatosului, niciun predicator nu ar trebui să se complacă în plăcerea sadică de a se bucura de soarta dușmanilor Evangheliei.” (p. 135)

Drumul spre iad – David Pawson, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 255 p.

Reclame

Un răspuns to “Drumul spre iad (10)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: