Jurnal de lectură: Crucea și pumnalul (2)

În 1958, David Wilkerson, pe atunci un pastor de la țară, citind în presă despre un proces care se desfășura la sute de kilometri distanță, în New York, a fost impresionat pînă la lacrimi de figurile adolescentine ale celor șapte băiențandri judecați pentru uciderea unui tînăr infirm de 15 ani.

Măcar pentru atît ar fi bine să mai citească pastorii presa… Da-le-ar Domnul lacrimi în ochi văzînd atîția oameni ticăloșiți și mai puține încruntături…

Pur și simplu David Wilkerson a plecat la New York…

Nu a reușit de prima dată să obțină aprobare să îi viziteze pe cei șapte băieți din închisoare…

Dar fotografia pastorului, cu Biblia ridicată, escortat de polițiști afară din sala de judecată, unde încercase să ia legătura cu judecătorul, a apărut în ziar, așa că la a doua sa vizită la New York, a fost recunoscut de adolescenții din bandele de pe stradă și de oameni diverși cu care pastorul a ajuns să ia legătura.

De unde să fi știut cei 100-150 de oameni din biserica din Philipsburg ce acțiune grandioasă inițiază prin modesta lor contribuție financiară pe care o oferiseră pastorului pentru a merge la New York, și nu doar o singură dată?

“Predicatorul care a fost dat afară de la procesul lui Michael Farmer” a găsit uși deschise la întoarcerea sa în New York, dar, vizitîndu-l, în drum, și pe bunicul său – cel cu predica-galoșilor-plini-cu-noroi, acesta i-a spus: “Am senzația, David băiete, că intenția lui Dumnezeu nu se rezumă la a vedea doar șapte băieți, ci și alte mii ca ei.”

Ceea ce descrie David Wilkerson e cu totul impresionant:

“Acesta a fost începutul unei plimbări de patru luni, pe străzile New-York-ului. În martie, aprilie, mai și iunie 1958, m-am dus la New York săptămânal, în ziua mea liberă. Mă sculam dimineața devreme, conduceam opt ore și ajungeam la Ne York puțin după miezul zilei. Apoi cutreieram străzile până noaptea târziu și mă întorceam acasă a doua zi dimineața. […]

În timpul acestei “plimbări” de patru luni, străzile mi-au devenit familiare. Maria și Angelo mi-au fost de mare ajutor în acest sens. (Am șinut strâns legătura cu Angelo după prima noastră întâlnire pe scările casei în care locuia Luis Alvarez).

– Angelo, i-am spus într-o zi, în timp ce ne plimbam împreună pe una din străzile Harlem-ului, care crezi tu că este cea mai mare problemă a bpieților din acest oraș?

– Singurătatea, a spus Angelo repede.

A fost un răspuns ciudat: singurătate într-un oraș de opt milioane de locuitori? Dar Angelo mi-a spus că acest sentiment există pentru că nimeni nu te iubește și că toți prietenii lui din găști erau, practic, niște băieți foarte însingurați. Cu cât începeam să cunosc mai bine New York-ul, cu atât eram mai convins că Angelo avea dreptate. […]

Bătaia, sexul, drogurile sunt manifestări dramatice ale nevoilor normale pe care le au adolescenții din bandele newyorkeze. După cum adeverise și Angelo, acestea erau simbolurile exterioare ale unei profunde stări interioare: singurătatea. Foamea după o anumită semnificație în viață. Cel mai trist lucru pe care l-am descoperit în timpul acestei “plimbări” a fost puținătatea perspectivelor de viață ale acestor băieți. I-am ascultat pe câțiva descriindu-și speranțele pentru mai târziu.

Speranțe? Oare putem numi speranță faptul că singura dorință a unui băiat pentru această viață este să-și cumpere o pălărie nouă? Una cu boruri înguste. Pălăria este un simbol pentru acești băieți. De multe oti am văzut tineri tremurând de frig pe stradă pentru că nu aveau haine groase. Însă pe cap aveau negreșit “Alpine” de douăzeci și cinci de dolari, cu o pană elegantă.

O altă speranță pentru ei ar fi o excursie. Peste podul Brooklyn, în Manhattan, de exemplu, Asta ar fi o adevărată aventură pentru ei. Acești băieți sunt compătimitor de izolați, fiecare în interiorul bandei lui. Am întâlnit zeci de băieți care n-au trecut niciodată podul Brooklyn de frica bandelor inamice din Manhattan și Bronx.” (p. 63-70)

Un răspuns to “Jurnal de lectură: Crucea și pumnalul (2)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: