Cultură cinematografică (6): Concertul

15.05 – HBO
Concertul / Le Concert – nom. Globul de Aur pt. film străin
Dramă, Franța-România-Belgia-Italia, 2009
Regia: Radu Mihăileanu
Cu:
Alexei Guskov
Dmitriy Nazarov
Mélanie Laurent

Mihai Fulger: “Nu cred că există, în acest moment, vreun alt regizor român care să poată „dirija“ atît de bine o asemenea desfăşurare de forţe precum cea din acest film. Judecînd retrospectiv, Trenul vieţii şi Trăieşte! mi se par acum nişte repetiţii pentru marele Concert.” (Observator cultural, Nr. 502, 26 noiembrie 2009)

Cătălin Sturza: “E un film care evoluează într-o altă ligă a cinematografiei și care îi face pe altfel foarte talentații regizori români ai „noului val“ să pară niște artiști ezitanți, ce se tem încă să folosească la maxim potențialul fabulos al acestei arte. „Concertul“ acoperă o multitudine năucitoare de teme și de stări, te poartă mereu, într-un carusel perpetuu, de la râs la lacrimi și înapoi. E un film despre comunism și nostalgia după acesta, despre Rusia oligarhilor, despre discriminare, evrei, minorități și, nu în ultimul rând, despre obsesie și artă.”

Andrei Gorzo: “Ceaikovski poate să confere putere şi celei mai artificiale melodrame. Mihăileanu are o anumită dibăcie tehnică: decupajul lui în secvenţa concertului (adică felul în care construieşte evenimentul punînd cadru peste cadru – instinctul lui pentru ordinea cea mai eficace a imaginilor, pentru durata fiecăreia) e foarte bun (uitaţi-vă la schimburile de priviri dintre dirijor şi violonistă). Dar, intercalînd reacţii caricatural-comentative (directorul de la Châtelet plîngînd, Ivan mulţumindu-i Dumnezeului în care nu crede), el ieftineşte pînă şi puterea muzicii pe care o fac personajele sale.” (Dilema veche, Nr. 302, 27 noiembrie 2009)

Publicitate